Corespondență a Preasfinției Sale Florentin de la Roma, cu privire la Audiența la Sfântul Părinte din cadrul Vizitei ad limina a Episcopilor romano-catolici și greco-catolici din România și Republica Moldova:
Audiența comună la Sfântul Părinte Papa Francisc a avut loc în dimineața zilei de joi, 8 noiembrie 2018, la Palatul apostolic din Vatican. De la Roma, PS Florentin a evocat acest moment pentru biroul de presă al Episcopiei de Cluj-Gherla: „Am ajuns în Cetatea Vaticanului în jurul orei 10.30, și, după formalitățile de la intrare și controalele periodice, am urcat spre aulele de audiențe pontificale și am admirat pereții frumos ornați cu frescă veche de câteva secole și am fost primiți de către ceremonierii pontificali în sălile premergătoare sălilor propriu-zise de audiențe, unde ne-am lăsat lucrurile care nu ne erau necesare și am luat cu noi doar darurile pregătite pentru întâlnirea cu Sfântul Părinte. Ne-am bucurat pentru că împreună cu noi a fost și Preasfințitul Virgil care s-a externat pentru această zi din spitalul de la Udine și a venit să participe la întâlnirea cu Sfântul Părinte.
Ceremonierii ne-au explicat cum va decurge această întâlnire: Sfântul Părinte ne va aștepta la intrarea în biblioteca apostolică (sala în care se fac audiențele cu un număr mai mare de participanți) și ne va saluta la intrarea în această sală unde vom putea merge însoțiți de secretari. După momentul salutului individual, în care vom putea schimba câteva cuvinte cu Sfântul Părinte și să îi oferim daruri, secretarii vor rămâne undeva lateral, iar noi vom lua loc pe scaunele pregătite pentru audiență, urmând ca Papa să adreseze câteva cuvinte secretarilor care apoi vor părăsi sala, iar Episcopii vor rămâne împreună cu Pontifului Roman. În centru se află tronul Sfântului Părinte iar noi vom fi într-un semicerc în fața Sfântului Părinte, urmând ca, după un timp de dialog, să facem câteva fotografii oficiale cu Papa, după care va urma salutul final și încheierea audienței pontificale.
Cu toți eram cuprinși de emoții și bucurie pentru acest moment central semnificativ al vizitei ad limina, în care aveam ocazia să îl întâlnim pe urmașul lui Petru, acela care este semnul vizibil al unității Bisericii Catolice. Aveam cu toții multe preocupări, multe întrebări pe care am fi vrut să i le punem Sfântului Părinte, de aceea, așteptam cu multă bucurie momentul întâlnirii. În jurul orei 11.15 ușa către salonul de așteptare s-a deschis și am fost invitați prin alte trei aule să ajungem în biblioteca apostolică. Trebuie spus mai înainte că aceste aule sunt adevărate săli de muzeu, cu picturi foarte vechi, cu frescă – mai ales în zona tavanului cu acele casete cu embleme pontificale ale Pontifilor care au investit pentru construirea acestor săli sau au primit donații pentru ornarea lor. În general, pardoselile sunt din marmură de diferite culori, un fel de intarsie cu pietre tăiate la milimetru, iar pereții sunt, uneori, tapetați cu pânză de diferite culori, iar alteori sunt ornați cu fresce foarte frumoase, împodobiți cu diferite piese de mobilier foarte vechi, cu picturi, sculpturi de înaltă calitate. În fiecare sală există un tron mai mic sau mai mare pentru Sfântul Părinte care face audiențe în aceste săli, alese în funcție de numărul de persoane.
Am fost conduși în biblioteca apostolică. Am mers împreună cu diaconul Marius Alin care ținea cadourile pentru Sf. Părinte, o icoană a Maicii Domnului, un raport în imagini despre Eparhia noastră și o imagine cu Episcopii Martiri, respectiv cu Cardinalul nostru martir și mărturisitor Iuliu Hossu. Ne-am oprit, am sărutat inelul Pescarului cu bucurie și l-am prezentat pe diaconul Marius Cîmpean. După acest schimb de prezentări, i-am arătat Sfântului Părinte imaginea cu Episcopii martiri și pe cea cu Cardinalul Iuliu Hossu, la vederea cărora, Sfântul Părinte a spus: «da, îmi aduc aminte, știu bine despre ce este vorba» și a spus chiar mai mult: «am discutat cu Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților și cauza merge înainte». Această veste m-a bucurat foarte mult. A mai spus că vor avea loc, pe anumite etape concrete, citirea și judecarea dosarelor Episcopilor noștri, respectiv a celor două volume numite Positio, deci Papa era foarte bine informat asupra cauzei de beatificare a martirilor Bisericii noastre. După acest moment i-am oferit icoana Maicii Domnului, de care Sfântul Părinte s-a arătat entuziasmat: a spus că această icoană este într-adevăr foarte frumoasă și deosebită, apoi i-am arătat câteva file din dosarul cu imagini care reflectă diferite aspecte ale vieții Eparhiei noastre.
