Să putem duce tuturor speranța învierii și salutul credinței în miezul acestor vremi întunecate – Scrisoarea Pastorală a PS Mihai

+ MIHAI

Din mila lui Dumnezeu, prin grația Scaunului apostolic al Romei
și voința Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma,
Episcop al Eparhiei Greco-Catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de București

*

Scrisoare Pastorală la sărbătoarea Învierii Domnului – 2026
Clerului, călugărilor, călugărițelor, întregului popor iubitor de Hristos

* * *

Iubiți credincioși,

Acum câteva zile, în primul său mesaj pascal, Papa Leon al XIV-lea a spus: „adeseori, ni se pare că Dumnezeu nu există când vedem nedreptate, răutăți, indiferență și cruzime care nici pe departe nu dau înapoi. Dar e la fel de adevărat că, în miezul întunecimii, începe întotdeauna să rodească ceva nou, care mai devreme sau mai târziu va da roadă (…) Ziua învierii ne trimite la începutul creației, la întâia zi în care Dumnezeu a creat lumea și ne anunță, totodată, că o nouă viață, mai tare decât moartea, stă acum să răsară pentru omenire. Paștele este noua creație împlinită de Domnul cel înviat, este noul început, este viața transformată în veșnicie de victoria lui Dumnezeu asupra adversarului de demult”.

Ni se întâmplă, din păcate, să-l vedem pe Dumnezeu ca pe un șef, plăsmuindu-l după propria înțelegere. Nu-i lăsăm „libertatea de a fi complet diferit, infinit mai mare, cu adevărat etern”. Modelându-l după propriile gânduri, după așteptări sau opinii nici nu ne dăm seama că îl coborâm la nivelul nostru. Confundăm, apoi, ceea ce El vrea să ne spună cu ceea ce am dori să auzim. Dar dacă rugăciunea noastră e cu adevărat o conversație reală cu Dumnezeu, ne prezentăm în fața lui ca să-l lăsăm să vorbească și să ne schimbe viața, copleșindu-ne cu iubirea lui răstignită.

Credința și bucuria pascală se mărturisesc netăgăduit în jurul adevărului că suntem cu toții copiii lui Dumnezeu. Este o temă la care Isus revine cu insistență. De aceea, a crede în înviere reprezintă mult mai mult decât conformismul religios și fudulia trâmbițării tradiției drept-măritoare. Cuvintele și viața lui Hristos – motivul principal pentru care Paștele este sărbătoarea sărbătorilor! – sunt temeiul în care se articulează existența noastră de credință și nu decorul avidității sau al lipsei noastre de modestie! A sărbători Paștele, astăzi ca întotdeauna, nu e sinonim cu sentimentul searbăd al mulțumirii de sine. Dumnezeu poate face posibilă o lume nouă, numai după ce dărâmă ziduri pe care, momentan, le credem însăși lumea, deși în incinta lor nu făceam, de fapt, decât să ne sufocăm. A trăi în conștiința ajutorului lui Dumnezeu nu înseamnă, tocmai de aceea, să începem a face cu El un fel de trafic al asigurărilor! Înseamnă să trecem și prin plângere, și prin amenințare pentru a învăța să trăim din har, la un alt nivel de profunzime. În felul acesta le permitem și celorlalți să-l afle pe Domnul!

Dragi frați și surori în Hristos,

Înainte de a fi arestat, Isus le va spune ucenicilor că nimeni nu-i ia viața, ci că El însuși și-o dăruiește! (cf. Ioan 10, 18). Mesajul pascal al morții și al învierii sale încearcă să ne spună că, în această existență trecătoare, valorile și virtuțile se rotunjesc în funcție de contrastele de care avem parte. Omul smerit, care are încredere în Providență, nu se sfiește să se depășească pe sine, învățând că temeiul speranței nu stă în absența greșelii sau a căderii, ci în plinătatea dragostei lui Isus, o iubire necondiționată și tămăduitoare.
Isus i-a îndemnat pe apostoli să fie curajoși. Dar a-și fi prevestit pătimirea, a se fi schimbat la față înaintea lor nu i-au permis Domnului să afle în sufletele ucenicilor decât ecourile temerii copleșitoare, scoțând și mai mult la vedere așteptări meschine, motivate de putere și rivalitate. Au fost singurele ocazii în care Isus, obosit de îndărătnicia alor săi, i-a dojenit. Obișnuiți să ne sustragem și noi ocaziilor de a ne schimba, nu-i lăsăm lui Dumnezeu decât perspectiva de a ne strica oarecum socotelile ca să ne mai poată surprindă. Vom descoperi că putem fi curajoși, numai valorificându-ne viața pornind de la adevăruri simple, înțelegând că faptele noastre sunt chemate să devină condiția libertății pe care suntem chemați s-o asumăm. E posibil doar dacă aspirăm la întâlnirea vie cu Isus și nu ne mulțumim cu acel creștinism de fațadă care, azi, nu impresionează pe nimeni. Dacă credem că Dumnezeu rămâne Stăpânul istoriei, înseamnă că valorile spirituale și morale pe care le împărtășim rămân hotărâtoare în existența noastră. Depășindu-ne simțământul neputinței și frica, să mărturisim zi de zi dorința de a-l urma pe Cel înviat, arătându-i încredere.

Dragi prieteni,

În mormântul Fericitului Iuliu Hossu, cu ocazia deshumării din 2019, a fost descoperită crucea pectorală în argint primită de la papa Paul al VI-lea. Acest odor neprețuit a ajuns până la noi cu același mesaj de speranță care este cel al lui Isus înviat: „încercarea nu este spre moarte, ci spre viață”. Credincioși bucuriei pascale, în miezul acestor vremi întunecate, inspirați de viața martirilor să putem duce tuturor speranța învierii și salutul credinței. Să aveți parte de sărbători cu pace, întremătoare!
Hristos a înviat!

Cu arhierești binecuvântări,

+MIHAI, episcop

* FOTO: Crucea Fericitului Episcop Iuliu Hossu descoperită cu ocazia deshumării din 2019
(darul Papei Paul al VI-lea)

Sursa: episcopiabucuresti.ro