Prima Sfântă Liturghie a Preasfinției Sale Claudiu în Catedrala episcopală din Cluj-Napoca, în calitate de Episcop de Cluj-Gherla
Duminică, 25 aprilie, în Sărbătoarea Floriilor – a Intrării Domnului în Ierusalim, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Eparhial de Cluj-Gherla a celebrat cea dintâi Sfântă Liturghie, în noua sa calitate, în Catedrala episcopală “Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca.
Episcopul Eparhial și preoții au intrat în procesiune în sfântul locaș, după care a început Sfânta Liturghie Arhierească. În stranele din fața Sfântului Altar au participat la celebrare persoane consacrate din Congregația Surorilor Maicii Domnului (CMD) și din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), cu Superioara generală a CMD, Maica Teodorina și Superioara provincială OSBM, Maica Veridiana, această zi fiind și o sărbătoare a vocațiilor. De asemenea, au fost de față studenți ai Seminarului Eparhial “Sf. Ioan Evanghelistul”. Răspunsurile liturgice le-au oferit membrii Corului “Angeli” al parohiei “Ioan Bob”, condus de Angela David. Cântările lor au făcut și mai înălțătoare, cu o zi înainte, celebrarea cu ocazia Înscăunării Preasfinției Sale Claudiu, în fața Catedralei Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea (Piața Cipariu, Cluj).
Mulțumind mai întâi lui Dumnezeu “pentru harul de a se afla în această Catedrală și a celebra Sfânta Liturghie împreună cu credincioșii clujeni”, atenția Ierarhului s-a îndreptat spre evenimentul solemn și încă atât de apropiat din ziua de 24 aprilie 2021. Preasfinția Sa a spus: “Aș vrea să vă mulțumesc tuturor pentru momentul minunat de ieri, pentru rugăciunile voastre, pentru căldura voastră, pentru cei care s-au implicat în organizarea concretă a evenimentului, tuturor mulțumiri și haruri și răsplată de la Dumnezeu!”
Fiind Duminica Floriilor, PS Claudiu a dorit să felicite pe toți aceia care poartă nume de flori și, “făcând acest lucru”, a mărturisit, “nu pot să nu mă gândesc la Preasfințitul Florentin. Și, sunt convins că el este astăzi împreună cu noi, nu așa, ca o vorbă frumoasă, dar așa sunt cei dragi, iubiți credincioși, nouă ni se pare că ne părăsesc și că pleacă undeva departe și de aceea ne întristăm, dar ne întristăm de multe ori pentru noi, altfel cum ne-am putea întrista pentru cineva care e fericit, cum ne-am putea întrista pentru cineva care lasă în urmă lacrimi de durere, de suferință, de încercări, de oboseli, și intră în sfârșit în bucuria Stăpânului său, în Împărăția Cerurilor, unde, așa cum cântăm cu toții și mărturisim, «nu este durere nici întristare nici suspin». Și, de aceea, nu ne rugăm doar pentru Preasfințitul Florentin, pentru Înaltpreasfințitul George Guțiu, ci, și împreună cu ei. Aceasta este credința creștină, aceasta este comuniunea sfinților, aceasta este bucuria noastră, că Isus, pentru noi a biruit moartea și a transformat-o într-o simplă trecere înspre viața de veci. Și aceasta ne pregătim să celebrăm, iubiți credincioși, în această săptămână care începe.”
Privind spre Săptămâna Mare, spre lumina Învierii care se întrevede prin Cruce, de dincolo de Cruce, prin acest prim cuvânt de învățătură PS Claudiu a îndemnat cu fermitate la încredere în Dumnezeu, în dragostea părintească a lui Dumnezeu. A explicat cum, viața în prezența lui Dumnezeu presupune și bucurie și suferință, dar credința, în cele din urmă, așa cum au dovedit-o și martirii Bisericii, însemnă biruința Învierii și eliberarea de orice suferință la ceasul mântuirii fiecărui suflet – pentru că Dumnezeu cunoaște și iubește cu iubire infinită fiecare om, durerile și nevoile fiecăruia. Așa cum a arătat, în mod simbolic, cu ocazia înscăunării, PS Claudiu vine la cârma Eparhiei de Cluj-Gherla în numele Domnului, în continuarea misiunii împlinită cu vrednicie de Preasfinția Sa Florentin, de Înaltpreasfinția Sa George Guțiu și de Episcopii martiri și mărturisitori care prin viața lor au învățat și învață despre credință.
