Și iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. Când au văzut steaua, au fost cuprinși de o bucurie foarte mare. Și, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat și, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie și smirnă.

Evanghelia după Matei 2, 9-11

Dragi credincioși,

Nașterea Domnului nostru Isus Cristos aduce în fiecare casă, în fiecare persoană și, prin tainică împărtășire, în comunitățile noastre, bucuria sfântă a Crăciunului.

Crăciunul este speranța care ne permite să mergem înainte! Este sărbătoarea care ne reunește în lumina triumfătoare a nașterii Mântuitorului.

Bucuria vederii stelei călăuzitoare, bucuria primirii semnului luminos, bucuria dezvăluind dorința ținută secretă până acum, îi determină pe magi să pornească spre cel de veacuri așteptat, spre Regele Universului. Magii aveau inima deschisă spre orizont; ochii lor urmăreau steaua și gândul le era spre Nou-Născutul. Avem aici un curs al faptelor care se poate răsfrânge asupra fiecăruia dintre noi spre a ne aduce în pragul iluminării și a înțelegerii faptului miraculos că Bucuria și Harul merg împreună.

Bucuria omului pe care lumina lui Dumnezeu îl atinge în inimă și care poate vedea că speranța i se împlinește – bucuria celui care găsește și care a fost găsit. 1

Magii sunt icoana vie a călătoriei spirituale a fiecăruia dintre noi. Pelerinajul lor este în esență pilda, modelul pelerinajului nostru, o călătorie pe o cale ce pare că se îndreaptă spre necunoscut și care, totuși, se îndreaptă spre Absolut, spre salvarea sufletului, spre mântuire.

Magii au privit spre cer și au văzut steaua ridicându-se. „Steaua sus răsare/ Ca o taină mare…”, cum cântă colinda străbună. Steaua minunată pe care magii, „craii de la Răsărit”,  o văd nu este o stea oarecare, ci una „înțelegătoare”, o putere cerească 2, care le revelează chipul blând și senin al lui Mesia.

Mai știm noi oare să ne ridicăm privirea spre cer? Mai știm noi oare să visăm, să-l dorim pe Dumnezeu, să-l iubim pe El? Mai avem noi dorul, însetarea, iubirea, nostalgia de Dumnezeu, așa cum o aveam magii de la Răsărit?  Este o întrebare de care nu ne putem feri, pe care trebuie să ne-o punem și căreia suntem chemați mereu, fără zăbavă, să dăm răspunsul bun.

„Și intrând în casă au văzut copilul împreună cu Maria” Ceea ce la început era doar o idee, o chemare pentru magi, astăzi devine realitate, bucuria lor este deplină la vederea pruncului Isus. Este întruparea răspunsului pe care-L căutau la începutul drumului. Convingerea stelei „înțelegătoare” le transformă inima pentru a-L adora, pentru a se prosterna plini de încredere la picioarele lui Mesia, într-o adorație copleșitoare. Magii își deschid inima și deopotrivă tezaurul lor, darurile aduse în semn de iubitoare supunere. Căutarea lor a luat sfârșit. Au fost transformați. Ei înțeleg că drumul lor va fi de acum altul, adevăratul Drum.

Dragii mei,

Acest drum al magilor este și drumul nostru, drumul credinței noastre, drumul celui care riscă, îndrăznește, caută, al celui care se deschide spre necunoscut cu credința că vor ajunge la liman. La acest drum, magii au pornit cu un singur bagaj, cu dorința de a cunoaște adevărul, de a-l întâlni pe Noul Născut, pe Regele Iudeilor. În căutarea noastră avem tendința să luăm cu noi lucruri inutile, ne este teamă să nu ducem lipsă. Dar Domnul ne cere să nu ne îngrijim de nimic, să ne lăsăm inima eliberată de greutăți, să avem încredere. Căutarea noastră ne va face liberi, setea noastră ne va ajuta să ajungem până la capăt.

Atitudinea magilor trebuie să fie și atitudinea noastră. Ei știu să citească semnele, și să se bucure. Au văzut, au crezut și au venit. O energie interioară, o forță a voinței și a dragostei îi face să meargă pe cale, să devină discipoli. Gesturile magilor să fie și gesturile noastre: de umilință, de adorație și de ofrandă.

Darurile pe care le oferă pruncului sunt simbolice: aurul – regalitatea, smirna -nemurirea, tămâia-rugăciunea, dar dincolo de simbol rămâne faptul că darurile demonstrează demnitatea pruncului și, în parte justifică adorarea sa. 3

Dragii mei,

Dumnezeu ne cheamă pe noi, pe fiecare, clipă de clipă, să fim o stea, pentru a indica în aceste vremuri confuze prezența lui Mesia, dar înainte de asta, iubindu-ne, ne cere să urmăm calea cu perseverență, să învățăm, să reînvățăm fără încetare să ne prosternăm în fața pruncului Isus, să-i oferim comoara noastră cea mai de preț, inima noastră, să strălucim precum adevărați copii ai Luminii.

