PS Florentin despre Liturghia cu Sf. Părinte, din cadrul Vizitei ad limina a Episcopilor romano-catolici și greco-catolici români la Roma.
Episcopii romano-catolici și greco-catolici din România și Republica Moldova, aflați în aceste zile în Roma pentru vizita ad limina apostolorum la mormântul Sf. Petru, în dimineața de joi, 8 noiembrie 2018, au participat la Sfânta Liturghie împreună cu Sfântul Părinte Papa Francisc, în capela Santa Marta din Vatican. Imediat după celebrare și înainte de audiența privată la Pontiful Roman, Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, a transmis o relatare despre momentele încărcate de har ale împreună-rugăciunii cu Sfântul Părinte:
„Lăudat să fie Isus Hristos! Suntem în sfânta zi de 8 noiembrie, Sărbătoarea Arhanghelilor Mihail și Gavril și a puterilor cerești fără de trupuri. Aici, în Roma, pentru noi a fost un moment cu totul deosebit, pentru că în această dimineață am fost invitați să celebrăm Sfânta Liturghie cu Sfântul Părinte, Papa Francisc.
Am plecat în jurul orei 6:30 de la Colegiul Pontifical român Pio Romeno, cu un microbuz, și am ajuns la poarta de intrare în Statul Vatican în jurul orei 6.40. Apoi la ora 6.45, am intrat în hotelul Sfânta Marta, în cadrul Vaticanului și acolo, la nivelul parterului, ne-am îndreptat spre capela unde obișnuiește să celebreze Sfântul Părinte, Papa Francisc, în fiecare dimineață când se află în Roma. Am intrat în sacristie, ne-am înveșmântat și am purces în procesiune în capelă, unde ni s-au dat câteva indicații practice. Capela este luminoasă, are un crucifix mare în spatele altarului și tabernacolul este foarte frumos, făcut din bronz, situat lateral-dreapta.
Alături de noi – cei 15 Episcopi din România și Republica Moldova -, a fost și un grup de preoți și, de asemenea, un grup de laici. A început Sfânta Liturghie cu Sfântul Părinte singur la masa altarului și am ascultat Evanghelia de la Luca prima parte (Lc 15, 1-10) – cu pildele pe care le spune Isus, respectiv pilda oii pierdute și cea a drahmei pierdute. La momentul predicii, Sfântul Părinte a fost foarte sintetic și clar, în stilul caracteristic, respectiv ne-a indicat de la început punctele asupra cărora dorește să se oprească: mărturia, murmurarea, întrebarea și a încheiat cu bucuria.
Analizând primul punct, mărturia, s-a oprit la faptul că Isus stătea la masă cu vameșii și păcătoșii și aceștia îl ascultau. Mărturia este cea care rupe obișnuințele, care împinge înainte Biserica, mărturia e cea care dă viață Bisericii, pentru că, nu atât vorbele impresionează, cât mărturia de viață. Și aici a făcut și o aluzie la Biserica noastră, a vorbit despre mărturia care a impresionat: prin mărturie, martirii sunt cei care prin moartea lor dau viață Bisericii. Sfântul Părinte a explicat că Isus dorește să ofere această mărturie neobișnuită, pentru că păcătoșii erau marginalizați și se știa că atingerea unui păcătos sau a unui lepros însemna a deveni impur și atunci toți se fereau de acești oameni și încercau să nu aibă niciun contact cu ei.
A urmat punctul al doilea, murmurarea, care se referă la fariseii și cărturarii care nu sunt de acord cu ceea ce face Isus, dar nu au curajul să îi spună în față acest lucru și atunci murmură între ei și spun că Acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei. În mod simbolic, acest punct se referă la cei care rămân închiși în propriile idei și nu se lasă purtați de mărturie, nu încearcă să primească mărturia ca pe un exemplu de viață care le poate și lor transforma viața, deci este simbolizat egoismul propriu, răutatea umană. Din nefericire, «această plagă a societății», spunea Sfântul Părinte, «o întâlnim la diverse niveluri și astăzi, începând din familie, apoi în parohie, în Dieceze, în politică» – și aici a făcut din nou o aluzie la țara noastră, a oferit ca exemplu regimurile totalitare care, pentru a suprima mărturia Bisericii au acaparat mijloacele de comunicare în masă, mass-media, și au început să murmure, să denigreze Biserica, nu au încercat să aibă un dialog sincer cu Biserica, să cunoască intențiile Bisericii, ci au vrut efectiv să o elimine, pentru că Biserica deranja, supăra.
Ei bine, acestui mod de a proceda, Isus îi opune dialogul și aici urmează al treilea punct, cu întrebarea pe care Isus le-o pune direct, dar nu în același mod în care ei îi puneau întrebările încercând să îl prindă, să îl ispitească, ci este o întrebare merită să convertească, să întoarcă spre lumină sufletele lor închise în egoismul propriu. Întrebarea este: «care om dintre voi nu ar proceda așa cum a procedat păstorul?» Sunt astfel invitați să se pună în rolul păstorului care a pierdut o oaie, în rolul femeii care a pierdut o drahmă. Sigur că, după logica umană, firesc ar fi fost ca, dacă un om are 99 de oi, să nu îl intereseze oaia pierdută, dacă are 9 drahme, să nu îl mai intereseze drahma pierdută. Dar Isus, prin această pildă, le transmite că, de fapt, Dumnezeu dorește ca toți să se mântuiască, toți să poată fi câștigați pentru Împărăție.
