ALOCUȚIUNI, URĂRI ȘI MESAJE DE FELICITARE LA ANIVERSAREA CENTENARULUI VIEȚII PR. PROF. UNIV. DR. IOAN M. BOTA
Aniversarea centenarului vieții Părintelui prof. univ. dr. Ioan M. Bota, prelat papal, fost deținut politic și general în rezervă, în cadrul unui amplu eveniment organizat de Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, sâmbătă, 18 ian. 2020, în Aula „Card. Iuliu Hossu” din Piața Cipariu, Cluj-Napoca, în prezența unui numeros public, a fost ocazie pentru adresarea a numeroase mesaje de felicitare, a rostirii unor alocuțiuni și acordării de distincții Părintelui sărbătorit.
Redăm, în cele ce urmează, câteva dintre gândurile transmise sau rostite, care evocă modelul de trăire creștină a Preotului român unit Ioan M. Bota, „om al Cetății” – intens implicat în viața socială, luptător patriot, nu doar pe fronturile Celui De-al Doilea Război Mondial, ci și în plan spiritual, pentru adevăr, dreptate, pace, în iubire de Dumnezeu și de oameni.
Alocuțiunea PS Florentin CRIHĂLMEANU, Episcop eparhial de Cluj-Gherla
„«Fericiți sunt cei care săvârșesc fapte vrednice de a fi scrise, fericiți sunt și cei care scriu lucruri vrednice de a fi citite, dar mai fericiți sunt aceia care fac fapte vrednice de a fi scrise și scriu lucruri vrednice de a fi citite», scria, în sec. al II-lea, Plinius cel Tânăr (poet, avocat, istoric, militar, senator roman, etc.), în memoria tatălui său Plinius cel Bătrân.
Excelența Voastră D-le Președinte al Academiei Române și Rector al celei mai mari universități din țara noastră, Babeș-Bolyai, Excelența Voastră D-le Președinte al Filialei Cluj a Academiei Române, Preacucernici Părinți protopopi, vicari, parohi, consilieri, Preacucernice Părinte Bogdan Ivanov, din partea Bisericii Ortodoxe, Excelențele Voastre D-lor primari, distinși profesori și intelectuali ai Urbei, iubiți credincioși veniți din Maramureș, Sălaj și alte județe, iubiți credincioși ai Eparhiei noastre,
am dorit să încep cu această frumoasă și proverbială maximă latină, pentru că am considerat că se potrivește foarte bine și ilustrului prelat pe care astăzi ne-am propus să-l omagiem. Privind biografia și lucrările Rev. Mons. Ioan M. Bota, putem afirma că face parte din categoria acelor fericiți care au făcut multe fapte vrednice de a fi scrise, dar au scris și numeroase pagini vrednice de a fi citite (am făcut un calcul aproximativ, ar fi peste 10.800 de pagini!!).
Am avut onoarea să-l cunosc pe Rev. Mons. Ioan M. Bota, în noiembrie 1988, în preziua hirotonirii preoțești. Permiteți-mi să citez din file de memorie. În perioada de clandestinitate a Bisericii noastre, în cartierul Grigorescu din Cluj se formase un mic nucleu spiritual de 25 – 30 de credincioși greco-catolici de diferite vârste care participau seara la oficiile liturgice celebrate de Pr. Vasile Maria Ungureanu în apartamentul proprietate personală dintr-un bloc de pe Strada Petuniei.
Eram deja inginer și mă pregăteam, așa cum se putea în vremea aceea, pentru a-I sluji Domnului.
La Sf. Liturghie participau persoane de diferite vârste, de la copii, care mai adormeau pe sub scaunele mamelor lor, la tineri școlari sau studenți, adulți cu diferite meserii, femei și bărbați de diferite vârste. După Sf. Liturghie, adeseori, urma o modestă agapă fraternă cu un timp de discuții și împărtășiri.
Într-o seară, am remarcat o persoană cu părul albit de vreme, dar cu o vioiciune deosebită în glas, care a stat în preajma Pr. Vasile Maria, la slujirea liturgică.
La încheierea Slujbei, am făcut cunoștință și am coborât împreună scările de la etaj la parter, pentru a ieși din scara blocului. Domnul a mers sub scară să-și ia bicicleta, iar eu l-am însoțit. Acolo m-a privit cu ochi strălucitori și mi-a destăinuit cu o sfânta mândrie: „Mâine urmează să fiu hirotonit preot”. „Mă voi duce la Reghin și voi primi darul preoției de la Mitropolitul Alexandru Todea”.
Am rămas uimit, aveam același ideal. I-am făcut urările corespunzătoare, l-am salutat și apoi l-am urmărit cu privirea, încălecând tinerește pe bicicletă și dispărând în noapte.
