„Noi, dacă știm să ne abandonăm în mâinile Domnului, biruim cu El, pentru că El biruiește în noi în momentele de dezolare, când doar speranța mai rămâne”

„Pentru a crede, este nevoie să decid să cred; iar pentru lume, credința noastră este nebunie”

„Trăiesc cu speranța că rugăciunile noastre vor putea aduce roade și în zilele obișnuite, în comunitățile noastre, pe care le reprezentăm și din care facem parte, iar pentru aceasta trebuie să mergem pe drumul convertirii”

„A avea credință înseamnă să te apuci să construiești o corabie când n-a plouat deloc, numai și numai pentru că Domnul ți-a spus că va începe să plouă pe Pământ, a avea credință înseamnă că, precum Sara, cea din vechime, te pregătești de naștere chiar dacă ești la 90 de ani, numai și numai pentru că Dumnezeu ți-a spus, a avea credință înseamnă , asemenea lui Cristos, să te lași trădat de prieteni și sacrificat doar pentru că Tatăl ți-a spus că nu va lăsa trupul tău în mormântul putreziciunii ”

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor 2025 s-a încheiat la Oradea duminică, 26 ianuarie 2025, în Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Nicolae”, unde credincioși și reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericii Reformate, ai Bisericii Evanghelice-Lutherane, ai Comunității Evreilor Mesianici, ai Bisericii Unitariane, ai Bisericii Penticostale și ai Bisericii Greco-Catolice s-au reunit pentru a opta seară consecutiv, pentru a se bucura de sentimentul de binecuvântată comuniune care a dominat întreaga săptămână de rugăciune.

Opt culte şi comunităţi creştine din oraşul nostru, alături de cultele creştine din întreaga lume, s-au rugat în această perioadă împreună, fiind pe rând gazde primitoare apoi invitați, aducând mărturie societăţii din zilele noastre despre importanța credinței și a iubirii față de aproapele.

Așa cum i-a obișnuit pe participanți în toate aceste seri de rugăciune, Preasfințitul Virgil Bercea a fost prezent, de această dată ca gazdă primitoare, care i-a întâmpinat cu bucurie și prietenie pe cei care au ales să treacă pragul frumoasei noastre catedrale: „Iubiți reprezentanți ai diverselor culte din Oradea, dragi credincioși, suntem în această seară împreună în cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, încercând să medităm la tema propusă de Comunitatea din Bose, … când Isus merge să-i viziteze pe prietenii săi, Lazăr fiind deja mort, orice speranță era pierdută, Marta îi reproșează: Doamne, dacă ai fi fost aici…, așa cum și noi avem tendința să reproșăm având adesea impresia că Dumnezeu lipsește din viața noastră, însă Marta continuă cu mare încredere și mare speranță: Dar știu că tu poți! Isus întrebă: Crezi tu? … Noi, dacă știm să ne abandonăm în mâinile Domnului, biruim cu El, pentru că El biruiește în noi în momentele de dezolare, când doar speranța mai rămâne. … Această celebrare a Octavei de Rugăciune a avut o conotație cu totul specială, împlinindu-se 1700 de ani de la Conciliul de la Niceea. Suntem foarte diverși, totuși avem împreună aceleași rădăcini, Crezul stabilit de Sfinții Părinți de la Niceea, deci ceva foarte profund ne unește: credința în Domnul. … Dacă știm să ne redescoperim constant și profund rădăcinile și să păstrăm vie memoria istorică, lucrurile care ne diferențiază nu fac altceva decât să ne îmbogățească reciproc.”

În continuare, Preasfințitul Virgil i-a salutat și i-a prezentat pe reprezentanții cultelor și comunităților creștine din Oradea care, alături de Părinți vicari, preoți, pastori, persoane consacrate și credincioși, au fost de față, respectiv din partea Bisericii Romano-Catolice pe Preasfințitul László Böcskei și Părintele Vakon Zsolt, din partea bisericii Ortodoxe pe Părintele Radu Valer Rus, Vicar eparhial, din partea Bisericii Reformate pe Părintele Viski István, din partea Bisericii Evanghelice-Lutherane pe Părintele paroh Mátyás Attila, din partea Bisericii Unitariene pe Părintele paroh Kardos József , din partea Bisericii Penticostale Tabor pe Pastorul Adrian Soporan, iar din partea Comunității Evreilor Mesianici pe Domnul Shaliach David Nagy, președintele Federației Evreilor Mesianici din România și Republica Moldova, amintind cum chiar Domnul s-a rugat pentru noi, ca să fim una.

A urmat Rugăciunea Comună propriu-zisă, pregătită cu multă grijă și dăruire de către Părintele Ovidiu Duma, parohul Catedralei Greco-Catolice „Sfântul Nicolae” și gazda din această ultimă seară a evenimentului din 2025 în Oradea.

Atmosfera de rugăciune a fost îmbogăţită de Corul Seminarului Teologic Greco-Catolic condus de Maestrul Radu Mureșan, cărora le mulţumim pe această cale.

