Pe data de 17 august a.c., în Duminica a 10-a după Rusalii (a Vindecării lunaticului), Preasfinția Sa Virgil Bercea a fost prezent împreună cu un sobor de preoți în parohia din Chilioara, județul Sălaj, unde a sfințit pictura bisericii cu cele 2 hramuri „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Anton de Padova”.
În cuvântul de învătățură, arhiereul le-a transmis celor prezenți un îndemn puternic la întărirea credinței în vremuri de încercare prin cele 2 arme lăsate de Mântuitorul Cristos, postul și rugăciunea:
„Evanghelia și Apostolul de astăzi au o notă cu totul specială, pe de-o parte prin faptul că Isus îi dojenește pe apostoli, pe de altă parte, Sfântul Pavel îi amonestează chiar, pe corinteni. Dacă reușim să înțelegem cât este de importantă Evanghelia pentru noi astăzi și acum, cu adevărat reușim să înțelegem că nu este doar o legendă frumoasă care ne aduce aminte de Cristos.
Prin cuvânt, astăzi, Mântuitorul l-a vindecat pe lunatic, pe acela pe care apostolii n-au reușit să-l vindece, chiar dacă erau în jurul lui, au rămas surprinși pentru neputința lor. Isus le răspunde, din cauza puținei voastre credințe.
Nu este singura dată când Mântuitorul îi mustră ușor pe apostoli, dacă ne aducem aminte, pentru lipsa lor de înțelegere, le-a spus: aveți ochi și nu vedeți, aveți urechi și nu auziți, pentru puțina lor credință i-a mustrat și în timpul furtunii de pe mare, i-a mustrat inclusiv atunci când fii lui Zevedu au dorit un loc de-a dreapta și unul de-a stânga, l-a mustrat pe Petru atunci când s-a îndoit de credința lui și a început să se afunde în valuri sau în momentul când apostolii erau în grădina Ghetsimani și ei dormeau. Isus nu mustră ca să certe, ci ca să întărească în credință.
Spune Sfântul Pavel spune despre credință că este încredințarea lucrurilor nădăjduite, certitudinea că Domnul există chiar dacă nu-L vedem.
Vedeți, observăm adesea aceste lucruri create de Dumnezeu, pe care nu-L vedem, avem capacitatea să ne minunăm și să spunem: Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale!
Ceea ce s-a întâmplat corintenilor în lectura Apostolului de astăzi, au fost prigoniți, au fost batjocoriți, au trăit în lipsuri, iarași credința este cea care ajută să trecem de la frică la încredere, de la egoism la dăruire, de la neînțelegere la lumină, de la puțina ascultare la credința care mută munții. Această credință ne dă posibilitatea să spunem, așa cum am amintit mai devreme: Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale!
Sfântul Apostol Pavel îi îndemna pe primii creștini: când sunt batjocoriți, să binecuvânteze;când sunt prigoniți, să rabde; când sunt huliți, să se roage. Aceste cuvinte sunt extrem de actuale, parcă ar fi fost scrise pentru zilele noastre. Privim în lume și observăm ce li se întâmplă creștinilor, la modul general în toată lumea, ce ni s-a întâmplat nouă odată. Lucrurile se repetă, dar rămâne harul care nu dispare și ajută în momentele de batjocorire, prigonire și hulire să mergi mai departe cu ajutorul Domnului.
Această credință trebuie cultivată cu rugăciune și cu post, atunci cu adevărat reușim să iubim, să iertăm și să fim noi înșine.
Arhiereul i-a îndemnat pe credincioși să privească la creștinii din ziua de astăzi din acele parți ale lumii unde sunt batjocoriți, huliți. Observăm că ei se comportă în raport cu prigonitorii lor cu iubire, cu iertare și cu demnitate, iar acesta este un lucru extraordinar de mare.