L-am reîntâlnit apoi, ca preot, după anii ’90 la marile celebrări liturgice de la Stadionul Municipal clujean, din Piața Libertății și pe Câmpia Libertății la Blaj.
Imediat după reorganizarea Bisericii Greco-Catolice și numirile episcopale, Pr. Ioan s-a pus cu totul la dispoziția ierarhului locului pentru pastorație în diferite parohii, dar și pentru învățământul teologic, atât la Cluj, cât și la Oradea, predând diferite materii, între care: Patristică și Patrologie, Istorie, Filosofie, Drept canonic, înlocuind sau suplinind cu generozitate pe colegii profesori, atunci când era cazul.
Primele generații de studenți îl priveau cu stimă și respect admirând stilul clar al predării, arta oratoriei pe care părintele profesor o învățase de la iluștri dascăli ai Universităților din București și Cluj, dar mai cu seamă nelipsitul simț al umorului prin care mențiunea trează atenția tinerilor săi ucenici.
Se povestea printre studenți o întâmplare hazlie, rămasă proverbială. Se spune că unul dintre studenți avea în grijă o mătușă în vârstă și paralizată. Primise permisiunea superiorilor Seminarului ca noaptea să se reîntoarcă acasă, în Cluj, pentru a se ocupa de mătușa lui. Această situație deosebită îl făcea ca pe parcursul zilei să fie foarte obosit și ca urmare să adoarmă la cursuri.
La una dintre orele de curs cu Pr. prof. Ioan M. Bota, studentul ostenit adormise cu capul pe bancă. Dascălul său, neștiind motivul și evident deranjat de atitudinea studentului, s-a apropiat printre bănci și ajungând în dreptul său a lovit cu palma banca tânărului aflat în brațele lui Morfeu, declamând cu vocea-i tunătoare celebrul vers: „N-am venit să-ți tulbur somnul!”, la care studentul a sărit ca ars, drept în picioare ca o santinelă, fără a înțelege prea bine de ce râdeau colegii.
Între studenți Pr. Profesor era renumit pentru munca de cercetare și redactare a cursurilor și a unor volume de diferite specialități și teme (Patristică, Filosofie, Istorie, Educație…).
În anul 1995 – dacă îmi aduc bine aminte, la încheierea anului academic, am invitat studenții din anul terminal să pregătească un program artistic, cu câteva scenete din viața Seminarului. Îmi amintesc și acum că una dintre cele mai apreciate scenete a fost aceea în care, imitând pe dascălii lor, au imaginat un dialog între doi dintre profesorii lor care făceau naveta cu trenul la Oradea, folosind numeroase „fraze tip” pe care aceștia deseori le utilizau la curs. Cei doi dascăli erau Pr. prof. Ioan M. Bota și Pr. prof. Vasile Fernea. Sceneta fost foarte apreciată și aplaudată de studenți dar, Pr. prof. Ioan M. Bota nu fusese prezent la mini-spectacolul studențesc, iar, a doua zi, aceeași studenți aveau examen chiar cu cel pe care îl imitaseră…
Ca bun părinte și vigilent dascăl știa când și cu cine să fie sever, dar și înțelegător, strict, dar și glumeț, un spirit mereu treaz dornic de a răspândi lumina cunoașterii, dar și bucuria studiului, a cercetării, studenților săi.
Ulterior, din 1997, l-am cunoscut pe Pr. prof. Ioan M. Bota și în structurile eparhiale. Fusese numit membru al Consistoriului Eparhial alături de iluștrii prelați ai timpului: Pr. Tertulian Langa, vicarul general, Pr. Gheorghe Neamțiu, Pr. Ioan Vasile Botiza, Pr. Hossu Ioan, Pr. Pandrea Nicolae, Pr. Eugen Popa, ș.a.
A avut de înfruntat situația dificilă a perioadei de refacere a Bisericii, de recuperare a patrimoniului, cu momentele de dialog ecumenic, dar și cele de „dialog în justiție” la tribunalele de diferite instanțe. În activitatea pastorală misionară din zona Protopopiatului Huedin și a Protopopiatului Cluj I, prin cuvântul său însuflețit de zel apostolic și patriotism a contribuit la reînființarea multor parohii.
A făcut un frumos apostolat în parohiile în care ierarhii l-au trimis, redând fervoarea și revigorând numeroase comunități.
Simultan cu activitatea sa pastorală, continua activitatea didactică și munca de cercetare individuală, fără a-și neglija obligațiile de familie, în calitate de soț și tată.
Urmare a neobositei activități de studiu și cercetare, a publicat numeroase articole și cărți, a susținut multe alocuțiuni și conferințe atât pe plan național cât și internațional, cu același zel apostolic de apreciat orator, înțelept cuvântător și înflăcărat patriot.
