La Universitatea Pontificală Antonianum din Roma, părintele Ionuț-Cătălin Blidar, din Episcopia de Lugoj, a susținut în data de 5 Decembrie 2018, lucrarea de doctorat cu titlul „Umanitatea Neprihănită a Fecioarei Maria – icoană a Logosului lui Dumnezeu, împlinire a seminției alese, rodul Arborelui Crucii – o perspectivă ecumenică asupra mariologiei Neprihănitei din tradiția greco-latină (sec. II-XIV)”.
Lucrarea este rodul celor 3 ani de cercetare în cadrul Institutului de Studii Ecumenice, San Bernardino din Veneția și a colaborării cu cei trei profesori coordonatori din Universitatea Antonianum: pr. Roberto Giraldo – moderatorul principal, pr. Stefano Cecchin – președintele Academiei Pontificale Mariane Internaționale, pr. Vincenzo Battaglia- expert în cristologie.
La prezentarea tezei a asistat și Decanul Facultății de Teologie din Universitatea Antonianum, părintele Giuseppe Bufon și profesoara de istorie a Bisericii Bizantine, Katherina Douramani de la Institutul Pontifical de Teologie Orientală din Roma.
Părintele Blidar a expus într-o sinteză cele trei aspecte fundamentale ale lucrării, arătând cum Neprihănirea Fecioarei Maria face parte din tradiția veche a Bisericii nedespărțite, fiind încă din secolul al doilea sugerată de Protoevanghelia lui Iacov și de scrierile cristologice ale părinților Bisericii, printre care Iustin Martirul și Filozoful și mai târziu Ipolit Orientalul și Tertulian.
Tema Neprihănirii Mariei porind inițial de la legătura dintre umanitatea mamei lui Dumnezeu cu umanitatea Fiului Său, ajunge să fie contemplată de părinții Bisericii ca o reflexie a Nepătimirii Tatălui.
Pântectele Mariei este asemuit „pântecelui” Tatălui, căci Unicul Fiu al lui Dumnezeu devine unicul fiu al Mariei. După căderea lui Adam, Dumnezeu nu părăsește umanitatea ci în fiecare generație dăruiește în Sfântul Spirit, Cuvântul Său spre a purifica firea umană, spre a pregăti acel pântece neprihănit, capabil să îl întrupeze deplin pe Fiul Său. Teologul grec Ambrozie Giakalis numește acest proces, eugenetică teologică, arătând cum marele părinte al Bisericii bizantine, Sfântul Grigorie Palama, demonstrează Neprihănirea Maicii Domnului prin această treptată creștere spirituală a poporului ales până la Sfinții Ioachim și Anași prin ei pâna la Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu.
Părintele a arătat cum se poate înțelege din perspectiva tradiției inițiale greco-latine și explicația scolastică identificată pentru prima dată de Fericitul Ioan Duns Scoto. Legenda și iconografia Arborelui mântuirii, care îmbină cei trei arbori metaforici ai creștinismului, Arborele Vieții, Arborele lui Iesei și Arborele Crucii, ne oferă un mod ecumenic de a înțelege împreună diferitele explicații ale Neprihănirii Mariei, sintetizate în titlul lucrării doctorale.
Maica Domnului este fructul anamnetic al lucrării lui Dumnezeu în istoria oamenilor, ea reprezintă sinteza istoriei mântuirii; cum spune Sfântul Teofan al Niceei ea este la mijloc între Vechiul Testament și Noul Testament unindu-le și prin Întrupare dăruindu-le întregii umanități. Ea este cea cu totul frumoasă, oglindind în sine frumusețea originară a creației – cea după Chipul lui Dumnezeu. Ea adună în sine toată sfințenia poporului evreu, fiind fiica cea aleasă a Sionului. Maria este, cum ne învață și bula papală Inefabilis Deus din 1854, prima mântuită de Jertfa Domnului Hristos, anticipată în ființa ei prin harul Sfântului Spirit, întru care așa cum putem vedea în Liturghia Euharistică a Bisericii, nu mai există diferențe de timp și spațiu, omul putând intra în veșnicia vieții lui Dumnezeu.
După prezentarea părintelui Blidar, au luat cuvântul cei trei profesori coordonatori. Părintele Roberto Giraldo a subliniat originalitatea acestei lucrări de doctorat. Părintele Stefano Cecchin a scos în vedere faptul că lucrarea părintelui Ionuț aduce un aport esențial istoriei Neprihănitei Zămisliri recuperând o perioadă de timp importantă (sec. II-XIV) care altfel ar fi rămas cunoscută foarte puțin. Părintele Vincenzo Battaglia a apreciat aparatul critic al lucrării și dimensiunea antologică practică a lucrării de doctorat, care poate constitui pentru ceilalți cercetători un instrument de lucru foarte util, dând acces imediat la scriierile Sfinților Părinți, la textele liturgice și la iconografia legată de Neprihănirea Fecioarei Maria.
După conferirea titlului de Doctor în Teologie cu specializarea Teologie Ecumenică și Mariologie a urmat un moment de frățietate, noul doctor în teologie mulțumind celor prezenți pentru participare.
Biroul de presă eparhial