Iubiți credincioși,

Sărbătoarea Nașterii Domnului reprezintă și pentru Țara noastră, la acest ceas aniversar, un moment de bucurie și de încredere, de recunoștință și de speranță, de aducere-aminte și de hotărâri pentru ziua de mâine, și pentru durata lungă a viitorului.

Magii din Orient nu au fost singurii care au știut, de-a lungul timpului, de-a lungul istoriei, să recunoască mesajul stelei. Au existat și alții care s-au orientat în felul lor spre Domnul. Au știut să-l găsească pe cel care în aparență era slab și fragil, pe cel care avea puterea de a oferi cea mai mare și mai profundă bucurie.

În acest an sărbătorim centenarul României Mari. 100 de ani de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Trăim un moment de bucurie, trăim un timp jubiliar. În tot acest parcurs al istoriei, „magii” precum Alexandru Vaida Voevod, Iuliu Maniu, I.C. Brătianu, Aurel Lazăr, Regele Ferdinand, Cardinalul Iuliu Hossu și alții, fii ai Bisericii noastre Române Unite și nu numai, mișcați de credință, de idealul de libertate, „văzând steaua” s-au bucurat și au exclamat: „Ne unim pe veci cu Țara-Mamă, România. A biruit Dreptatea. Acesta-i ceasul dreptății lui Dumnezeu și al răsplătirii Lui pentru suferințele veacurilor purtate de un neam, cu credință în Dumnezeu și cu nădejdea în dreptatea Lui” 4

Pe drumul istoriei națiunii noastre au existat persoane care luminate fiind de lumina stelei „înțelegătoare”, au știut să găsească calea și să ajungă plini de bucurie la un țel comun, la un ideal visat de veacuri, la unitate. Toți au trăit, fiecare în felul lor, o experiență similară celei pe care au trăit-o magii de la Răsărit.

Nașterea Domnului Isus a fost un eveniment unic în istoria omenirii, un moment întemeietor pe care-l retrăim an de an cu dor și bucurie. La fel, dragii mei și Unirea de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 este irepetabilă în viața națiunii noastre și se desăvârșește mereu din generație în generație.

Dragii mei,

Multe persoane au văzut steaua, dar doar câteva i-au înțeles mesajul. Printre aceștia s-au numărat și martirii noștri. Așteptăm și noi cu aceeași bucurie sfântă a magilor beatificarea Episcopilor noștri martiri, Valeriu Traian FRENȚIU, Iuliu HOSSU, Alexandru RUSU, Ioan BĂLAN, Ioan SUCIU, Vasile AFTENIE, Tit Liviu CHINEZU. Ridicarea lor la cinstea altarelor, recunoașterea sacrificiului lor, reprezintă pentru Biserica noastră steaua călăuzitoare.

Asemenea magilor, puterea martirilor și mărturisitorilor Bisericii noastre de a îndura persecuția a venit din faptul că au rămas cu privirea ațintită la steaua care este Cristos. Această stea a răsărit și pentru noi și așteaptă doar să o urmăm.

Din bucuria și tăria lor de caracter noi ne trăim astăzi libertatea; în bucuria și dăruirea lor, noi astăzi putem propovădui Evanghelia; în bucuria și jertfa lor astăzi noi trăim Crăciunul. La picioarele lui Isus, Episcopii noștri martiri au așezat smirna credinței, tămâia speranței, și aurul iubirii.

Ajunși la capătul drumului, magii s-au prosternat în fața pruncului și i-au oferit darurile lor. Urmaseră steaua, pe care nu au adorat-o, pentru a-l putea adora pe Noul Născut. La fel și martirii noștri, la picioarele Sale și-au depus viața lor, s-au abandonat cu totul în Mâinile Domnului. Drept răspuns la darurile lor, au primit sărăcia și goliciunea închisorilor, dar mai ales prezența plină de iubire a copilului Isus. Ofrandei lor, jertfei lor, dragostea lui Dumnezeu li s-a oferit fără măsură.

În brațele Mariei, magii îl găsesc pe Isus pentru a-l adora. Maria este precum steaua care i-a condus pe magi spre Isus și este certitudinea că îl vor găsi. Maria este „Steaua dimineții” care anunță răsăritul „Soarelui dreptății”, Isus. De îndată ce-L zărim, ne umplem de bucurie, deoarece știm că va Răsări în mijlocul nostru. Bucurați-vă dragi credincioși: Domnul ne aduce astăzi pacea și buna învoire, încrederea și libertatea fiilor lui Dumnezeu, tăria și curajul de a ne păstra credința!

Cu aceste gânduri vă îmbrățișez pe fiecare în Cristos, Domnul, și vă doresc Sărbători Fericite și un An Nou binecuvântat de Dumnezeu!

† Virgil BERCEA

Episcop


1 Joseph Ratzinger Benedict al XVI lea, Isus din Nazaret. Copilăria, Editura ARCB, București, 2013.

2 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, PSB 23, E.I.B.M.B.O.R., București, 1994

3 Mauro Orsatti, Crăciunul: Vestea cea bună. Meditații pe marginea Evangheliilor copilăriei, Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2012.

4 Discursul Cardinalului Iuliu Hossu la Adunarea Națională de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918.