„Ne este dăruită această putere în mod nemijlocit de Hristos Însuși, care ne vorbește acum și aici, le fel ca și atunci și acolo, și întotdeauna în mod direct și personal prin cuvintele Evangheliei Sale: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viață veșnică”

„Să mărturisim în fața lumi care crede sau care nu crede, ceea ce ne unește pe noi: credința în dumnezeirea Mântuitorului Isus Hristos”

„Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătățile pământești și cât de mari sunt cele cerești,

cât de scurt este timpul acestei vieți și cât de nemărginită este veșnicia!”

În cea de-a șasea zi a evenimentului, Biserica Ortodoxă a găzduit Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor în Biserica cu Lună, prin grija Părintelui Radu Valer Rus, Vicar eparhial şi director al Liceului Ortodox ,,Roman Ciorogariu”.

Programul a început cu Slujba Vecerniei, după care Părintele-gazdă a adresat un călduros cuvânt de bun-venit celor prezenți, reprezentanți și credincioși ai celor opt culte participante din orașul nostru, descriind esența evenimentului: „Din mila lui Dumnezeu ne regăsim încă o dată și la acest început de an, în duh de comuniune, de bucurie și solidaritate fraternă, străduindu-ne să-L mărturisim împreună pe parcursul acestor zile aici în Oradea, așa cum alți frați ai noștri fac în alte părți ale țării și ale lumii. Să mărturisim în fața lumi care crede sau care nu crede, ceea ce ne unește pe noi. Și ce ne unește pe noi? Ne unește credința în dumnezeirea Mântuitorului Isus Hristos.”

Cuvântul de înțelepciune a fost oferit de către Părintele Radu Valer Rus:

„Iubiți frați și surori întru Hristos-Domnul,

Pe noi, în calitate de creștini, ne unește credința în dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos, adevăr fundamental al Evangheliei Sale, devenit dogmă a Bisericii la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325, de la a cărui convocare, în anul în care ne găsim întreaga lume creștină aniversează împlinirea a 1700 de ani, binecuvântat prilej oferit Bisericii de a evidenția faptul că la temelia legăturii vii a omului cu Dumnezeu stă credința în Mântuitorul Iisus Hristos.

Cu prilejul multora dintre minunile Sale, Mântuitorul Iisus Hristos a rostit un cuvânt de importanță crucială: Credința ta te-a mântuit! Un cuvânt din care reiese mai întâi smerenia Sa absolută, Atotputernicul voind să pună izbăvirea oamenilor de boli, patimi și demoni mai întâi pe seama credinței acestora, iar nu pe seama puterii Sale. Totodată, cuvântul acesta, ne arată puterea extraordinară a credinței, a credinței omului, care însă, ea însăși este, în ultimă instanță, tot darul Lui, al Atotputernicului Dumnezeu, pe care oamenii pot să îl accepte sau nu: „Căci în har sunteți mântuiți, prin credință, și aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2: 8). …

Ar trebui să ne oprim și să medităm în tăcere asupra fiecăruia din aceste cuvinte, căci prin ele nu doar ne este înfățișată puterea credinței, ci ne este dăruită această putere în mod nemijlocit de Hristos Însuși, care ne vorbește acum și aici, le fel ca și atunci și acolo, și întotdeauna în mod direct și personal prin cuvintele Evangheliei Sale Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viață veșnică (Ioan 6: 47) și râuri de apă vie vor curge din pântecele lui (Ioan 7: 38). Această viață eternă pe care ne-o promite Hristos nu începe doar după moarte, ci încă din timpul petrecerii noastre pe acest pământ, căci Hristos, sălășluindu-se înlăuntrul nostru, aduce în noi, împreună cu El, în mod anticipat, Împărăția cerurilor. De aceea, cel ce crede în El, la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață (Ioan 5: 24).

Pe de altă parte, între consecințele credinței, respectiv ale necredinței există un contrast maxim, ireductibil și irezolvabil, căci nu există nimic în lume care să se situeze la poli mai opuși și mai depărtați decât credința și necredința, prin consecințele pe care le au acestea asupra destinului fiecărui om. Cel ce va crede și se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi ne spune Domnul prin gura evanghelistului Marcu. …

Este semnificativ faptul că în Noul Testament sunt consemnate puține situații în care Mântuitorul Iisus Hristos s-a mirat. O dată s-a mirat de credința sutașului, după cum relatează Evanghelistul Matei. Iisus S-a minunat și a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credință. (Matei 8: 10) Altădată, ne spune evanghelistul Marcu, că în patria Lui, Mântuitorul nu a putut să facă minuni și se mira de necredința lor (Marcu 6: 6). Deci dintre toate făptuirile omenești, dintre toate virtuțile și viciile oamenilor, Mântuitorul a fost uimit doar de credința mare a unora și de necredința îndârjită a altora, ceea ce ne arată încă o dată cât de departe pot merge oamenii în oricare din aceste sensuri, câtă libertate și câtă putere sunt date omului prin credința, respectiv prin necredința sa. …

Faptul că Însuși Mântuitorul Hristos s-a rugat și se roagă pentru noi, pentru rămânerea noastră în credință, ne dă curaj și multă nădejde de mântuire. Căci noi ne întemeiem nădejdea mântuirii nu pe faptele noastre, ci pe această rugăciune a lui Hristos și pe jertfa Lui de pe Cruce, adusă o dată pentru totdeauna. …

