Preasfinția Sa Claudiu în mijlocul comunității greco-catolice din Paris

Preasfinția Sa Claudiu Pop, Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla, a fost prezent duminică, 25 iunie 2023, în mijlocul comunității greco-catolice române de la Paris cu ocazia Primei Sfinte Împărtășanii solemne pentru 38 de copii din parohia Sfântul Gheorghe, pregătiți fiind de Adina și de Flaviu Turbui. PS Claudiu și-a început cuvântul de învățătură mulțumindu-le pr. paroh Mihai Marina și pr. vicar Alin Cîndea pentru invitație și primire, iar credincioșilor, pe care i-a păstorit din 1999 până în 2008, le-a mărturisit că parcă ieri s-au rugat împreună și i-a îndemnat să își amintească faptul că sunt o familie a lui Dumnezeu.

Le-a spus: „Felul în care m-ați primit, cu copiii și tinerii care se pregătesc pentru Prima Cuminecare Solemnă, cu voi toți, tineri și în vârstă, cred că este un semn al felului în care viața noastră de credință trebuie să se desfășoare: să fim o familie a lui Dumnezeu. Mi se pare că nu am plecat niciodată de aici, fiindcă mă simt aproape, vă știu aproape, ne rugăm unii pentru alții, și aceasta cred că este esența vieții noastre creștine: în primul rând să ne uităm la dreapta și la stânga și să vedem frați și surori pe care știm că putem conta, pe rugăciunea lor, pe ajutorul lor. Să vă creșteți și pruncii – așa cum văd că o faceți -, astfel încât și ei să intre în această logică de Familie a lui Dumnezeu, de Casă a lui Dumnezeu. Aici, la biserică, venim acasă la noi și știm că îl regăsim pe Tatăl nostru din Ceruri, pe Maica Sfântă, sfinții și îngerii, pe sfinții pe care îi venerăm și la care ne rugăm. Acest lucru este extrem de important și pentru cei tineri.”

Preasfinția Sa Claudiu a arătat ce înseamnă prezența la biserică: „Aici ne aducem aminte cine suntem cu adevărat. Dacă suntem în afara bisericii, riscăm să fim cuprinși de întristare, de preocupare. Ce găsim în afara bisericii? Găsim războaie, pandemii, crize economice, găsim toate problemele de zi cu zi. Dar atunci când intră aici, în biserica lui Dumnezeu, cântăm: «toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm». Intrând aici, ne aducem aminte că suntem în sânul lui Avram, suntem botezați și suntem deja mântuiți. Desigur, există acea formulă profund teologică: «deja, și nu încă». Fiindcă, suntem deja mântuiți, dar avem nevoie să facem drumul nostru, viața noastră, până vom închide ochii. Până atunci trebuie să lucrăm pentru mântuirea noastră, până atunci trebuie să ne trăim viața în așa fel încât toată lumea să înțeleagă, să vadă că suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu.”

„Venim aici pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru viața veșnică. În Isus Cristos, deja am învins moartea. Noi nu murim, noi trecem în viața cea adevărată, așa cum spunea Sfânta Tereza de Lisieux pe patul morții. Atunci când toate surorile ei plângeau, ea le spunea: «Nu plângeți, fiindcă eu nu mor, ci intru în viața cea adevărată». Așa facem și noi, și acesta este unicul motiv pentru care putem fi senini, putem zâmbi. Nu suntem în pace și în liniște, și nu zâmbim, fiindcă suntem mai puternici decât alții, mai tari decât cei care fac războaie, ci noi știm că Isus a învins totul, a învins și moartea. De aceea putem zâmbi, fiindcă suntem cu El.”

Ierarhul a privit spre „acești copii minunați”, care „îl vor primi pe Isus Cristos în viața lor în mod solemn”, arătând că „este o garanție și pentru ei: Isus va fi și Prietenul lor și Stăpânul lor și Apărătorul lor. Și ei vor trebui să meargă pe căile acestei vieți așa cum ați mers voi, prin încercări, suferințe, probleme. Dar, iată că suntem în continuare aici, nimic nu ne-a îndepărtat de credința în Dumnezeu, nimic nu ne-a făcut să uităm că Isus și Maica Sfântă sunt tot timpul lângă noi. Pentru că, așa cum spunea fratele Mihai din Prilog, «ajunge doar să ne gândim la Maica Sfântă și Maica Sfântă este lângă noi». Aici este tăria noastră, pacea și bucuria noastră.”

Cuvântul de învățătură a cuprins meditarea fragmentului evanghelic al Vindecării slugii sutașului (Mt 8,5-13), care „ne ajută să ne încredem cu adevărat în Dumnezeu”, și, în care, „avem o scenă minunată în care Isus este împreună cu ucenicii și cu membri ai poporului ales, care îl ascultă, și vine la El un păgân – un roman, un centurion, un sutaș. În mod normal, un membru al poporului ales nu avea voie să discute cu el, nu avea voie să intre în casa lui, nici să privească spre el. Totuși, Isus se întoarce înspre el.” A afirmat în continuare Preasfinția Sa Claudiu: „Cât curaj și câtă speranță trebuie să ne dea acest pasaj din Evanghelie atunci când ne simțim păcătoși, când ne simțim departe de Dumnezeu, departe de ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi. Toți avem momente în care ne simțim cu totul nevrednici. Padre Pio spunea: «sunt un vierme al pământului». Atunci când ne simțim cu adevărat așa, atunci când descurajarea ne dă târcoale, atunci să ne aducem aminte de acest moment: că un sutaș, un centurion, găsește îndurare în fața lui Dumnezeu. Isus se îndreaptă înspre el și îi spune: «voi veni în casa ta». Era un mare păcat pentru un evreu să intre în casa unui roman, dar Isus vede credința din sufletul lui și de fapt sutașul răspunde la acea credință, el spune: «Doamne, eu nu sunt vrednic să intri în casa mea», așa cum nu suntem noi vrednici.”

