Miercuri, 1 martie 2023, s-a dat startul ediției din acest an a Catehezelor în Postul Mare la Catedrala greco-catolică din Cluj, cu tema „Sfânta Liturghie – Ospățul Familiei lui Dumnezeu”. Ca preambul al abordărilor detaliate ce vor urma în fiecare miercuri și vineri din post, prin catehezele mai multor preoți, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a oferit credincioșilor o perspectivă de ansamblu asupra temei (care coincide și cu tema actualului an pastoral la nivel eparhial).
În contextul Postului Mare, în Catedrala greco-catolică clujeană a fost celebrată Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfințite, în aceeași după-amiază, cu participarea Episcopului eparhial, a pr. Marius Furtună, rector și a studenților Seminarului eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” (care au cântat în corul Catedralei îndrumați de sora Cecilia Flueraș CMD), prezenți fiind, de asemenea, pr. Daniel Avram, pr. Anton Crișan, dc. Lucian Ovidiu Marișca, subdiaconi și lectori. Cu toții au dat expresie frumoasei Liturghii de preamărire a Domnului specifică Postului Mare, care – fără a avea inclus momentul Prefacerii dar cu putința de a se primi Sfânta Împărtășanie -, în atmosferă de mare solemnitate, a fost, cu adevărat, prilej de contemplare a luminii ce se revarsă din slavă peste cei ce se roagă la umbra Crucii Mântuitorului.
Deschizând, „catehezele specifice, tradiționale deja de ani de zile, începute de Preasfințitul Florentin”, Preasfinția Sa Claudiu, a mărturisit că le dorește a fi „momente de aprofundare a adevărurilor de credință și de trăire mai intensă a perioadei specifice anului liturgic”. „Bineînțeles”, a spus, „am pus toate aceste cateheze sub semnul motto-ului anului pastoral, Sfânta Liturghie, ospățul familiei lui Dumnezeu”, pentru „a ne aduce aminte de bogăția pe care o avem în Sfânta Liturghie și de felul în care – meditând, cu un an înainte, la Familia lui Dumnezeu, o casă pentru toți -, Biserica continuă această moștenire spirituală”. Astfel, în anul acesta, „știind că suntem o casă pentru toți ca și Biserică, parcurgem un pas în plus, aducându-ne aminte și că avem o masă specifică. Iar masa Familiei lui Dumnezeu, în Biserică, este Sfânta Liturghie.”
La Sfânta Liturghie „venim în fiecare duminică, în fiecare zi dacă este posibil, pentru a primi Trupul și Sângele lui Dumnezeu. Aceasta este hrana fiilor și fiicelor lui Dumnezeu, pe care cu toții o putem primi atunci când suntem împăcați cu Dumnezeu, cu aproapele și cu noi înșine – și când nu suntem, avem această minunată Taină a Iertării păcatelor prin care revenim la haina imaculată a Botezului nostru, primind iertarea păcatelor”. A continuat: „Pe lângă această hrană cu totul specială, Sfânta Liturghie ne hrănește și prin bogăția de simboluri pe care le regăsim aici, la Ospățul Familiei lui Dumnezeu”. Între aceste simboluri a amintit iconostasul, icoanele din Catedrală, din biserici… Toate acestea „deja ne transportă într-o altă lume, ne aduc aminte că (…) nu aparținem acestei lumi, ci noi aparținem unei lumi pe care o percepem prin aceste simboluri”.
A amintit apoi hrana spirituală „extrem de profundă” pe care o reprezintă cuvântul lui Dumnezeu, la Sfânta Liturghie: „Cuvântul lui Dumnezeu ni se dăruiește de fiecare dată la fiecare Sfântă Liturghie și ne hrănește, fiindcă ne ajută, atunci când cerem ajutorul lui Dumnezeu, să găsim lumini specifice, ca, ascultând cuvântul lui Dumnezeu, Apostolul sau Sfânta Evanghelie, sau lecturile (nn. în cazul Liturghiei Înaintesfințitelor), să găsim lumini speciale pentru perioada pe care o trăim, pentru viața noastră, pentru familia noastră. Fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu este un cuvânt viu, nu vorbește doar despre lucrurile minunate pe care le-a făcut Dumnezeu pentru poporul Său, ci, vorbindu-ne despre acelea ne aduce aminte că același Dumnezeu face și astăzi lucruri minunate pentru noi, poporul său familia Sa.”