Primind cu recunoștință urările de bun venit și florile momentului de înălțător început, Preasfinția Sa invită la continuarea urmării lui Hristos pe Calea Crucii, spre descoperirea tot mai mult a iubirii lui Dumnezeu: “Este Duminica Floriilor, începe Săptămâna Mare și, zi după zi, pas cu pas, vom contempla felul în care Isus, Fiul lui Dumnezeu împlinește mântuirea noastră, vom contempla iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, fiindcă, nu este doar o săptămână de durere, de întristare – citind cele 12 Evanghelii din Joia Mare sau Prohodul Domnului în Vinerea Mare -, ci contemplăm, prin suferință, prin patimă, prin cruce, prin moarte, iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru noi, cât de mult ne iubește Dumnezeu, ca să îl dea pe Fiul Său, Unul Născut, să moară în locul nostru, pentru noi!”
“Evanghelia înseamnă Veste bună. Și aceasta este vestea cea bună a Evangheliei: că Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât ne-a scos din ghearele morții, din ghearele păcatului, și viața noastră nu se mai încheie aici, pe pământ, ci viața de aici este o pregătire pentru viața veșnică. Acesta este și exemplul Preasfințitului Florentin și a înaintașilor noștri, a fraților, a părinților noștri, a celor care sunt deja în Împărăția Cerurilor. Suntem triști, de multe ori, pentru noi, că am rămas singuri, dar pentru ei ar trebui să ne bucurăm, așa cum ne vom bucura și pentru noi, când vom scăpa, în sfârșit, din această vale de lacrimi.”
A atras atenția că și Evanghelia din această Duminică a Floriilor, “chiar dacă pare un moment de triumf solemn, intrarea lui Isus în Ierusalim are aceleași aspecte de joc, de dans între bucurie și tristețe, între fericire și durere, așa cum este toată viața noastră, așa cum este viața Mântuitorului, fiindcă a luat viața noastră așa cum este. […] Și evenimentul de ieri [ceremonia înscăunării] a fost un moment frumos, de bucurie pentru întreaga Biserică. Dar și acel moment conține deja crucea, încercarea, suferința, fiindcă toate sunt așa în viața noastră, doar dincolo fericirea și bucuria vor fi depline. Aici, pe pământ, totul este un ‘dans’ între bucurie și durere. Dar, din fericire pentru noi, Isus a făcut în așa fel încât suferința, boala, moartea, să nu aibă ultimul cuvânt în viața noastră. Și aceasta ne-o demonstrează în mod exemplar Fericiții noștri Episcopi martiri, care au avut o viață așa cum am avut noi ieri un moment, de bucurie, de cinste, de onoare în lumea aceasta. Demnitatea episcopală și astăzi, și atunci, era recunoscută, rolul Bisericii noastre era mult mai bine evidențiat.”
“A venit însă momentul persecuției, în care aceiași Ierarhi au fost chemați de Domnul să lepede veșmintele lor de sărbătoare, demnitatea lor și să se îmbrace cu o altă demnitate, mult mai mare. Și hainele lor au fost haine de întemnițați, acestea au fost ornatele lor. Ceea ce este extraordinar e că niciodată iubirea, speranța din sufletul lor nu a dispărut. Dacă citim documentele care au rămas din temniță, vedem cum spun că totul este bine acolo, totul este bucurie, Isus este prezent în mijlocul lor, sunt fericiți, sunt bucuroși, cum este posibil așa ceva?” Și prin acest grăitor exemplu, Ierarhul a îndemnat la aprofundarea trăirii creștine: “Doar Isus, Fiul lui Dumnezeu, mort și înviat pentru noi poate face acest lucru și, de aceea, iubiți credincioși, sărbătoarea de astăzi, și săptămâna care urmează, și sărbătoarea Învierii Domnului, sunt sărbători pe care trebuie să le trăim în mod intim, în inima noastră. Este foarte bine dacă suntem prezenți fizic, dar nu e suficient. Fiindcă, dacă suntem doar prezenți fizic, e o sărbătoare care vine, trece și noi ne întoarcem la viața noastră, așa cum era înainte. Dar, niciodată, după întâlnirea cu Isus, nu avem dreptul să ne întoarcem la vechea noastră viață”.
