Vicarul general la hramul parohiei „Sf. Nicolae” din Florești

Parohia greco-catolică „Sfântul Nicolae” din comuna clujeană Florești a primit un dar deosebit de prețios. Este vorba de mirul Sfântului Nicolae, adus din catedrala dedicată Sfântului Nicolae din Bari, Italia. Mirul Sfântului Nicolae, numit de teologii latini manna, este socotit drept consecința unui miracol. Concret, acest mir izvorăște din osemintele Sfântului Nicolae, care sunt păstrate în Catedrala italiană. În fiecare an, în data de 9 mai, atunci când comunitatea catolică din Bari serbează aducerea în oraș a moaștelor Sfântului Nicolae, mirul este șters de pe aceste moaște și pus într-o sticlă din cristal. Există relatări ale unor miracole care ar fi asociate cu acest mir. Este vorba, de exemplu, de vindecări inexplicabile din punct de vedere medical și care sunt atribuite mijlocirii Sfântului Nicolae pe lângă bunul Dumnezeu, după ce credincioșii care s-au rugat pentru vindecare au fost unși cu acest mir.

O sticluță cu acest mir a fost dăruită parohiei greco-catolice „Sfântul Nicolae” din Florești. Mirul Sfântului Nicolae a fost adus din Bari în România de o delegație a parohiei, condusă de administratorul parohiei, pr. Claudiu Tuțu, însoțit de vicarul parohial, pr. Florin Pop, și de reprezentanți ai laicilor din Florești. Acum, acest mir a fost așezat solemn într-o axioniță dedicată Sfântului Nicolae. Ceremonia a avut loc în cadrul Liturghiei care a fost oficiată de Vicarul general al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, pr. Vasile Tofană SJ, împreună cu protopopul de Cluj II, pr. Călin Sechelea, cu cei doi preoți greco-catolici din parohia greco-catolică „Sfântul Nicolae” din Florești, pr. Claudiu Tuțu și pr. Florin Pop, precum și de conducătorul Misiunii pentru Tineri „Lux Mundi”, pr. Marius Câmpean.

Tot cu acest prilej, moaște ale Fericitului Cardinal Iuliu Hossu au fost așezate într-o altă axioniță, dedicată ierarhului martir, cel care a vestit, la 1 Decembrie 1918, mulțimii adunate la Alba Iulia decizia unirii Transilvaniei cu Regatul României. Adresându-se comunității de credincioși din Florești, pr. Vasile Tofană, a remarcat, la predică, frumusețea bisericii din loc. Florești, dedicată Sfântului Nicolae. A meditat apoi Evanghelia duminicii, a vindecării femeii gârbove (Lc 13, 10-17). Pr. Tofană a remarcat credința și statornicia în rugăciune, a acestei femei, care, de 18 ani, „era forțată de infirmitatea ei să nu poată privi fețele cunoscute, să nu vadă păsările, să nu vadă chipurile celor cu care vorbea”. A atras atenția că, și în prezent, „adesea suntem asemenea acestei femei, gârboviți în durerea noastră interioară, încovoiați de tristețe, durere sau boală”. Dar, a continuat, tocmai în astfel de momente, „cred că trebuie să fim mai aproape de Isus, indiferent dacă îi vedem Fața sau nu. Important este să îi auzim vocea și vocea lui Isus o auzim de fiecare dată când intrăm în biserică, în rugăciune, și doar acolo vom fi vindecați de infirmitățile noastre spirituale, fizice”.