Cuvântul de învățătură sau predica principală în această ultimă seară de Rugăciune Comună din 2025 vine din partea Comunității Evreilor Mesianici, prin grija Domnului Shaliach David Nagy:

„Shlama amchon! Pace vouă! Suntem bucuroși, suntem entuziasmați și mai ales onorați să fim din nou împreună cu ceilalți reprezentanți ai cultelor și confesiunilor creștine din Oradea, și speranța noastră este ca Dumnezeu să își reverse Shabbat-ul (Pacea) peste noi! Vă salut din partea comunităților evreilor mesianici din România și din Republica Moldova. Este scris: Așadar credința este prin auzirea urechii și auzirea urechii prin Cuv. Lui Elohim. De aceea, auzirea Cuvântului Lui Elohim (Dumnezeu), adică a Scripturilor este ceea ce produce credință! Iar credința nu este imaginație! Nu este doar acceptarea unui lucru, ci convingerea fără dovezi științifice a unui lucru. Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Ivrim (Epistola către evrei) 11:1.

Iar acest lucru se face prin decizie. Decid să cred. Dacă există dovezi directe, atunci nu mai este vorba de credință, ci acceptarea unui fapt, a realității. Să ne asumăm, să adoptăm o convingere nedovedită, aceea este credință. Și pentru a crede, este nevoie să decid să cred. În ebraică, emunah este cuvântul tradus prin: credință, și are legătură și cu Amen (Amin) – demn de încredere, ceva pe care ne putem baza, ceva sigur. Doi de amen… (Adevărat, adevărat vă spun… spunea Yeshua) De ce? Deoarece conform Scripturilor mărturia a doi martori este adevărată. Adon Yeshua HaMashiach spunea Amen, amen în Numele Tatălui și în Numele Lui. Iar acum câteva versete din pasajul motto al acestui an: Și Marta I-a spus Lui Yeshua: Domnul meu, dacă ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele meu. Dar și acum știu că tot ce ceri de la Elohim ți se va da. Yeshua i-a spus: Fratele tău va învia. Marta i-a spus: Știu că va învia la învierea din ultima zi. Yeshua i-a spus: Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri – va trăi. Și fiecare care trăiește și crede în Mine, nu va muri în veci. Crezi tu aceasta? Ea i-a spus: Da, Domnul meu, eu cred că Tu ești Mesia Fiul Lui Elohim, Care a venit în lume – Yochanan (Ioan) 11:17-27. Adon Yeshua HaMashiach vorbește despre faptul că El este viața și învierea. În ebraică chayim este viața și este la plural. Avem o viață trupească și una spirituală care continuă și după moartea corpului. Iar faptul că El a spus că El este viața, înseamnă că orice om care încă nu crede în El, nu Îl are în inima sa, doar există pe acest Pământ, dar nu trăiește cu adevărat.

De aceea trebuie să-L primim pe El în inimile noastre prin credință! El a mai spus că El este învierea. Este scris în: 1Tesalonikim (Epistola către teasloniceni) 4:14-17. Fiindcă dacă noi credem că Yeshua a murit și a înviat, întocmai îi va readuce Elohim împreună cu Yeshua pe cei care au adormit în El. Însă, aceasta vă spunem vouă prin cuvântul Domnului nostru că cine va rămâne (în viață) la venirea Domnului nostru nu-i va depăși pe cei care au adormit. Fiindcă El (Însuși), Domnul nostru va coborî din HaShamayim, în mandatul Său și cu glasul Prințului malachimilor (îngerilor) și cu kerenul (shofarul) Lui Elohim, și morții care sunt în HaMashiach vor învia primii. Și atunci, noi, care am rămas, care trăim, vom fi luați cu ei împreună în nori să-L întâlnim pe Domnul nostru în aer, și așa vom fi totdeauna cu Domnul nostru. Una din dovezile că tot ce este scris și tot ce a spus El despre Sine este adevărat este că shlichimii / apostolii și ucenicii, și mulți credincioși după ei și-au dat viața pentru acest adevăr. Ei au crezut.

Pentru o imaginație, o poveste care nu e sigur că este adevărată, cine întreg la minte ar muri? De aceea, să ne închipuim că trebuie să dăm socoteală despre credința noastră. Suntem în fața unei anchete, unei comisii, poate europene sau mondiale în zilele noastre și noi trebuie să dăm o declarație despre credința noastră în fața celor seculari: Și începem așa: eu subsemnatul… cred într-un Creator… la care cel care mă anchetează dă din cap dar mă lasă să scriu mai departe să vadă ce am în cap…