Recapitulând, Preasfinția Sa a subliniat: „Iată, așadar, o bogăție de hrană spirituală: Sfânta Taină, Trupul și Sângele Domnului, icoanele sfinte, Sfânta Scriptură, cântecele minunate, laudele pe care le aducem lui Dumnezeu. Toate acestea ne introduc într-o realitate care ne este mai aproape decât credem noi. Facem parte din această realitate, din această familie, suntem la acest banchet, dar încontinuu trebuie să ne aducem aminte de acestea, fiindcă, ieșind din lume, suntem furați de alte valori, de alte minunății” și, pe cele ale Domnului, „le uităm. Ni se întâmplă, de multe ori, să fim fascinați de licăririle, de strălucirile acestei lumi și să ni se pară că acolo este locul nostru. Dar, revenind la biserică, participând la Sfânta Liturghie, celebrând și mâncând, aș spune la Ospățul Familiei lui Dumnezeu, ne readucem aminte de noi înșine, reintrăm în noi înșine, așa cum i se întâmplă și fiului risipitor.”
Amintind și perioada specifică a Postului Mare, Ierarhul a inserat acest discurs al Ospățului Familiei lui Dumnezeu în contextul liturgic al Postului, aducând aminte că „este o perioadă de luptă”. Iar Trupul și Sângele Domnului este „un nutremânt care ne ajută în lupta noastră spirituală”. Și în momentul ispitirii lui Isus „una dintre cele trei ispitiri ale celui rău se referă la pâine”. Aceasta pentru că „cel rău știe valoarea pâinii adevărate și de aceea încearcă să îl ispitească pe Isus și să devieze de la sensul profund al pâinii. Îi spune: «Dacă ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu poruncește acestor pietre să se transforme în pâini». Astfel, încearcă să îl aducă în zona unui mesianism uman. Și dacă ne gândim bine, vedem că această ispită apare încontinuu de-a lungul Sfintei Scripturi. Va fi și un alt moment, atunci când Isus înmulțește pâinile: aducând aminte mulțimilor din nou de această ispită, le spune: «Voi nu mă căutați cu adevărat pe Mine, ci mă căutați fiindcă ați văzut pâinile înmulțindu-se»”. Și a explicat că „aici se inserează ispita celui rău: să încerce să îl aducă pe trimisul lui Dumnezeu, pe Fiul lui Dumnezeu la nivel pur uman, să fie un Mesia politic eventual, care să dea de mâncare tuturor. Bineînțeles, aceasta ar fi rezolvat multe neliniști ale poporului, care l-ar fi urmat imediat. Isus, însă, răspunde acestei ispite, aducând aminte în mod voalat – și vom descoperi, de-a lungul Sfintei Scripturi și până în momentul Crucii – că El nu a venit să transforme pietrele în pâini, nu a venit doar să sature foamea noastră trupească, ci Isus își transformă propriul Trup în Pâine.”
„De aceea ne hrănim, nu doar cu Pâine, ci cu Cuvântul lui Dumnezeu”. Și, „aici se inserează postul nostru, sensul profund al postului nostru. Postim de la pâine sau de la hrană, de la carne, de la orice alegem noi să postim, nu de dragul postului, nu ca scop în sine, nu ca să ne demonstrăm nouă sau altora cât de puternici suntem, cum putem noi posti mai mult decât ceilalți, ci, postim, pentru a ne aduce aminte că viața noastră nu depinde în ultimă instanță de pâine, ci de Dumnezeu. Ne aducem aminte că suntem creaturi, fiindcă dacă nu mâncăm, murim. Prin urmare, postind, ne aducem aminte că nu suntem dumnezei, ci suntem limitați de condiția noastră de creaturi, dar nu pentru a fi deznădăjduiți, ci pentru a ne aduce aminte că Dumnezeu ne dă adevărata viață. Și chiar și în ultimele clipe ale vieții noastre pe acest pământ, Dumnezeu ne va arăta adevărata viață, viața veșnică.”