„Noi ne cuminecăm de fiecare dată la Sfânta Liturghie, îl primim pe Stăpânul Cerului în sufletele noastre, cum să nu spunem și noi: «Doamne, nu sunt vrednic să intri în casa mea»? Dar Dumnezeu nu se apropie de noi fiindcă suntem vrednici, Dumnezeu se apropie de noi fiindcă ne iubește așa cum suntem. Desigur, ne cheamă să renunțăm încontinuu la păcat, să renunțăm încontinuu la viciile din această lume, să încercăm să fim mai buni, să ne iubim aproapele, să creștem în viața de credință. Dar, El ne iubește deja așa cum suntem și de aceea Isus nu se sfiește să intre în casa noastră chiar atunci când noi suntem, sau ne simțim păcătoși. Vedem credința sutașului în faptul că Isus îi spune: «Du-te, sluga ta va fi vindecată» și el pleacă, dar nu vede sluga vindecată, ci se încrede în cuvântul lui Dumnezeu. În mod asemănător, Dumnezeu ne cere și nouă să ne rugăm în așa fel încât să fim convinși că El ne ascultă. Atunci rugăciunea noastră urcă cu adevărat la Ceruri. Sigur că Dumnezeu ascultă orice rugăciune, orice gând, orice strigăt de ajutor, dar rugăciunea perfectă este atunci când ne rugăm lui Dumnezeu și îi și mulțumim, înainte să vedem împlinită cererea noastră.”

Dar, a adăugat, „problema noastră este că ne obișnuim prea ușor cu binele. Am trecut prin perioada grea a pandemiei, în care atâția oameni au murit, atâția oameni au rămas cu probleme mari de sănătate, în care am văzut că nu mai reușim să ne întâlnim unii cu alții, nu mai puteam veni la biserică, nu ne mai putem ruga împreună. Iubiți credincioși, noi am uitat în primul rând să mulțumim pentru lucrurile normale pe care ni le dă Dumnezeu, pentru faptul că putem veni la biserică, pentru faptul că respirăm, că ne putem vedea unii pe alții, că suntem sănătoși. Spunem în fiecare zi când ne rugăm Tatăl nostru: «Facă-se voia Ta», dar, oare și credem cu adevărat, dorim cu adevărat să se facă voia lui Dumnezeu indiferent care ar fi ea? Sau, de multe ori, îi spunem lui Dumnezeu: «Facă se voia Ta, dar așa cum vreau eu»!” Și atunci, Preasfinția Sa Claudiu a adus în fața credincioșilor modelul credinței desăvârșite a Preasfintei Fecioare Maria: „Maica Sfântă ne spune despre felul în care trebuie să ne deschidem în fața lui Dumnezeu. Maica Sfântă primește planul lui Dumnezeu de la Arhanghelul Gabriel și este un plan minunat, dar este și un plan necunoscut. Maica Sfântă nu cunoaște acest plan până la sfârșit, știe doar că Fiul lui Dumnezeu se va naște din ea. Dar, cu toate acestea, Maica Sfântă nu pune întrebări despre cum va fi, când va fi, cât va dura, ci Maica Sfântă spune: «Fie mie după cuvântul tău». Se încrede în cuvântul lui Dumnezeu, știe că Dumnezeu îi vrea binele mai mult decât oricine și de aceea îi spune: «Facă-se voia ta».”

Ca urmare, a întrebat Ierarhul: „Care este responsabilitatea noastră?”, apoi a și răspuns: „Trebuie să rămânem responsabili și vigilenți, fiindcă moștenirea credinței nu este o moștenire pe care să o punem ca pe un certificat într-un sertar, știind că am fost botezați, ci, încontinuu, trebuie să fim vigilenți și să vedem dacă într-adevăr credința noastră revine rămâne vie în fiecare clipă. Și în fiecare clipă să ne întrebăm dacă ceea ce facem este voia lui Dumnezeu, dacă planul pe care îl împlinim în viața noastră este planul lui Dumnezeu, dacă atunci când ieșim pe ușile bisericii continuam să fim creștini.”

Preasfinția Sa Claudiu a chemat credincioșii să îi ocrotească pe copii, să îi înconjoare cu rugăciune și cu dragoste, „fiindcă ei primesc cel mai mare dar pe care l-ar putea primi: astăzi Isus intră în mod cu totul special în viețile lor, dar, momentul întâlnirii cu Isus este ca o lumânare care se reaprinde încontinuu. Voi aveți datoria să fiți vigilenți, să fiți atenți, în așa fel încât lumânările să nu se stingă niciodată în sufletele lor. Aici este responsabilitatea, iubirea, dragostea voastră, educația voastră pentru ei.” Și a încheiat îndemnând toți credincioșii ca prin viața lor să rămână „în Cristos o mare și frumoasă familie: Familia lui Dumnezeu”. Sărbătoarea comunității românești de la Paris a fost marcată și printr-un sugestiv program artistic-spiritual oferit de către copiii parohiei, după care pr. Paroh Mihai Marina a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor celor prezenți la această mare sărbătoare. La sfârșitul celebrării, Înaltul Ierarh s-a întreținut cu credincioșii și cu ceilalți invitați.

Sursa: eparhiaclujgherla.ro