Vicarul general la hramul parohiei Cluj-Făget

Noul Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla și protopopul de Cluj I la cea dintâi vizită pastorală. Hramul parohiei Cluj-Făget

„Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim!”

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, din 14 septembrie 2022, a fost și data serbării hramului bisericii „Înălțarea Sfintei Cruci” din parohia Cluj-Făget – păstorită de pr. Remus Tegzeșiu. A fost celebrată în mod solemn Sfânta Liturghie în această biserică, cu ocazia celei dintâi vizite pastorale a noului vicar general, pr. Vasile Tofană SJ și a noului protopop de Cluj I, pr. Mircea Marțian. La masa Sf. Altar, împreună cu parohul comunității și cu cei doi preoți delegați ai Episcopului de Cluj-Gherla, PS Claudiu, au concelebrat: pr. Călin Sechelea, protopop de Cluj II, pr. Cristian Langa, de la Institutul Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”, pr. Serafim Iulian Veșcan, pr. Ioan Lazea și pr. Bob Traian. Împreună cu credincioșii parohiei Cluj-Făget, au luat parte la momentele de comuniune și rugăciune, surori din Congregația Surorilor Maicii Domnului, surori din Congregatio Jesu și călugări ai Societății lui Isus (SJ).

Cuvântul de învățătură l-a rostit pr. Vasile Tofană, care a arătat mai întâi motivele istorice pentru care Biserica a fixat în această zi sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci: în primul rând, amintirea momentului, din anul 335, al descoperirii adevăratei Cruci a Domnului de către Sf. Elene, mama Sf. Constantin cel Mare, și al înălțării Crucii în fața poporului de către Episcopul Macarie al Ierusalimului. Cel de-al doilea motiv este comemorarea readucerii Sfintei Cruci la Ierusalim, „cu mare triumf, în anul 629, după ce a fost capturată de perși”. A specificat pr. Vasile Tofană: „sunt momentele în care adevărata credință și Crucea lui Cristos a triumfat asupra forțelor lumii”. Părintele vicar general s-a oprit apoi la semnificația spirituală a sărbătorii, în primul rând aceea că, „prin Crucea Sa, Domnul nostru Isus Cristos ne-a arătat manifestarea perfectă a iubirii lui Dumnezeu și ne-a dat posibilitatea de a fi iarăși în comuniune cu El”, ne-a făcut, prin moartea Sa pe Cruce, „părtași ai aceleiași iubiri nemuritoare” și „prin Învierea Sa glorioasă a împărtășit cu noi o viață nouă, eliberată de păcat”.

Pr. Vasile Tofană a amintit că, în continuare, răul acționează în lume „și fiecare dintre noi, astăzi, în conștiința noastră și în fața lui Dumnezeu, știm slăbiciunile noastre”, dar, prin Sacramentul Spovezii „cerem puterea harului lui Dumnezeu, să fim mereu în comuniune”, și, „Crucea, a devenit mijlocul prin care Dumnezeu a mântuit poporul Său iubit, a dat o lovitură nimicitoare diavolului și tuturor forțelor sale”. De aceea, a spus: „nu trebuie să ne fie frică. Isus a învins. Prin Cruce reușim și noi să ne păstrăm unitatea”.

S-a oprit apoi la momentul Răstignirii, când, la picioarele Crucii, Isus i-a încredințat-o pe Maria, mama Sa, ucenicului iubit, Ioan, prin cuvintele: „Femeie, iată fiul tău” (Io 19,26). Pr. Vasile Tofană a descifrat semnificația acestor cuvinte, aplicate la viața de familie. Astfel, a invitat, la lumina cuvintelor Mântuitorului și la cea a poruncilor lui Dumnezeu, la practicarea iubirii necondiționate în viața de familie. Pentru că, a spus: „este inevitabil să apară în familie neînțelegeri, mai mici sau mai mari. Dar aceasta nu ne scutește să ținem cont în primul rând de porunca a IV-a: «cinstește pe tatăl tău și pe mama ta…»” și, totodată, „de iubirea pe care soțul și soția și-o promit la căsătorie”. De aceea, a îndemnat: „Fie că au trecut câteva luni de când ați făcut acel pas la Sacramentul Căsătoriei, fie că au trecut mai mulți ani, în familiile dumneavoastră, acea iubire, nu doar iubirea umană, ci iubirea în Cristos, să fie mereu vie”. Pentru că „doar dragostea lui Cristos este cea care poate să ne ajute să vindecăm rănile care există în familiile noastre, în comunitățile noastre sau în parohia noastră”.