Isus le spune apostolilor că acest neam de demoni iese doar cu post și rugăciune și în același timp dacă am avea credință cât un bob de muștar am putea muta munții, acei munți care ne stau în fața credinței. Lipsa încrederii unul în celălalt ne prigonește și ne asuprește printr-o teamă și o frică constantă, această „avalanșă” de știri, teama de viitor, acest a fii dependent de telefon, sunt munții sau demonii zilelor noastre și nu au sens și ne oprimă pe fiecare dintre noi, iar liniște și pacea le putem regăsi în credință, în iubire, în iertare.
Ce ne rămâne deci? Care sunt armele noastre?
Postul și rugăciunea. Postim și în momentele în care lăsăm telefonul deoparte, postim așa cum ne învață biserica, postim în suferințe și în încercări, iar postul ne duce la curăția inimii, așa devenim frumoși și curați în fața lui Dumnezeu, în același timp, rugăciunea ne ajută să privim cu seninătate în ochii Domnului.
Episcopul a încheiat prin a mulțumi celor prezenți:
Dragilor, astăzi suntem prezenți aici la Chilioara, țin să-i mulțumesc foarte mult, domnului Dinu Iancu Sălăjanu, președintele Consiliului Județean fiindcă ne este alături, îi mulțumesc președintelui Academiei Române, Aurel Pop, domnului Liviu Zăpârțan, fostul ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, domnului Vulpe Lucian-Andrei, primar al comunei, doamnei Evelin, președintele Asociației Învățătorilor din Italia, domnului prof. Bolovan Ioan, părintelui ortodox, tuturor preoților, tuturor prietenilor, credincioșilor.
Să ne amintim astăzi de cuvintele Sfântului Apostol Pavel care ne spune:
Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. (Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel , 13, 7)
Sălajul și Chilioara ne-au dat cu adevărat înaintași, suntem aproape de Bocșa, de Bădăcin, de Băsești, ce oameni extraordinari și mari nume, vă mulțumesc tuturor fiindcă ați venit în mod special pentru că știți ce înseamnă să-i urmați pe înaintași. Dacă ne uităm istoria, ne uităm rădăcinile și le tăiem și nu mai avem sevă. Săptămânile trecute am fost la Roma la Jubileul Tinerilor, în prezența a peste un milion de tineri, vreau să vă spun că în momentul în care Papa s-a pus în genunchi la Adorația Euharistică, toți acești tineri au făcut tăcere. Când suntem la Sfânta Liturghie, îngenunchem în fața Domnului din Sfânta Euharistie și ne aducem aminte de El și de toți înaintașii noștri. Mai sunt, încă, tineri care ne dau speranță, aceștia s-au comporta într-o manieră cu totul și cu totul aparte.
Mulțumim Bunului Dumnezeu că astăzi suntem aici împreună, să sfințim această pictură prin rugăciunile noastre, să știm să iubim, să iertăm și să fim demni.
La finalul Sfintei Liturghii, eparhul a mulțumit celor implicați, părintelui Vasile Adrian Pop și părintelui Antonio Ramina, de la Padova, le-au fost oferite cruci pectorale, în prezența părintelui vicar cu preoții, Antoniu Chifor, care a citit actul de investire în funcția de stavrofor (purtător de cruce) pentru cei doi preoți.
Răspunsurile la binecuvântarea picturii și la Sfânta Liturghie au fost date de corul Angeli din Cluj-Napoca.
De asemenea a avut loc decernarea de diplome pentru cei care au contribuit la pictarea lăcașului de cult, începând cu pictorul Adrian Vertic. Părintelui Vasile Alexandru Barbolovici și părintelui Marinel Mureșan le-a fost acordat titlul de „cetățean de onoare” a satului Chilioara din comuna Coșeiu. Au urmat discursuri de mulțumire din partea preotului paroh, care i-a oferit episcopului o icoană a Mântuitorului.