Ultimul punct este bucuria. «Bucurați-vă cu mine», este refrenul care apare în acest capitol, «bucurați-vă cu mine pentru că am găsit». Sfântul Părinte ne-a îndemnat să rămânem în această bucurie a celor care au fost găsiți de Hristos, «să ne lăsăm găsiți de Hristos și să păstrăm în sufletele noastre bucuria celui care a fost găsit de Hristos». În rezumat, acestea au fost cuvintele Sfântului Părinte. După momentul omiletic am rămas câteva clipe în liniște, iar apoi Sfânta Liturghie și-a urmat cursul. La momentul cuminecării ne-am apropiat și noi, în procesiune, pe două rânduri și ne-am cuminecat cu Preasfântul Trup și Sânge al lui Isus. Sfântul Părinte a rămas în tronul său, apoi a urmat din nou un moment de liniște pe fondul fin al unei dulce melodii de orgă. În clipa în care această mică partitură de orgă s-a încheiat Sfântul Părinte s-a ridicat de pe tron și a făcut încheierea Sfintei Liturghii cu binecuvântarea finală, după care a trecut în fața Sf. Altar, s-a închinat și a mers din nou în sacristie.
Ceremonierii ne-au făcut un semn, la care am ieșit în procesiune din capelă, ne-am dezbrăcat în sacristie și am fost invitați cu toții să venim din nou în capelă, în sutane și cu însemnele episcopale. Ni s-au arătat câteva locuri în capelă, ne-am așezat și am rămas în liniște. Sfântul Părinte ieșise din sacristie și stătea pe un scaun undeva, între oameni, în reculegere după Sf. Liturghie. Am rămas și noi în reculegere pentru câteva minute, după care, Sfântul Părinte a ieșit din capelă și pe holul din fața capelei, un hol mai larg, ne-a așteptat, împreună cu fotografii. Am trecut pe rând prin fața Sfântului Părinte pentru a-l saluta.
Am avut ocazia, alături de ceilalți Episcopi, să dau și eu mâna cu Sfântul Părinte, m-am prezentat, i-am spus că sunt Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla și că Eparhia noastră aniversează în acest an 165 de ani. I-am sărutat inelul, inelul Pescarului, inelul lui Petru, exprimând în mod simbolic ascultarea față de cel care reprezintă semnul vizibil al unității Bisericii Catolice și este Vicarul pe pământ al lui Hristos, urmașul în tronul Apostolului Petru și Episcopul Romei, respectiv, pentru noi, este Sfântul Părinte, Papa, capul văzut al Bisericii universale. După acest moment am revenit la Colegiul Pio Romeno și ne pregătim pentru audiența care va avea loc la ora 10.45 în palatul Vatican.
Ne rugăm în continuare Bunului Dumnezeu și purtăm în sufletele noastre Biserica de acasă, pe toți și pe fiecare, începând cu Episcopii noștri, preoții noștri, persoanele consacrate, familiile din eparhia noastră, cu copilașii de la grădiniță, elevii de la liceu, studenții seminariști, tinerii din organizațiile de tineret, din ASTRU și pe cei din AGRU, familiile noastre creștine, pe vârstnicii noștri, pensionarii noștri, pe cei bolnavi, pe cei care suferă, sunt purtători de handicap, marginalizați, săraci și fără adăpost, pe cei care sunt sub adicție de orice fel, pe cei pentru care nu se roagă nimeni și, evident – cu atât mai mult cu cât suntem în luna noiembrie – ne rugăm și pentru sufletele din Purgatoriu. Iată multitudinea intențiilor cu care suntem încărcați aici, la Roma, dar, cu bucurie, vă purtăm pe fiecare dintre dumneavoastră împreună cu noi în suflet în aceste momente de încărcare spirituală pentru Biserica noastră în comuniune cu Biserica Romei încă din anul 1700.
Bunul Dumnezeu să binecuvânteze pe toți credincioșii și credincioasele Eparhiei noastre, întreaga Biserică Greco-Catolică, să ne dea nouă tuturor – așa cum frumos spunea Evanghelia de astăzi în ritul latin – să trăim bucuria acelora care au fost găsiți de Hristos, să ne lăsăm cuprinși de această bucurie a lui Hristos care să constituie și bucuria vieții noastre, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Filipeni, care zice, la capitolul al IV-lea: «bucurați-vă pururea în Domnul și iarăși zic, bucurați-vă, nu vă împovărați cu nici o grijă, ci întru toate prin închinăciune și prin rugă, cu mulțumire cererile voastre să fie înălțate lui Dumnezeu, iar pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să păzească inimile voastre și cugetele voastre întru Hristos Isus, Domnul nostru, Căruia să-I fie cinstea, mărirea și închinarea în toți vecii vecilor». Amin.”
