Mănăstirea Congregației Surorilor Maicii Domnului (CMD) a găzduit, între 17-19 mai 2019, o nouă ediție a Zilelor de spiritualitate mariană, dedicate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Programul s-a desfășurat în capela mănăstirii și a cuprins, pe lângă celebrarea zilnică a Sfintei Liturghii, devoțiuni precum Acatistul Maicii Domnului, Rozariul Preasfintei Fecioare Maria și, de asemenea, un ciclu de conferințe. Împreună cu surorile CMD, au participat și credincioși laici, cei mai mulți din rândurile Reuniunilor Mariane.
Vineri, 17 mai, pr. prof. Cristian Langa s-a oprit la „atenția si așteptarea Sfintei Fecioare”. A pus întrebarea: „Ce presupune atenția?” și a arătat că poate fi „ceva negativ când fură liniștea, concentrarea, încrederea”. Pe de altă parte, „atenția la a nu rata o șansă, o întâlnire, este acea atenție care generează o stare de bine”. Prin urmare, „atenția la cele esențiale e pozitivă”. A observat că atenția la cuvânt nu înseamnă doar a-l auzi, ci este mai mult: „atenția cere o așteptare și o disponibilitate de a primi cuvântul”. S-a oprit apoi la al doilea termen, „așteptarea”, care „are mai multe înțelesuri și e condiționată de timp”. Așteptarea „înseamnă a fi prezent, a fi gata, pregătit. Înseamnă și o așteptare de la cineva, a spera, a observa cu atenție. Înseamnă și a aștepta și a primi oaspeți”.
În această cheie, a atenției și așteptării, pr. Cristian s-a oprit apoi asupra felului de a fi al Mariei, începând cu „Da”-ul Bunei Vestiri, vizita la Elisabeta, vizita la Templu, cuvântul ei de la Nunta din Cana Galileii: „faceți orice vă va spune”(Io 2,5)… Cuvinte inspirate au făcut-o prezentă pe cea „plină de har”: de speranță, bucurie, iubire, dăruire, totul înglobat în credință, abandonare tăcută și docilă în mâna lui Dumnezeu, chiar la picioarele Crucii Fiului său, dar o abandonare conștientă și liberă, în dialog continuu cu Creatorul. Caracteristicile Fecioarei Maria au fost aplicate apoi vieții creștinilor de azi, fiind exprimată nevoia de a o urma în toate, de a ne lăsa conduși de ea în ascultarea și primirea cuvântului lui Dumnezeu, pentru a descoperi și în viața noastră „vinul iubirii lui Dumnezeu”.
Sâmbătă, 18 mai, pr. Daniel Avram, consilier eparhial, a vorbit despre „prezența Preasfintei Fecioare Maria în viața noastră”, pe baza unor predici ale Sfântului Părinte, Papa Francisc, pentru sărbătoarea Născătoarei de Dumnezeu (din ritul latin). A amintit, mai întâi, faptul că „prezența Preasfintei Fecioare Maria în viața noastră este fundamentală și ar trebui să fie continuă”, argumentând prin cuvintele Sfântului Părinte, care afirmă: „drumul nostru de credință este legat indisolubil de Maria din momentul în care Isus, murind pe Cruce, ne-a dăruit-o ca mamă: «iată mama ta!»; din acel moment mama lui Dumnezeu a devenit și mama noastră, izvor de speranță și bucurie adevărată„. Alt aspect subliniat: „nu putem să îl înțelegem pe Isus fără mama Sa”. „Duioșia de mamă și prezența continuă a Preacuratei Fecioare Maria în sânul comunității creștine este un aspect care apare aproape în toate predicile Sfântului Părinte”.
Sf. Părinte remarcă și faptul că „la plinirea timpului, la venirea Sa pe lume, Dumnezeu, în fața căruia se tace, este un Prunc care nu vorbește. Misterul Său de iubire să dezvăluie în micime. Această micime tăcută este limbajul regalității sale și Preacurata Fecioară Maria, mama Mântuitorului Isus Hristos, se asociază Fiului și păstrează această tăcere. Astfel, în viața noastră, putem vorbi despre necesitatea tăcerii, avem nevoie să rămânem în tăcere pentru ca să-L lăsăm pe Isus să vorbească în inima noastră”. „O idee importantă remarcată de Sf. Părinte în 2019, este aceea că Dumnezeu, atotputernicul, a ales să între în istoria noastră printr-o mamă. El nu s-a lipsit de mamă, de aceea, spune Sf. Părinte, Sfânta Fecioară Maria nu este ceva opțional, ea trebuie primită în viața noastră„. Pentru că „Maria are în inimă viața fiecăruia dintre noi. Dorește să îmbrățișeze toate situațiile noastre și să le prezinte lui Dumnezeu. Cunoaște totul și de aceea avem această încredere în mijlocirea ei. Toți înțelegem și avem nevoie de mijlocirea duioasă, de prezența maternă a Preacuratei Fecioare Maria în viața noastră spirituală. De aceea s-au dezvoltat atât de multe sanctuare mariane în toată lumea, de aceea suntem atât de atrași de aceste sanctuare. Maria este cea care consolează, cea care stă cu cel care este singur” – a arătat pr. Daniel.