A luat cuvântul și președintele Academiei Române, dl. Aurel Pop care a evidențiat importanța istorică a ardelenilor în Academia Română și a readus aminte celor prezenți faptul că suntem printre puținele popoare care prin pictură pătrundem în tainele Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții:
„Dragi credincioși suntem prezenți astăzi aici pentru a cinsti un moment din viața comunității, eu aduc un salut scurt din partea Academiei Române care s-a întemeiat în urmă cu aproape 160 de ani și la temelia căreia s-au nevoie și credincioși greco-catolici din Transilvania care pe vremea aceea era înstrăinată, între ei Gheorghe Barițiu, canonicul de Blaj, Timotei Cipariu, mai târziu un alt canonic de la Blaj, Augustin Bunea, iar mai târziu, Iuliu Maniu și Sfântul Cardinal Iuliu Hossu, cu toții au pus umărul la propășirea a ceea ce se cheamă Academia Română și prin mine, Academia aduce un omagiu acestui așezământ, preoților de aici din trecut și de acum care s-au nevoit cu turma și cu biserica. În același timp, doresc să vă spun că pictura, pentru noi creștinii în general și pentru cei răsăriteni și mai mult, reprezintă ochii Mântuitorului și la noi la români, pictura a fost tradiția Cărții Sfinte și a Bisericii și suntem dintre puținele popoare care ne pictăm bisericile și în interior și în afară și înțelegem Cartea Sfânta prin chipuri și icoane.
A urmat discursul președintelui Consiliului Județean Sălaj, dl. Dinu Iancu Sălăjanu:
„Preacucernici părinți și dragi credincioși,
Astăzi, aici la Chilioara, trăim un moment de mare bucurie și de o însemnătate aparte pentru că s-a sfințit pictura acestei biserici și pentru că am cinstit pe cei doi părinți slujitori.
Sfânta Scriptură ne învață că acolo unde sunt unu, doi sau trei în numele Meu, sunt și eu în mijlocul lor. Astăzi suntem mult mai mulți aici, uniți în rugăciune, în credință și în recunoștiință pentru a sfinții această casă a Domnului și pentru ai cinsti pe cei care au făcut posibil acest dar pentru întreaga comunitate.
Cei doi părinți slujitori care au pus suflet, timp și jertfă pentru ridicarea acestei biserici, pentru pictură, ne-au arătat că a fi preot nu înseamnă doar a predica, ci a face cu mult mai mult, înseamnă și a construi la propriu și la figurat punți între oameni și Dumnezeu, prin efortul și credința lor au adus aici nu doar resurse materiale pentru a zidi această biserică, ci și lumina Evangheliei trăite.
Mă gândesc cu emoție la momentul când și-au pus în plan să realizeze această monumentală și sfântă biserică pentru comunitatea din Chilioara. Câte încercări au avut, câte semne de întrebare, dar înainte de toate au avut nădejde în Isus Cristos, în Maica Domnului că-i va ajuta și îi va călăuzi să ajungem cu toții acest moment de înălțare și de bucurie sufletească.
În numele meu și al tuturor sălăjenilor pe care îi reprezint mă voi adresa și oaspeților noștri, Preasfinția Voastră, domnului Președinte, domnului Rector, domnului Ambasador, domnilor profesori, prezența dumneavoastră aici ne demonstrează că această biserică nu este doar un lăcaș de cult pentru Chilioara, ci că ea devine, prin prezența dumneavoastră aici, un punct de întâlnire între credință, educație și cultură, aș spune între tradiție și deschidere spre lume.
Dragi credincioși, această biserică va rămâne mult după noi, ea este o mărturie că atunci când oameni se unesc și cer ajutorul lui Dumnezeu orice lucru mare devine posibil.
Să facem acest lăcaș să fie viu prin rugăciune, prin fapte bune, prin respectul pe care ni-l putem acorda unul altuia și să-l lăsăm ca dar copiilor noștri pentru a se regăsi aici întru dragoste, credință. Aceste ziduri ne vor oferi prilejul ca orice lacrimă a noastă să devină rugăciune, orice bucurie să se transforme într-o mângâiere și orice nevoie să se transforme în nădejde. Vă felicit din toată inima pe toți cei care ați contribuit la realizarea acestui eveniment și vă mulțumesc fiindcă împreună arătăm lumii că „toate le pot întru Cristos, Cel care mă întărește”.
Evenimentul a fost transmis Radio Maria și Maria TV.
Biroul de Presă EGCO
Ciulea Cristian
Sursa: egco.ro