Cred că Fiul Său a venit în această lume… nici o problemă ar spune anchetatorul… S-a întrupat în Israel, ca evreu, dintr-o evreică fecioară, adică virgină… aici deja cel în fața căruia scriu declarația își ridică privirile… mai cred că El era Mesia cel profețit lui Israel și Salvatorul / Mântuitorul întregii omeniri… până aici mai merge… a făcut minuni, vindecări, a înviat morți… mai merge… a fost omorât, executat prin crucificare de către romani… nici problemă… a treia zi a înviat! ? Anchetatorul: Serios? Și presupun că a mai trăit apoi până a murit și El, nu? La care eu: NU, s-a înălțat la ceruri! Anchetatorul: Vezi, că dacă scrii asta în declarație nu va fi bine. Ai văzut tu ceva cu ochii tăi din toate astea? Semnează și încheie. Nu pot, pentru că mai cred în ceva, și anume că va reveni pe norii cerului și întâi vor învia cei care au crezut în El din toate timpurile… El, un evreu din Israel, Leul din tribul lui Yehudah / Iuda, rădăcina și sămânța regelui David… cum spune HaHit. / Apocalipsa. El va reveni! Anchetatorul: Asta e prea de tot. E absurd. Ești un pericol social. Ești nebun! Nu ești normal. La care eu: Da, pentru lume credința noastră e nebunie, pentru noi este normal, pentru ei nu.

Și iată că așa și-au dat viața mulți pentru credință și poate că vor mai fi astfel de vremuri înainte de revenirea Sa. Decizia este a noastră, a fiecăruia în mod personal. Să credem în El din toată inima azi, acum! Și să nu ne mai înșelăm singuri prin a ne imagina că noi credem, pentru ca să avem parte de viața veșnică și de prima înviere. Amen.”

În continuare, reprezentanţii cultelor şi comunităţilor creştine din oraşul nostru, care s-au rugat împreună în toată această perioadă, au fost invitaţi să adreseze câte un mesaj celor prezenți.

Ca de fiecare dată, a fost rostită rugăciunea Tatăl Nostru, în limbile română, maghiară și ebraică, de către toți cei prezenți.

Înainte de binecuvântarea finală, Preasfințitul Virgil a amintit celor prezenți despre Colecta Comună, arătând cum donațiile de pe parcursul acestei săptămâni de Rugăciune Comună sunt în grija Bisericii Unitariene și vor sprijini funcționarea unui Cămin Ecumenic de Bătrâni.

Seara de rugăciune găzduită de Catedrala ,,Sfântul Nicolae” din Oradea s-a bucurat de mulţi invitaţi care i-au trecut pragul și pentru aceasta ne-am bucurat împreună.

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor de la acest început de an s-a încheiat, însă buna-colaborare și prietenia sinceră care leagă cultele și comunitățile creștine din orașul nostru vor rămâne vizibile pe parcursul întregului an, aducând roade spre slava lui Dumnezeu și cu speranța de a rămâne uniți în rugăciune.

Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru acest timp de har!

Mulțumiri tuturor cultelor, tuturor fraților si surorilor care au simțit si au ales să răspundă invitației de a trece pragul catedralei noastre, am fost onorați să ne rugăm împreună!

Îi mulțumim Preasfințitului Virgil care le-a fost alături în rugăciune și comuniune, în fiecare seară, tuturor gazdelor și invitaților, pe parcursul întregului eveniment, susținând acest demers binecuvântat, care răspunde rugăciunii rostite de către Însuși Domnul nostru Isus Cristos: Ca și aceștia în Noi să fie una!

Mulțumim tuturor colaboratorilor, împreună cu care a fost pregătit acest eveniment în orașul nostru, și tuturor celor care au fost aproape cu gândul şi cu sufletul de-a lungul acestor ocazii de Rugăciune Comună, ajutându-ne să simțim bucuria comuniunii!

Îi mulțumim Părintelui paroh Ovidiu Duma pentru buna găzduire și strădania din fiecare an, Părintelui Antoniu Chifor, Vicar cu preoții, Părinților preoți care au adresat inspirate mesaje de învățătură, tuturor Părinților preoți care au participat, Domnului Ipod. Eugen Ivuț, Secretar episcopal, pentru implicarea constantă și susținută, colegilor de la Departamentul de Presă, colegilor de la Biroul Pastoral și tinerilor din grupuri și asociații, care s-au implicat în Seara de Rugăciune a Tinerilor, Părintelui Eduard Roman.

În ziua de vineri, 31 ianuarie 2025, la ora 11,00, la Biserica Unitariană va avea loc o conferinţă de presă cu ocazia deschiderii Cutiei Albe. Colecta Comună din acest an, aflată la cea de-a noua ediție, prin grija Bisericii Unitariene va ajuta Căminului Ecumenic de Bătrâni din Locodeni, oferind inclusiv mese calde unor persoane vârstnice nevoiașe care trăiesc în propriile gospodării.

Cei care doresc să vizioneze pagina Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor în Oradea au la îndemână această adresă on-line:

https://www.facebook.com/unitatea.crestinilor.oradea/

Pace și iubire pentru toți frații și surorile întru Domnul!

Laura Ologu

Biroul Pastoral

Sursa: egco.ro