Părintele a vorbit și despre responsabilitatea și obligațiile pe care fiecare om le are față de propria familie. A spus: „Urmarea lui Cristos este o cerere exigentă. Și Cristos însuși ne-a spus să punem vocația mai presus de relațiile de familie. Acestea fiind spuse, doar pentru că suntem creștini, nu înseamnă că suntem scutiți de obligațiile familiare (…). Trăim într-o lume în care dezbinările apar foarte ușor. Adesea nu vorbim cu cei din casă, pentru că petrecem prea mult timp în fața televizorului, a telefonului, sau a tabletei. Grija față de cei din casă se manifestă și prin timpul pe care îl acordăm celorlalți. Când suntem imaturi, luăm adesea decizii dure față de cei dragi. Dar, atunci când pacea revine în sufletele noastre, ne dăm seama că a lipsit dragostea lui Cristos în ceea ce am vrut să transmitem.”

A subliniat: „Dacă încercați să corectați, faceți-o cu iubire. Sărbătoarea de astăzi ne invită să vedem care sunt prioritățile noastre: pe primul loc, Dumnezeu, urmat de familie, și, nu ultimul rând, de misiunea pe care o avem. Mă veți întreba: cum putem să reconciliem acest angajament exigent al lui Cristos, cu responsabilitățile de familie? Nu am un răspuns magic, ar trebui în primul rând să vorbiți, să comunicați cu cei care vă sunt alături. Să nu fiți doar intransigenți și exigenți. Corectați-vă cu iubire. Dacă îl punem pe Cristos pe primul loc, nu înseamnă că suntem liberi să ne neglijăm celelalte responsabilități. Avem încredere că Dumnezeu ne va da acea înțelepciune ca să găsim calea cea bună.” Și a încheiat cu îndemnând: „Să privim cu toții la Cel Răstignit pentru noi pe Sfânta și Glorioasa Cruce. Să îl slăvim, să îl lăudăm în fiecare zi prin propriile noastre vieți, demne și pline de har, dedicându-le în fiecare moment ca să îl iubim mai mult și să îl slujim mai bine, în fiecare clipă a vieții. Fie ca Domnul, prin Crucea Sa biruitoare, să ne conducă în continuare pe calea care duce la viață veșnică.”

După celebrarea liturgice a urmat un moment de mulțumire. Pr. Remus Tegzeșiu a mulțumit fiecărui preot în parte și tuturor celor prezenți pentru comuniunea din această zi de sărbătoare. A spus: „Crucea ar trebui să fie pentru noi un instrument de vindecare!” A amintit importanța Crucii Domnului, puterea ei de a vindeca. A evidențiat modul în care biruința Crucii este relevată celor care intră în această biserică. La intrarea în biserică, prin ceea ce li se înfățișează privirii, vor medita la Răstignire; în fața Sf. Altar, vor pătrunde în simbolismul Jertfei Mântuitorului pentru fiecare, iar la ieșirea din biserică vor descoperi „mesajul Crucii, adică bucuria: bucurați-vă, căci Mântuitorul a Înviat!”. Pr. Remus Tegzeșiu a oferit și câteva daruri în amintirea acestei frumoase sărbători. Câte o icoană cu Preacurata Fecioară Maria și un crucifix a dăruit fiecărui preot, de asemenea, daruri speciale, semne ale recunoștinței au fost oferite și unor credincioși ai parohiei Cluj-Făget. Toți cei prezenți au fost apoi invitați la generoasa agapă fraternă pregătită de comunitatea parohială din Făget.

Scurt istoric

Ridicată începând cu anul 2002, biserica parohiei Cluj-Făget a fost sfințită, la 11 septembrie 2011, de către Preasfinția Sa Florentin, Ierarhul de vie amintire, și închinată „Cinstitei și de viață dătătoarei Cruci”. Situată în zona împădurită de la marginea mun. Cluj-Napoca, oferă un popas spiritual deosebit celor ce-i trec pragul, credincioși, sau doar iubitori de frumos.

Vizitatorii nu pot rămâne insensibili la vederea creațiilor artistice ce împodobesc sfântul locaș, realizate de artiști consacrați și colaboratori din diferite părți ale lumii – între aceștia, binefăcători de la Școala de artă bizantină Beato Angelico din Milano, sau voluntari din Brazilia, ș.a. Pe lângă coloanele de la intrare, reprezentând Sfinții Apostoli, urmate, în interior, de mozaicuri, vitralii, icoane, sculpturi, Altarul adăpostește moaște ale mai multor sfinți, între care, moaște ale Sf. Apostol Andrei, ale Sfintei Tereza a Pruncului Isus, ale Sfinților Episcopi greco-catolici martiri, precum și o relicvă a Sfintei Cruci (primită de la o comunitate de surori dominicane din Franța).

Acest sfânt lăcaș este, la fel ca fiecare biserică, Casă lui Dumnezeu pe pământ. În plus, prin bogățiile spirituale existente aici, prin frumusețea și liniștea împrejurimilor, prin simbolismul elementelor decorative, reprezintă un semn vizibil al prezenței lui Dumnezeu în lume, acea prezență mântuitoare și iubitoare ce inspiră reculegere, armonie, pace, și, îndeosebi bucuria biruinței asupra răului, prin Crucea lui Cristos.