Pe data de 11 februarie, Biserica Universală comemorează prima apariție a Preacuratei Fecioare Maria de la Lourdes (1858), pornind de la acest eveniment cinstit cu dragoste de credincioșii catolici și nu numai, Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea, în 13 februarie 1992, a instituit Ziua Internațională a Bolnavului. De atunci, în fiecare an sunt cinstiți în Biserica Catolică acești „frați mai mici ai Mântuitorului”.
Anul acesta când Preasfințitul Virgil m-a întrebat în 11 februarie cum îi sărbătorim pe bolnavi i-am răspuns: Preasfințite, echipat în costumul de protecție anticovid… în mijlocul lor. Dacă în urmă cu 4 ani împreună cu dânsul sărbătoream în mod festiv bolnavii printr-o celebrare liturgică arhierească în biserica din curtea Spitalului 6, acum preoții din Oradea care se ocupă de bolnavi au considerat că Preacurata și Isus s-ar bucura mai mult să fim la altarul de la patul bolnavilor noștri.
Cerând recent binecuvântarea episcopului meu, pentru acești bolnavii mi-a spus: „Părinte pe secțiile de ATI, Covid și nu numai și pe secțiile de paleație să le dai dezlegare sacramentală tuturor celor ce sunt inconștienți, deoarece iertarea vine de la Domnul Isus și noi nu putem să limita iubirea lui Dumnezeu față de oameni, punâd în formule dogmatice, IUBIREA INFINITĂ A LUI DUMNEZEU față de noi oamenii.”
Așa că, purtând în inimă acest semn al iubirii episcopului meu pentru bolnavii noștri, anul acesta de Ziua Internațională a Bolnavului, am dat dezlegare de păcate la 32 de bolnavi în comă, de pe trei secții de ATI Covid, unde am și consiliat spiritual 3 bolnavi, care erau conștienți, și spovedit și împărtășit o doamnă. De asemenea, pe secția de paleație am asistat spiritual 11 bolnavi, dintre care 5 în comă iar apoi m-am ocupat de primele demersuri pentru înmormântarea mamei unei bolnave psihic grav. Împreună cu mai mulți oameni cu inimă mare, și cu cei de la firma de Pompe Funebre Don Luigi, care împreună s-au angajat să asigure cheltuielile financiare, pentru această celebrare de înmormântare, pentru ca ajutorul de înmormântare, să rămână pentru fiica decedatei, care are doar un ajutor social fiind cu un handicap sever psihic.
Dragii mei, bolnavii noștri sunt o comoară, pandemia care ne încearcă de mai bine de un an, este tot un semn al iubirii lui Dumnezeu, față de oameni, deoarece ea ne ajută să descoperim în interiorul sufletului nostru resurse spirituale, care în mod latent stăteau ascunse, nefiind solicitate să iasă la suprafață…..pandemia dacă doriți este semnul prezenței lui Isus lângă noi, care a venit „spre ridicarea multora dintre noi creștinii” dar și pentru descoperirea celor care trăiesc în mod formal viața și vocația de creștin.
Prima dată când am îmbrăcat costumul de protecție Covid, de frică mi-a trecut un fior pe coloana vertebrală, acum sunt zile în care poate de două sau trei ori sunt obligat să mă echipez cu aceste mijloace de protecție, iar când ies de pe aceste secții sunt fericit și împăcat că am mai ajutat câteva suflete, dăruindu-le speranța în vindecarea spirituală și de ce nu, în anumite cazuri, și chiar vindecarea fizică… această mulțumire, pe care o trăim noi cei ce suntem alături de ei, ne ajută să învingem grija, disperarea, epuizarea și ne dă putere și HAR DIVIN pentru a merge mai departe în îndeplinirea misiunii grea, dar sfinte, la care am fost chemați.
Cu reverență mă plec în fața colegilor mei, care s-au îmbolnăvit sau chiar au murit ei sau cei de lângă ei, dedicându-se vocației de ajuta pe aproapele în suferință. Înalț zilnic o rugăciune pentru ei și bolnavii noștri, care sunt sau poate deja au plecat, ca Bunul Dumnezeu să ne facă și nouă parte de un loc în Împărăția Sa.
Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că în aceste momente delicate pe care le trăim, am întâlnit oameni minunați, dispuși să fie alături de cei în suferință și celor ce le sunt alături… sunteți minunați, dragi români autentici și curați la suflet… vă îmbrățișez și vă iubesc,
PACE ȘI BINE!
Pr. Ioan Sorin Crăciun
Sursa: egco.ro
