Curia Arhiepiscopiei Majore

Sinodul permanent este una dintre cele mai vechi instituții specifice Bisericilor Orientale, exercitând funcțiunea de a guverna în Bisericile patriarhale. Înainte de promulgarea legislației Cleri sanctitati, această instituție a avut o mai mare importanță în Bisericile orientale neunite decât în cele unite.

Sinodul permanent este institutul juridic cel mai important din întreaga structură a Curiei, nu doar pentru vechimea sa istorică și pentru prima poziție ocupată în rândul celorlalte organisme ale Curiei, ci și pentru raportul foarte strâns de colaborare pe care-l are cu Arhiepiscopul Major în administrarea Bisericii Arhiepiscopale Majore. Chiar dacă o bună parte din acest Sinod este ales de către Sinodul Episcopilor, nu este o parte a acestuia din urmă, ci o instituție separată, un organism foarte important pentru buna funcționare a Bisericii. Prin separarea Curiei de Sinodul Episcopilor, atât Cleri sanctitati cât și CCEO, transformă Curia într-o instituție de sine stătătoare în cadrul Bisericii Arhiepiscopale Majore.

Funcționarea unei instituții este strâns legată de constituirea ei. În cazul de față, modalitatea de constituire a Sinodului Permanent ne este oferită de către c. 115 §1 conform căruia Sinodul Permanent se compune din Arhiepsicopul Major și patru episcopi numiți pe o durată de cinci ani. Canonul 121 stabilește ca, în cazul imposibilității constituirii Sinodului permanent din 4 episcopi, Sinodul episcopilor să aibă dreptul de a alege doi episcopi, dintre care unul să fie Episcop eparhial. CCEO nu oferă prea multe informații asupra procedurii de alegere și nici SCAM care tratează problematica Sinodului Permanent în titlul al III-lea.

Organism colegial, Sinodul Permanent are rolul de a trata problemele cele mai urgente și mai importante ale Bisericii. În anumite împrejurări, Arhiepiscopul Major va cere consimțământul sau sfatul Sinodului Permanent. Convocarea și prezidarea Sinodului sunt îndeplinite de către Arhiepiscopul Major, iar în caz de imposibilitate, această sarcină îi revine episcopului cel mai vârstnic în hirotonire episcopală. Convocarea nu are loc doar în situații de urgență, ci trebuie făcută cu regularitate de cel puțin două ori pe an. Deciziile sunt luate cu majoritate absolută, votul fiind secret în ceea ce privește persoanele.

Printre îndatoririle Sinodului Permanent amintim: consensul acordat Arhiepiscopului Major pentru a vizita, datorită  unei situații grave, orice biserică, localitate ori eparhie și a îndeplini tot ceea ce este de competența episcopului eparhial; consensul dat administratorului Bisericii asupra locului de convocare a Sinodului electoral; sustragerea din partea Arhiepiscopului Major a unui loc sau a unei persoane juridice de sub puterea episcopului eparhial și subordonarea acestuia sieși; hotărâri în legătură cu treburile civile ale eparhiilor; convocarea, dacă e necesară, a Sinodului episcopilor; acceptarea renunțării la oficiu a unui episcop eparhial demisionat; primirea dării de seamă a administrației precum și previziunea intrărilor și ieșirilor din partea Economului Bisericii (c. 122 § 3). Sinodul Permanent nu este doar un organism colegial, colectiv, consultativ și auxiliar, ci reprezintă în mod real participarea întregului episcopat la guvernarea unei Biserici arhiepiscopale majore sui iuris.

de Octavian Frînc

Sinodul Permanent
Episcopii Curiei
Tribunalul Ordinar
Economul Bisericii
Cancelarul
Comisiile