Joi, 3 aprilie a.c., a avut loc, în Cetatea Oradea, lansarea cărții „Greco-catolici dincolo de Cortina de Fier. Vasile Bărbat în vâltoarea secolului XX”, scrisă de Laura Stanciu (Ed. Mega, Cluj, 2025). Evenimentul, organizat de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, în colaborare cu Primăria Municipiului Oradea, Consiliul Județean Bihor și Universitatea din Oradea, s-a bucurat de prezența autoarei și a Preasfinției Sale Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea. Au participat oameni de cultură, profesori, locuitori ai urbei, preoți din Eparhia de Oradea, elevi și cadre didactice ale Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, studenți teologi ai Seminarului Greco-Catolic orădean.
Cartea a fost prezentată de prof. univ. dr. Gabriel Moisa, profesor de istorie și manager al Muzeului Țării Crișurilor Oradea, care a subliniat că această lucrare are „o încadrare istoriografică riguroasă și o prezentare acurată a contextului istoric din perioada 1945–1946, urmată de o epocă cumplită din istoria României, în care rădăcinile societății românești au fost rupte brutal”. A fost redusă la tăcere una dintre cele mai solide structuri din Transilvania – Biserica Greco-Catolică –, al cărei rol „a fost determinant și covârșitor în constituirea națiunii române și în mișcarea de reîntoarcere națională”, a adăugat istoricul.
Lucrarea amintește de „Cortina de Fier”, despre care vorbea și premierul britanic Winston Churchill, la 5 martie 1946, prin cuvintele: „De la Stettin, la Marea Baltică, până la Trieste, la Marea Adriatică, o cortină de fier s-a coborât de-a curmezișul continentului european”, precum și de suprimarea Bisericii Române Unite cu Roma, impusă în 1948 de regimul comunist.
„(…) Preotul Vasile Bărbat a făcut parte din «ultima serie» de bursieri care au plecat «la timp» în Occident. Toți au făcut cinste Bisericii Greco-Catolice, fără a se rupe vreodată total de România. Este un destin special, iar readucerea sa în fața noastră ne arată ce s-a întâmplat cu toți cei care au mers acolo. Toți au avut cam același destin, tipologia a fost aceeași. A murit la vârsta de 38 de ani, având un «destin crunt», am putea spune. A fost o personalitate care s-a implicat activ în exilul greco-catolic, dedicându-se studiului și arătându-ne rolul teologului în Biserică, explicând totodată de ce acest rol a fost mai mult sau mai puțin agreat.”
La rândul său, autoarea Laura Stanciu a vorbit, la Oradea, despre menținerea identității greco-catolice, atât în țară, cât și în diaspora acelor vremuri, despre relația dintre exil și „Biserica Tăcerii”, dar și despre modul în care a realizat această carte – din dorința de a aduce la lumină poveștile mai puțin cunoscute ale istoriei.
Preotul iezuit Vasile Bărbat, plecat din România cu mari speranțe, la 27 martie 1947, spre Roma, a fost un pilon central în acest sens. Deși trăind în exil, a reușit să păstreze și să promoveze tradițiile Bisericii Greco-Catolice, integrându-le cu cele ale ordinului iezuit într-un mod echilibrat – fără a le împăca forțat, ci arătând cum s-au susținut reciproc. Laura Stanciu consideră această sinteză între cele două tradiții ca având un rol important în modernizarea structurilor instituționale ale Bisericii răsăritene.
Vasile Bărbat a fost un tânăr preot care, în ciuda opresiunii, a reușit să ajungă în Occident ca bursier și să contribuie la studiul teologic. În exil, el a păstrat legătura cu tradițiile greco-catolice și a devenit un model de seriozitate, muncind cu dăruire în pofida tuturor dificultăților. Cartea pune în lumină un tânăr care, deși a avut un destin tragic, a rămas un simbol al dăruirii și integrității în fața adversității. Prin această lucrare, autoarea subliniază importanța de a avea modele de urmat în viață:
„Dacă veți avea bunăvoința să o citiți, iar câte ceva din candoarea și bunăvoința părintelui Vasile Bărbat le veți regăsi în carte, înseamnă că mi-am făcut treaba. Vă doresc să descoperiți un tânăr remarcabil și un om care, în ciuda epocii, poate fi un model astăzi: de seriozitate, în structura muncii foarte clar conturată, și o persoană care nu inhibă, care arată că se poate, pornind de jos, să îți faci treaba și, până la urmă, să fii fericit.”
Făcând referire și la alte destine similare, Preasfinția Sa Virgil Bercea a evidențiat faptul că „este fundamental să rămânem noi înșine, să ne formăm în viață modele care pot să ne dea sens. Având aceste rădăcini, putem să mergem înainte, căci ceea ce contează cu adevărat rămâne în istorie: persoanele de caracter, acestea rămân.”
„Vasile Bărbat a fost o coloană intelectuală, o minte strălucită, un preot sfânt, un român și un sâncelean adevărat, doar că moartea l-a răpus prea devreme… Laura Stanciu, printr-un efort considerabil, ni-l restituie și îi împlinește visul, doar că altfel” – scrie Preasfinția Sa Virgil Bercea în postfața acestei cărți, care așteaptă să fie citită de dumneavoastră!
Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi
Sursa: egco.ro