“Trebuie să reînnoim încontinuu calea noastră, viața noastră și, de aceea, vă invit, iubiți credincioși, să trăim viața noastră așa cum este ea, o viață care de multe ori ni se pare că ar putea fi mai bună. […] Dar, viața noastră, așa cum este, ne este dăruită de Dumnezeu. Și Isus Hristos este prezent în viața noastră, așa cum este. El încearcă să ne scoată din mormintele noastre. Nu avem nevoie să fim alte persoane. Isus ne cunoaște, ne iubește și ne cheamă așa cum suntem, de acolo de unde suntem. De aceea vă invit să trăim toată această perioadă împreună, ca Episcopie, ca Biserică, bucurându-ne de Vestea bună, cu adevărat: Isus a venit în lumea noastră, ca să ne scape de această lume și să ne ducă în adevărata noastră lume, în adevărata noastră casă. Și doar lăsând ca El să pătrundă în inimile noastre, în viețile noastre, vom ști, la fel ca Fericiți noștri martiri, să trăim nu doar momentele fericite, vom ști să găsim și în suferință bucuria și pacea lui Dumnezeu. Isus promite ucenicilor, și nouă, tuturor, o pace pe care lumea nu o poate lua.”
Și, a subliniat: “Noi avem totul. Suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu. Prin botez suntem înveșmântați în Isus Hristos, atunci când ne spovedim și primim Trupul și Sângele Domnului, și sufletul nostru este curat, Dumnezeu ne privește și spune: «acesta este fiul meu preaiubit», îl vede pe Isus în fiecare dintre noi. Vom fi recunoscuți, iubiți credincioși, după iubire, să cerem iubirea lui Dumnezeu. Suntem chemați să dăm mărturie despre prezența lui Isus Hristos. Nu ajunge să trăim Paștele în mod fizic, nu ajunge să avem o masă bogată. Să nu uităm niciodată de bucuria interioară, care se câștigă zi de zi, chemându-l, invitându-l pe Isus în sufletele noastre. Iar atunci când lupta ni se va părea prea dificilă, când viața ni se va părea prea grea, să cerem ajutorul Maicii Sfinte. Maica Sfântă este cea care a păstrat Vestea bună în sufletul ei de la început, până la sfârșit.”
“Maica Sfântă merge, cu promisiunea lui Dumnezeu, cu încrederea în cuvântul lui Dumnezeu, până în fața Crucii. În fața Crucii pare să se năruiește cu totul promisiunea lui Dumnezeu. În fața Crucii, Isus, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Maicii Sfinte, moare. Cum mai poate rămâne promisiunea Arhanghelului, cum poate acel Fiu care moare pe Cruce să domnească veșnic? Ei bine, Maica Sfântă nu se îndoiește nici o clipă în sufletul ei. Nu înțelege cum, nu vede cum, nu simțurile ei trupești îi spun cum, dar credința ei este neclintită. Știe că Dumnezeu a promis și Dumnezeu nu minte, și, de aceea, vede Învierea. Să fim cu adevărat fiii Maicii Sfinte, așa cum cântăm de multe ori. Suntem, cu adevărat, «fii lacrimilor ei». Dacă vom face așa, ne vom reîntâlni cu toți cei dragi ai noștri, cu sfinții, cu Maica Sfântă, cu Mântuitorul nostru în Împărăția Cerurilor. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”, a spus Ierarhul.
În încheiere, PS Claudiu a anunțat cel dintâi decret de numire: în funcțiunea de Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla este numit pr. Marius Cerghizan, preotul care a împlinit această misiune și lângă Preasfinția Sa Florentin și apoi, după mutarea sa la Cer, a asigurat administrarea Eparhiei de Cluj-Gherla în perioada vacanței scaunului episcopal. Împreună cu preoții concelebranți, în Catedrală s-a făcut și rugăciunea de binecuvântare a stâlpărilor, așa cum este tradiția în Sărbătoarea de Florii. Prin rugăciune, prin cuvântul de învățătură al noului Episcop eparh, celebrarea Sărbătorii Floriilor din Catedrala “Schimbarea la Față” a presărat în suflete flori de speranță și încredere în iubirea lui Dumnezeu.