Totodată, pr. Tofană a îndreptat atenția spre mai-marele sinagogii, care, „este supărat. Și, în mintea lui, Isus probabil nu este trimisul lui Dumnezeu. Pentru că, dacă ar fi, ar vindeca El oare în zi de sâmbătă?” Dar, a explicat, „respectarea Sabatului însemna să renunți la vreo 39 de activități, însă era legată de practica carității. Așa cum a spus Isus, era permis să rupi această perioadă de odihnă, sau să o întrerupi, dacă era necesar să faci un act de caritate. Însă cel care trebuia să recunoască lucrul acesta cel mai bine, refuză, nu vrea să o facă. Face un act de caritate pentru animalele pe care le are, însă consideră că este îndreptățit să o critice pe această femeie gârbovă.” Această reacție, care, a remarcat, „se regăsește des în Sfintele Evanghelii”, este una de fățărnicie, sau de ipocrizie, și, „nu este altceva decât dorința de a arăta că am virtuți pe care, în realitate, nu le am! Mai marele sinagogii voia să pară un om de rugăciune și păstrător al tradiției. Însă, îl insultă pe Isus indirect pentru că a vindecat în zi de sâmbătă. Acest lucru denotă fățărnicie, deoarece virtutea care stă la baza ținerii Sabatului este credința într-un Dumnezeu atotputernic și iubitor, nu perfecționismul legalistic. Și, când vorbesc de perfecționism, cred că fiecare dintre noi suntem îndemnați să vedem cum rezistăm acestei ispite.”

Vicarul general a atenționat asupra acestei „străduințe continue de a fi perfect conform unor principii”, atitudine care „întărește legalismul și se răsfrânge asupra relațiilor personale”. Și, a continuat, „aceasta se întâmplă atunci când nu vrem să recunoaștem că iubirea lui Dumnezeu și puterea Lui se manifestă în viața de fiecare zi și este plină de laudă. Trebuie să vedem eforturile celor din jurul nostru, nu perfecțiunea ideală pe care ne-o imaginăm că ar putea să existe!” Și oamenii din sinagogă, „se bucură că această persoană a fost vindecată, însă nu au curajul să acționeze”. La fel, și noi, „adesea, cădem în capcana ipocriziei. Suntem atât de concentrați pe aparența perfecționismului încât devenim orbi la minunile pe care Dumnezeu le face în jurul nostru.”

O altă lecție importantă a Evangheliei acestei duminici, a adăugat el, „poate trece neobservată dacă nu suntem atenți. Isus subliniază că această femeie suferea, pentru că Satana a legat-o cu un spirit de neputință în urmă cu 18 ani. Nu avem mai multe detalii, cu excepția faptului că Isus a putut să o vindece printr-o atingere.” Așadar, „există decizii și alegeri pe care le facem în viață iar după aceea viața noastră este influențată, este legat de acele decizii. De aceea, mare atenție: folosiți discernământul pentru a nu lua decizii pripite. Pentru că, acele decizii pot să vă lege și să vă condiționeze viața din acel moment încolo. Chiar dacă există astfel de decizii, să ne aducem aminte că Isus este Domnul vieții și al istoriei, iar puterile răului nu vor biruri asupra Lui, așa cum ne spune în Evanghelia după Sfântul Matei, când i se adresează lui Petru: «tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui» (Mt 16,18). Făgăduință solemnă, care devine sursa bucuriei și a speranței noastre.”

Pentru a evita capcanele evidențiate în mesajul evanghelic, pr. Vasile Tofană a subliniat nevoia de a privi neîncetat la Isus, la „atotputernicia Lui iubitoare. Isus și-a pus mâinile peste această femeie ca să o vindece. Când simțim atingerea lui Isus? Simțim atingerea lui Isus de fiecare dată când primim un Sacrament, chiar și astăzi, fie că simțim asta în mod fizic, emoțional sau spiritual. Consecința faptului că am fost atins de Isus este o inimă plină de recunoștință”. A invitat la cultivarea spiritului de recunoștință, a încrederii că Dumnezeu răspunde întotdeauna rugăciunilor „chiar dacă nu ne răspunde așa cum ne-am fi dorit”. Și, „orice îngăduie Dumnezeu în viețile noastre, poate și trebuie să fie integrat în ceea ce este drumul mântuirii noastre, pentru că ne pregătește pentru Cer, pentru comuniune mai profundă cu Dumnezeu”.

