Coordonarea și organizarea bunei desfășurări a activității în cancelaria arhiepiscopală și în arhiva arhiepiscopală îi revin cancelarului. Dacă în legislația precedentă cancelarul era în mod obligatoriu un preot, numit de către Arhiepiscopul Major cu consimțământul Sinodului permanent, CCEO permite ca să această slujire să fie îndeplinită şi de către un diacon ce urmează a prelua totodată in corpore îndatoririle ce-i revin în virtutea funcției sale.
Prin dreptul însuși, cancelarul este și notar al Curiei precum și notar al întregii Biserici Arhiepiscopale Majore. Principalele sale îndatoriri sunt: redactarea, autentificarea, așezarea în ordine și păstrarea actelor în arhivă. Este vorba de trei clase mari de documente: cele primite de către Curie sau de către Arhiepiscopul Major; cópii ale scrisorilor sau ale documentelor ieșite din Curie; documente interne ale Curiei precum referate, procese verbale ale diferitelor întâlniri.
Arhiepiscopul Major poate să-l înlăture în mod liber din funcție, în scris pe cancelar, însă doar pentru un motiv grav deoarece a fost numit pe o perioadă indefinită; altfel trebuie să observe principiile dreptății și al echității. Cancelarul are la dispoziție un regent ce îndeplinește activitățile compatibile funcției sale încredințate de cancelar, numit în mod liber de către Arhiepiscopul Major dintre toți clericii Bisericii Arhiepiscopale Majore, după ce a ascultat părerea cancelarului.
Alături de cancelar și de regent, care sunt notari ipso iure, fac parte din structura Curiei și alți notari care redactează actele și documentele cu privire la decrete, dispoziții, obligații sau altele care cer intervenția lor; întocmesc cu fidelitate procesele verbale cu privire la cele petrecute și semnează actele referitoare la aceste lucruri cu indicarea locului, zilei, lunii și anului; prezintă actele și documentele, respectând cele prescrise, celor care cer acest lucru în mod legitim, și declară copiile lor conforme cu originalul. Există o strânsă legătură între funcțiile Cancelarului și cele ale notarului și ale arhivarului. Unul dintre motive ar fi acela că cel care se ocupă de documente trebuie să fie în stare să elibereze o copie autentică fără a mai nevoie de prezența unei alte persoane în persoana notarului.
de Octavian Frînc