Vizita seminariștilor orădeni la „Casa Sfântul Iosif” de la Odorheiul Secuiesc

La sfârșitul săptămânii trecute, un grup de seminariști de la Seminarul Greco-Catolic orădean, împreună cu formatorii lor, au vizitat „Casa Sfântul Iosif” din Odorheiul Secuiesc. În drumul nostru spre Odorhei, am trecut prin Municipiul Târnăveni, un mic orășel din județul Mureș, unde am vizitat biserica greco-catolică „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, locul în care, sâmbătă seară, am și oficiat Vecernia. Tot în Tărnăveni am vizitat, împreună cu grupul de seminariști, și sediul protopopial unde am fost primiți cu căldură de părintele protopop Ciulea Vasile Onoriu.

După Vecernie ne-am reluat drumul spre Odorhei, ajungând spre seară la „Casa Sfântul Iosif”, o oază de liniște și de pace sufletească, fiind primiți cu dragoste de către sora Emilia care este coordonatoarea centrului și stareța lăcașului. Încă din primele momente ale vizitei noastre am fost profund marcați și emoționați de mărturiile pe care sora Emilia ni le-a relatat despre viața copiilor care locuiesc în casă. Am vizitat de asemenea capela, sălile de studiu, dormitoarele și laboratoarele de practică, fiind impresionați de mărimea și de capacitatea acestui cămin.

„Casa Sf. Iosif” de la Odorheiu Secuiesc a fost construită în anul 1992 de către Fundația elvețiană „Basel Hilft”. În urma derulării unui reportaj despre casele de copii din România, această fundație a construit mai multe centre, donându-le apoi acelor oameni mărinimoși care doreau să se ocupe de copiii abandonați, proveniți din diferitele medii sociale defavorizate. În prezent, „Casa Sfântul Iosif” dispune de 200 de camere, o cantină, săli de studiu, laboratoare, sală de sport și o capelă unde de mai bine de cinci ani este expus spre adorare Trupul Mistic al lui Cristos în Sfânta Euharistie.

Sub acoperișul casei locuiesc aproximativ 150 de copii de diferite vârste, religii și etnii, supravegheați de opt călugărițe din Congregația Inimii Neprihănite, care a luat naștere în timpul regimului comunist prin sora Ionela, o călugăriță greco-catolică care a fost arestată și închisă în închisorile comuniste. Conform unei imagini pe care am observat-o în incinta mănăstirii, Sfânta Fecioară este prezentată ca stând deasupra României, călcând cu piciorul drept pe capul șarpelui, din ochii ei izvorăsc lacrimi de durere, iar în mâna dreaptă poartă rozarul. Din relatările sorei Emilia, am aflat despre programul centrului unde sunt adăpostiți copiii, am aflat și despre ororile pe care localnicii le-au făcut la început împotriva măicuțelor prezente acolo, dar și despre activitatea pe care ele o au în fiecare zi împreună cu copiii, aceasta fiind o dovadă vie de iubire, de credință și de ascultare a mesajului marian transmis de Preacurata.

Duminică dimineața, am participat la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie care a avut loc în capela mănăstirii, unde au slujit cei doi preoți, părintele rector Anton Cioba împreună cu părintele spiritual Lucian Groșan, Liturghia fiind animată de grupul de seminariști de la Oradea, împreună cu ceilalți credincioși, măicuțe și copii prezenți în capelă. Sperăm că ne vom întoarce curând în această oază de pace și liniște sufletească, retrăind experiența profund spirituală din acest sfârșit de săptămână. Până atunci ne rămâne doar să ne încredințăm Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria și să o rugăm să vegheze asupra noastră și asupra tuturor credincioșilor de pretutindeni, rugându-se Bunului Dumnezeu pentru noi.

Cristian Ciulea, anul II
via SeminarOradea.ro