După-amiază, pr. Marius Cerghizan, vicar cu preoții, a prezentat tema: Maria, mamă, fecioară și mireasă, și a căutat, pe baza unor fragmente evanghelice, răspunsul la întrebări precum: „Cine este pentru noi, Maria? Viața, faptele, credința ei, ce ne transmit nouă astăzi?” A vorbit despre virtuțile Mariei, pe care „o putem așeza în vârful spiritualității biblice de așteptare și primire a Cuvântului divin”. Conferința a cuprins câteva elemente ale etimologiei numelui Maria: „originar din ebraică, numele Preasfintei Fecioare provine din Maryam cu varianta Miriam – nume compus din două elemente: מר mar – picătură și ים yam – mare; și, a menționat: din traducerea în latină, Stilla maris, copiștii au scris Stella maris – numind-o astfel Steaua mării, inspirată eroare, pentru că azi Biserica întreagă îi cântă: Ave, Stella maris! – Bucură-te, Steaua mării!
„Viața umană este o călătorie pe marea istoriei, adesea obscură și furtunoasă. O călătorie în care privim la stelele de pe cer, care, atunci când este senin, ne indică traseul de urmat. Însă adevăratele stele ale vieții noastre sunt persoanele, acele persoane care au știut să trăiască în dreptate și în spirit de jertfă. Pe aceste persoane, care ne-au transmis credința, în scurt timp le vom însoți la altarul unde vor fi declarate fericite. Isus este lumina, Soarele care răsare deasupra întregului univers, deasupra întunericului istoriei. Pentru a ajunge până la El, însă, avem nevoie și de lumini apropiate, de persoane care dăruiesc lumină din lumina Lui și o oferă spre călăuzire acelora care doresc să meargă pe drumul Lui.”
Programul s-a încheiat duminică, 19 mai 2019, cu Sfânta Liturghie și meditația propusă de pr. Călin Bot, Vicar general, care a amintit mai întâi câteva momente centrale din viața Bisericii, care definesc perioada actuală. A început de la Catedrala Notre Dame, care a luat foc, „un eveniment ce ne-a atins pe mulți în adâncuri, ne-a tulburat, a scos lacrimi și ne-a prăbușit pe gânduri: oare, Doamne, ne părăsești? Fie și pentru câteva secunde… Iar Sf. Apostol Pavel scrie: Cine este scandalizat și eu să nu mă aprind? Cine se smintește și eu să nu ard? Se destăinuie Sf. Apostol Pavel – sunt cuvinte ce pot fi meditate în acest context”.
Alt moment semnificativ: „Este iminentă și tot mai apropiată vizita Pontifului Roman, Papa Francisc, în România și la Blaj. Grădina Maicii Domnului – ne numea țara Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea. Mare bucurie și colosală onoare este evenimentul acestei vizite și, desigur, al beatificării Episcopilor”. A fost semnalată și „o nouă Exortație Apostolică a Papei Francisc, Christus Vivit – Hristos trăiește, semnată în sărbătoarea Bunei Vestiri (25 martie 2019) și destinată tinerilor”. „Aceste evenimente semnificative ne spun că viața Bisericii este intensă, inevitabil și eficient ne provoacă în mod radical și ne face să ne întrebăm: cât de vie este grija pentru suflet? Și, totodată, Maria, Maica Domnului, ce rol are în acest context?”
Pr. vicar a citat câteva idei, despre Sfânta Fecioară, din noua Exortație a Sf. Părinte Christus vivit, capitolul Maria, tânăra din Nazaret: „în inima Bisericii strălucește Maria, model pentru Biserica tânăra. Primise anunțul și nu renunțase să pună întrebări. Impresionează forța da-ului tinerei Maria, forța acelui fie mie spus Îngerului. Este vorba despre da-ul celui care voiește să se implice, să riște. Continuă Pontiful Roman: ea a știut să însoțească durerea Fiului. E păzitoarea speranței, e tânăra cu ochii iluminați de Spiritul Sfânt. A rămas în mijlocul ucenicilor în așteptarea Spiritului Sfânt și iluminează„. Pr. Călin Bot a numit tema propusă spre reflecție: Cum poate fi una ca aceasta: întruparea Cuvântului, zămislirea Fiului lui Dumnezeu?, mai întâi precizând: „Așa cum limbajul de specialitate al medicilor, al avocaților, al inginerilor, nu îl înțelegem, la fel este și în teologie”. Și, „de ce să dăm crezare medicilor, avocaților, altor specialiști și să nu ne bazăm pe o Biserică veche de 2000 de ani, că și ea are limbajul ei specializat și tainic?” A urmat evocarea și interpretarea câtorva imagini biblice, completate cu expresii sugestive din bogata și profunda imnografie a ritului bizantin.
Atât rugăciunea, cât și meditațiile noii ediții a Zilelor Mariane au descoperit, prin credință, prezența, și au făcut simțită iubirea Preasfintei Fecioare Maria, Preacurata Maică a lui Dumnezeu, Regina Cerurilor căreia făptura întreagă i se închină și o laudă în cântări de bucurie, „Femeia învăluită în soare” care a biruit răul, Mama ocrotitoare a fiecărui om viețuitor, vreodată, pe pământ.