În câteva minute s-au încheiat saluturile și Sfântul Părinte a invitat întreg personalul să iasă din biblioteca apostolică, inclusiv gărzile, fotografii și cameramanul. Am rămas doar noi, Episcopii și Sfântul Părinte, care a luat cuvântul, ne-a urat «bun venit!» și a adăugat: «Am renunțat la audiențele private pentru că am dorit să fim împreună și vom avea acest moment de discuție în care vă rog să vă simțiți total liberi, să îmi spuneți tot ce aveți de spus, tot ce doriți să mă întrebați.» Ne-am bucurat de deschiderea sinceră pe care Sfântul Părinte a arătat-o față de noi. După acest moment, Episcopii au luat, pe rând, cuvântul, începând cu Vicepreședintele Conferinței Episcopale, Arhiepiscopul Ioan Robu, Mitropolitul de București. Fiecare dintre Episcopi a încercat să expună propriile probleme.
Am luat și eu cuvântul și i-am spus Sfântului Părinte despre aniversarea de 165 de ani a Eparhiei noastre și despre Catedrala noastră în construcție care va fi dedicată martirilor și mărturisitorilor sec. al XX-lea. După ce m-a ascultat, Sfântul Părinte mi-a spus: «Iată, sângele martirilor poate fi un element care să unească Bisericile noastre și un pas important pe calea ecumenismului pe care dorim să îl continuăm, sigur, ca să urmăm în primul rând voința Mântuitorului căreia cu toții ne supunem.» Au fost abordate și alte teme. Sfântul Părinte asculta ceea ce Episcopul care lua cuvântul spunea și apoi sau răspundea, sau completa cu o meditație, sau arăta cum se pot rezolva anumite probleme, oferea exemple, soluții.
Între temele generale abordate s-au mai abordat teme ecumenice, tema migrației, a diasporei românești în Italia și în alte țări, s-au mai abordat probleme evident legate de vizita Sfântului Părinte în România și ne-am bucurat, pentru că vizita nu mai este o probabilitate, este o certitudine și rămâne doar de stabilit perioada exactă când va avea loc și traseul pe care îl va face Sfântul Părinte cu această ocazie. Ne-am bucurat pentru această veste bună, așa cum ne-am bucurat și pentru vestea bună despre stadiul avansat al procesului de beatificare a Episcopilor noștri, cu speranța de a putea pune împreună aceste două mari evenimente ale Bisericii noastre Catolice din România. S-a abordat și problema tinerilor, a Sinodului despre tineri care abia s-a încheiat la Roma. Au fost abordate și probleme practice, legate de organizare, învățământ, în funcție de aspectele pe care le ridicau Episcopii care au fost de față.
Totul a decurs într-o atmosferă relaxată și în același timp foarte trează asupra problemelor și am admirat înțelepciunea Sfântului Părinte prin care era, deopotrivă, foarte atent în a asculta și nu a întrerupt pe nimeni, fiecare și-a putut pune toate întrebările până la capăt, și apoi, cu luciditate, oferind răspunsuri, exemple sau scurte reflecții. În general, în luările de cuvânt ale Episcopilor, fiecare a spus: «Sanctitatea Voastră, vă așteptăm cu bucurie în România, dorim să vă primim în localitățile noastre, în Eparhiile noastre, în Diecezele noastre, sunteți binevenit!»
După cca o oră și jumătate, am făcut împreună rugăciunea Angelus Domini – Îngerul Domnului. Sfântul Părinte ne-a dat apoi binecuvântarea și au intrat reprezentanții media și gărzile elvețiene, am făcut pozele oficiale cu Sfântul Părinte, după care a fost înmânat Sfântului Părinte un cadou, o icoană mai mare din partea Conferinței Episcopale. După aceste momente am trecut, fiecare dintre noi, să îl salutăm pe Sfântul Părinte și am primit câte o frumoasă medalie cu chipul Maicii Sfinte și a Pruncului Isus și, de asemenea, câteva Rozarii și iconițe.
Am avut ocazia, la ieșire, să sărut a treia oară inelul Pescarului, inelul și mâna celui care este actualmente Păstorul Bisericii Universale și Părintele nostru al tuturor. Am trecut din nou prin aceleași săli, adevărat muzeu și memorator de artă și cultură, apoi am coborât spre filmoteca vaticană, unde a rulat filmul despre Martirii Bisericii noastre, documentarul „Șapte martori pentru Mica Romă” de Anca Berlogea Boariu, o producție SIGNIS România. Am ajuns după încheierea acestui film – noi am avut ocazia să îl vedem deja – și am rămas să ne întreținem cu câteva persoane, inclusiv reprezentanți ai mass-mediei din Vatican și alte persoane din Roma care au participat la această vizionare. Ne-am bucurat să îl întâlnim și pe prof. Rigotti, arhivistul Congregației pentru Bisericile Orientale, care ne-a pus câteva întrebări legate de martirii și mărturisitorii Bisericii noastre.
După aceste momente, am purces împreună la Casa del Clero unde am servit prânzul împreună cu ceilalți Episcopi ai Conferinței Episcopale, ocazie cu care ne-a onorat cu prezența și dl. ambasador pe lângă Sfântul Scaun, Excelența Sa prof. dr. Liviu Petru Zăpârțan, împreună cu soția și cu alte persoane din Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun la Roma.”