A recomandat evitarea legalismului, fiindcă „legalismul ucide, strivește bucuria, dar roadele Spiritului Sfânt sunt diferite, așa cum ne spune Sfântul Pavel în scrisoarea către Galateni: «Iar roada Spiritului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca acestea nu este lege». Viața creștină este menită să fie plină de bucurie, nu grea. Femeia din Evanghelie a plecat acasă vindecată, bucurându-se de ceea ce a primit. Mai-marele sinagogii a rămas îmbufnat, pentru că, acest Isus îl provoacă. Pentru că, nu intră în schemele lui, în modul lui de a vedea legea. Isus a spus: «Eu am venit ca să aibă viață și să o aibă din belșug». Să nu pierdem acest dar al lui Cristos prin ridicarea unor bariere inutile la lucrarea lui Cristos, așa cum a făcut-o mai-marele sinagogii. Examinați-vă viața și nu vă lăsați conduși, sau blocați, de ritualuri sau legi inutile, nu date de Dumnezeu, nu date de Biserică, și nici măcar de Stat. De aceea, astăzi, vă propun să cerem de la Dumnezeu harul de a-l primi pe deplin pe Isus în viața noastră, ca în felul acesta să ne depășim mândria și să ne redescoperim vitalitatea spirituală.”

La finalul Liturghiei, mai multe credincioase din comunitatea greco-catolică din Florești au depus promisiunea de credință, în fața Bisericii și a președintei la nivel eparhial a Reuniunii Mariane, Monica Culea, și au fost primite ca membre ale Reuniunii Mariane. La eveniment au participat și reprezentanți ai autorităților, precum senatorul Adrian Oros, fost ministru al Agriculturii și membru al comunității greco-catolice din Florești, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Vákár István, membru marcant al comunității romano-catolice clujene, primarul Floreștiului, Bogdan-Nicolae Pivariu, consilierul județean Traian Abrudan, fostul președinte al Fondului Proprietății de Stat, Radu Sârbu, precum și reprezentanți ai universităților clujene și ai instituțiilor educaționale și de cultură din Florești.

Tuturor, în încheierea evenimentului sărbătoresc, pr. paroh Claudiu Tuțu le-a mulțumit pentru participare și pentru buna colaborare. A mulțumit, de asemenea, consiliului parohial al parohiei „Sf. Nicolae”, Florești, Sarei Fini și Cristinei Sentes, responsabile cu coordonarea corului în parohie, surorilor Congregației Maicii Domnului care ajută cu cateheza și membrilor Mișcării Focolare care organizează întâlniri lunare în parohie, în colaborare cu ASTRU. A mulțumit călduros și cantorilor, corurilor care au dat răspunsurile liturgice și au încântat cu colinzi, tuturor celor prezenți. I-a asigurat pe toți de colaborarea sa, de rugăciunea și deschiderea sa, cu urarea ca, și pe viitor, „să fim cu adevărat o familie care crește în diversitate și unitate”.

* * *

Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai îndrăgiți sfinți creștini. El s-a născut în 15 martie anul 270, la Patara, și s-a mutat la Părintele Ceresc în anul 343, la Myra, oraș din provincia romană Licia. Sfântul Nicolae a fost episcop al Myrei, iar numele său este legat de numeroase acte caritabile. Printre altele, el a dăruit o zestre însemnată pentru trei surori sărace, pe care tatăl lor le hărăzise unei vieți nedemne. De asemenea, el i-ar fi apărut în vis împăratului Constantin cel Mare și i-ar fi scăpat de o condamnare nedreaptă pe trei soldați romani. Faptele Sfântului Ierarh Nicolae au inspirat și legendele legate de Moș Nicolae, cel care îi răsplătește în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae pe copiii cuminți, iar celor care nu au fost tocmai cuminți le dăruiește câte o botă, cu speranța că, astfel, se vor îndrepta.

Sursa: eparhiaclujgherla.ro