Închei meditația mea, cu cuvintele Sfântului Apostol Petru: Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morți, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și neveștejită, păstrată în ceruri pentru voi, cei ce sunteți păziți cu puterea lui Dumnezeu, prin credință, spre mântuire, gata să se dea pe față în vremea de apoi. Întru aceasta vă bucurați, măcar că acum ar trebui să fiți triști, încercați fiind de multe feluri de ispite pentru puțină vreme, pentru ca credința voastră încercată, mult mai de preț decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă și spre slavă și spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos. Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiți; întru El, deși acum nu-L vedeți, voi credeți și vă bucurați cu bucurie negrăită și preamărită, dobândind răsplata credinței voastre, mântuirea sufletelor. (Petru 1: 3-9)

Exprimând bucuria de a fi împreună cu frații de la celelalte culte, Părintele Radu Valer Rus i-a invitat pe reprezentanți să adreseze un cuvânt din partea comunităților pe care le reprezintă, salutând în mod special prezența Preasfințitului Virgil Bercea, cel care din partea Bisericii Greco-Catolice a fost alături de preoți, persoane consacrate și credincioși.

Mesajul din partea Bisericii Greco-Catolice a fost rostit de către Părintele Ovidiu Duma, paroh al Catedralei Greco-Catolice „Sfântul Nicolae”, care, dorind să rămână în lumina motto-ului din acest an al Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor 2025: ,,Crezi tu aceasta?” (Ioan11,26), a propus celor prezenți o complexă rugăciune, care surprinde dezideratele unei vieți creștine autentice:

Dumnezeul meu, cred întru Tine și mă rog Ție, întărește-mi credința!

Te iubesc, dar sporește-mi dragostea!

Mă pocăiesc, dar fă-mi căința să prisosească!

Te slăvesc ca pe Întâiul meu început!

Te doresc ca pe cea mai înaltă dorință a mea!

Îți mulțumesc, ca Binefăcătorului meu celui veșnic!

Te chem ca pe puternicul meu Apărător.

Dumnezeul meu, binevoiește și povățuiește-mă cu înțelepciunea Ta, călăuzește-mă cu dreptatea Ta,

mângâie-mă cu milostivirea Ta, apără-mă cu puterea Ta.

Îți închin, o, Dumnezeule, gândurile, faptele, suferințele mele, ca în viitor să mă gândesc la Tine,

să grăiesc de Tine, să lucrez după voia ta, să sufăr pentru Tine.

Doamne, eu voiesc ceea ce voiești tu, pentru că tu voiești să mă supun voii tale

și făgăduiesc să fac tot ceea ce voiești Tu.

Te rog cu umilință, luminează-mi mintea, oțelește-mi voia,

curățește-mi trupul și sfințește-mi sufletul!

Dumnezeule Preabun, ajută-mă să mă curățesc de greșelile trecute,

să biruiesc ispitele viitoare și să lucrez cuvenitele virtuți.

Umple inima mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ură pentru greșelile mele,

de râvnă pentru binele aproapelui și de defăimare pentru deșertăciunile lumii.

Fă-mă să fiu supus mai-marilor mei și cu dragoste către cei mai mici,

credincios prietenilor și iertător vrăjmașilor mei.

Vino, Atotputernice, întru ajutorul meu, ca să biruiesc cele șapte păcate de căpetenie,

care sunt pricina tuturor păcatelor.

Să biruiesc adică: mândria, prin smerenie creștinească; iubirea de argint, prin milostenie;

invidia, prin dragoste și bucurie pentru binele aproapelui; desfrânarea, prin înfrânare și curățenie;

lăcomia, prin cumpătare; mânia, prin răbdare; lenea, prin bărbăție creștinească,

asemenea să biruiesc și celelalte păcate și patimi ce izvorăsc din acestea.

Și-mi dă virtuțile creștinești: credința, nădejdea și dragostea.

Dumnezeul meu, fă-mă înțelept întru lucrările mele, curajos în primejdii, răbdător în nenorociri

și smerit în propășire.

Nu mă lăsa să uit vreodată a fi cu luare aminte la rugăciuni și în biserică, cumpătat la masă,

repede la îndeplinirea datoriilor și statornic în hotărâri.

Doamne, insuflă-mi grija să am totdeauna conștiința dreaptă, înfățișare cuviincioasă,

vorbire folositoare și purtare în bună rânduială.

Dă-mi harul Tău, ca să mă deprind a-mi stăpâni totdeauna patimile, a mă învrednici de darurile tale,

a păzi legea Ta și a dobândi mântuirea.

Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătățile pământești și cât de mari sunt cele cerești,

cât de scurt este timpul acestei vieți și cât de nemărginită este veșnicia.

Ajută-mi să fiu întotdeauna gata de moarte și să mă cutremur de judecata Ta,

să scap de chinurile veșnice și să dobândesc raiul prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin!

În încheiere, Părintele Radu Valer Rus a mulțumit din nou tuturor pentru prezență și rugăciune, i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru „bucuria de a fi încă o dată împreună”, a prezentat Colecta Comună, ca ,,o dovadă a iubirii, a comuniunii și a credinței care se manifestă prin fapte” și a rostit o binecuvântare: „Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți și să ne sporească Duhul credinței, să ne țină în unitate și bucurie fraternă!”

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor continuă la Oradea pe parcursul întregii săptămâni, creștinii fiind așteptați să se roage împreună sâmbătă, 25 ianuarie 2025, la Biserica Reformată Oradea-Ioșia, str. Gheorghe Pop de Băsești nr.5, la ora 18.00.

Laura Ologu

Biroul Pastoral

Sursa: egco.ro