Într-o atmosferă caldă și sărbătorească, pr. Vasile Tofană, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, împreună cu pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, au vizitat, duminică 26 martie 2023, parohia greco-catolică „Buna Vestire” din cart. Mărăști, Cluj-Napoca. Aici, s-au alăturat în rugăciune gazdelor pr. Grigore Ciupe, paroh, respectiv pr. Dan Nicula. Acestora s-au adăugat alți confrați preoți din diferite generații: pr. Ioan Andreica, pr. Florin Soboslai, pr. Sabin Brudașca, pr. Iosif Irimie și pr. Daniel Bilaus.

În luminoasa biserică dedicată „Bunei Vestiri” au celebrat Sfânta Liturghie a Duminicii a IV-a din Postul mare, la finalul căreia au mulțumit pentru cordiala primire, dar și pentru sprijinul pe care comunitatea îl oferă parohiei surori din cartierul Iris (ale căror celebrări sunt găzduite aici, ei fiind cu biserica în construcție). De asemenea, s-a citit decretul ce atestă hotărârea Preasfinției Sale Claudiu de a-l numi pr. Daniel Bilaus ca vicar parohial al parohiei gazdă pentru o perioadă de trei ani.

Un moment important și înălțător a fost cuvântul de învățătură prin care părintele Vicar general s-a adresat credincioșilor, vorbind despre importanța credinței (care este factorul uman al oricărei minuni). A spus: „Ce este credința, cum se manifestă și ce aduce în viața noastră? Pentru unii credința este o modalitate de a dobândi miracole, un fel de robinet pe care îl putem deschide și opri pentru ca miracole să apară ori de câte ori ne este «sete» de ele. Alții își doresc să poată face minuni după bunul plac și cred că sunt capabili sa controleze puterea lui Dumnezeu pentru a schimba în mod miraculos evenimentele normale ale vieții. Isus risipește astfel de înțelegeri superficiale ale miracolelor pe care întotdeauna le-a folosit pentru a ne face să vedem și să gândim dincolo de această lume, să căutăm Împărăția lui Dumnezeu si să ne deschidem inima.”

În plus, a adăugat, „capacitatea de a face minuni nu este totul. Cei 12 ucenici nu sunt capabili să învingă singurul demon care îl posedă pe băiat. Eșecul nu este doar al ucenicilor, ci și tatăl acestui băiat trebuie să fie dispus să creadă în Dumnezeu, și să lucreze cu Dumnezeu, nu doar să își aducă băiatul care trebuie vindecat și să îi învinovățească pe alții de eșec. Înainte de toate, el trebuie să devină un om de rugăciune, nu doar un bărbat care cere să îi fie îndeplinite dorințele, ci un om suficient de umil care își dă seama de propriile limite și cere ajutor. Așadar credința este o relație cu Dumnezeu, un angajament de viață față de Dumnezeu în care sperăm, în care avem încredere și pe care ne bazam. Totul se întâmplă la fel ca atunci când poporul evreu a ieșit din Egipt și a trecut prin deșert – a trebuit să își pună încrederea în Domnul, și să nu se bazeze pe resursele pe care civilizația imperiului egiptean le putea oferi.”

„În Postul Mare și noi suntem chemați să renunțăm la mâncare și la plăcerile pe care le oferă societatea în care trăim și să-L căutăm pe Dumnezeu. Și fiind departe de toate „comoditățile” pe care le iubim să ne întrebăm: îl doresc cu adevărat pe Dumnezeu, dătătorul oricărei binecuvântări (inclusiv darul mântuirii) sau doar belșugul și bunăstarea? Credința de care avea nevoie tatăl din evanghelia de astăzi, credința de care aveau nevoie ucenicii, credința de care noi avem nevoie este această relație cu Dumnezeu bazată pe iubire, iertare și speranță. Trăind Postul mare cu această atitudine ne vom da seama că aceste renunțări, chiar dacă ne țin departe de lume, ne pregătesc să ne întoarcem în lume cu Dumnezeu.”

Totul s-a încheiat, într-o autentică atmosferă frățească, cu mulțumirile pr. Grigore Ciupe, care a susținut faptul că cea mai importantă armă a oricărei comunități rămâne unitatea comuniunii în credință, după care, la demisolul bisericii, a urmat o mică agapă fraternă.

(A consemnat: pr. Mircea Marțian – aici)

Galerie de imagini