În continuare Preasfinția Sa Claudiu a vorbit despre Preasfânta Fecioară Maria, a cărei primă apariție, la Lourdes, era sărbătorită chiar în acea zi. A spus: „mă bucur că trăim această coincidență fiindcă ne aducem aminte de prezența Maicii Sfinte în lupta noastră spirituală. Nu suntem singuri pe cale, așa cum cel rău încearcă de multe ori să ne facă să ne simțim: singuri, abandonați în colțul nostru, nimeni nu ne întreabă de sănătate, sau nimeni nu se interesează de suferința noastră, de încercările noastre, poate. Poate avem norocul să avem îngeri lângă noi care să se intereseze de noi, să ne adreseze o vorbă bună, să ne dăruiască un zâmbet, sau ceea ce ei cred (fiindcă merită să fim extrem de inventivi la acest capitol). Sper că avem cu toții îngerii noștri, dar, chiar dacă am simți că suntem singuri, uneori, știm că Maica Sfântă nu ne abandonează niciodată.”
„Spunea Fratele Mihai din Prilog, că și atunci când doar cu gândul mergem înspre Maica Sfântă, Maica Sfântă este lângă noi imediat. Și cum ar putea să nu fie o mamă lângă fiii ei care suferă, care îi cer ajutorul, care i se încredințează. Aducându-ne aminte de miracolul de la Lourdes, și de a doua apariție, ne aducem aminte și de mesajul Maicii Sfinte: Maica Sfântă nu apare doar pentru a ne consola, ci și pentru a ne aduce aminte de calea noastră, și că trebuie să ne întoarcem dacă acea cale a noastră nu este dreaptă”. A subliniat: „Vedem că și la Lourdes, și la Fatima, și în toate locurile și timpurile în care Maica Sfântă apare din darul lui Dumnezeu nouă, oamenilor, revin aceste cuvinte: «pocăință, penitență, schimbare»”.
Despre acest îndemn al Preasfintei Fecioare Maria a vorbit în ultima parte a meditației Preasfinția Sa Claudiu, despre chemarea fiecărui om, răspunsul pe care îl are de dat lui Dumnezeu ca recunoștință pentru darurile Sale minunate. A spus: „Am primit un dar atât de mare și, prin Botez, cu toții învingem moartea, fiindcă pentru noi, creștini botezați, moartea devine o trecere înspre adevărata viață, dar trebuie să ne comportăm ca și adevărați fii și fiice, ca și prinți și prințese. Și atunci când calea noastră se îndepărtează de calea lui Dumnezeu, să știm să revenim în casa lui Dumnezeu și la banchetul Familiei sale. Atunci suntem cu adevărat fii și fiice. Și este extrem de importantă această insistență a Maicii Sfinte: ori de câte ori vine în ajutorul nostru, ne cere să ne gândim la viața noastră și la ceea ce avem de schimbat din viața noastră, la ce trebuie să renunțăm, poate, pentru a participa cu inima deplină, pe de-a-ntregul, la Ospățul Familiei lui Dumnezeu, de fiecare dată.”
A încheiat: „Să ne ajute Bunul Dumnezeu, iubiți credincioși, să petrecem perioada Postului Mare cerând ajutorul Maicii Sfinte, cerând lumina Spiritului Sfânt” și, a îndemnat ca Postul să fie, pentru toți, „un timp de schimbare frumoasă, cu bucurie, cu zâmbete pe buze și nu cu întristare, știind că e o perioadă dăruită de Dumnezeu fiecăruia pentru bucuria noastră, pentru viața noastră, pentru viața veșnică”. Programul Catehezelor în Postul Mare continuă (a se vedea aici), până în 7 aprilie, 2023.
Sursa: eparhiaclujgherla.ro