După pensionare, și-a continuat activitatea pastorală în Parohia Iris-Cluj și a rămas în continuare la dispoziția Episcopiei în calitate de consultor cultural. A reprezentat cu brio Biserica și Eparhia noastră la numeroase colocvii, sesiuni de comunicări, simpozioane, manifestări publice, luând cuvântul cu competență și patos în apărarea valorilor Bisericii Greco-Catolice și ale Neamului nostru.
Atât timp cât starea sănătății i-a permis, a participat la Adunările Generale ale Preoților, oferind de fiecare dată câte un cuvânt de învățătură spre bucuria întregii asistențe, care îl aplauda frenetic după fiecare intervenție. Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu o vitalitate fizică deosebită, astfel încât, octogenar fiind, nu ezita să pună mâna pe hârleț, să sape în grădină.
A participat împreună cu clerul eparhial la momentul istoric al beatificării episcopilor greco-catolici martiri pentru credință, din 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății, la umbra Catedralei închinată „Preasfintei Treimi” din Blaj, dorind astfel să-și exprime recunoștința față de iluștrii înaintași arhierei, dar și comuniunea deplină și supunerea față de urmașul Sfântului Petru în Tronul episcopal roman, Sfântul Părinte Papa Francisc.
Am fi tentați să spunem că era normal să participe la pelerinajul eparhial, în calitatea sa de preot greco-catolic. Ceea ce reprezintă un fapt cu totul extraordinar, este că era persoana cea mai în vârstă din întreaga asistență, de peste 100.000 de suflete, având matusalemica vârstă de 99 de ani și 5 luni!
În decursul vieții sale a fost apreciat și onorat de înalta Ierarhie a Bisericii Catolice. Astfel, Sf. Părinte Papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit înalta distincție de Prelat papal, în anul 2003, la aniversarea a 150 de ani de la întemeierea Eparhiei de Gherla, iar apoi, în anul 2015, a primit Diploma și Crucea „Sf. Iosif”, pentru contribuția deosebită adusă învățământului teologic și pentru misiunea pastorală desfășurată.
Vrednicul Prelat Papal pe care astăzi îl omagiem a primit și multe alte distincții din partea unor instituții și autorități civile pe care nu le vom enumera acum.
La final, dați-mi voie să citez din cuvintele rostite cu același zel apostolic și patos primei promoții de absolvenți ai ITGC la întâlnirea de 25 de ani de la absolvire, având atunci vârsta de 97 de ani: „Noi avem, de la Hristos, ca preoți, trei misiuni, anume: de a învăța poporul învățătura dumnezeiască predicată de Mântuitorul, Sfinții Apostoli, Sfinții Părinți și Magisteriul Bisericii, de a sfinți oamenii, folosind Sfintele Taine și de a-i conduce pe toți la mântuire. Acestea sunt misiunile preotului și la acestea să ne gândim: noi suntem apostoli! Nu funcționari bisericești. (…) Bunul Dumnezeu să binecuvânteze Episcopia noastră, întreg clerul, credincioșii și țara asta românească!”
Pentru toate faptele vrednice de a fi scrise și pentru toate cărțile vrednice de a fi citite, într-un cuvânt, pentru toate faptele bune care împodobesc frumoasa cunună a centenarului vieții Sfinției voastre, astăzi, în numele Pontifului Roman, Papa Francisc, al Preafericitului Părinte Card. Lucian și al conducerii Eparhiei de Cluj-Gherla vă aduc cuvântul de mulțumire și recunoștință, rugând pe Bunul Dumnezeu să vă păstreze în pace sufletească, în sănătate, întru zile îndelungate, drept învățând cuvântului adevărului Său! Ad multos beatos felicisque annos!”.
Mesajul de felicitare din partea SFÂNTULUI PĂRINTE PAPA FRANCISC, citit de PS Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla
„Sanctitatea Sa Francisc împărtășește din inimă ceruta binecuvântare apostolică Reverendissimului monsenior Ioan M. Bota, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de viață și extinde această binecuvântare asupra întregii familii și a tuturor persoanelor care sunt unite în credință cu el, aducând mulțumire lui Dumnezeu pentru acest eveniment deosebit și pentru darurile pe care prin viața lui le-a oferit Bisericii și îi urează bună sănătate, liniște în spirit și tot binele. Dată la Vatican, în 11 ian. 2020”.
Mesajul de la Mons. MIGUEL MAURY BUENDÌA, Nunțiul Apostolic în România și Republica Moldova, citit de Pr. Cristian David, cancelar eparhial
„Sanctitatea Sa Papa Francisc salută pe preaiubitul Său fiu, Pr. Mons. Ioan M. Bota cu ocazia celei de-a 100-a aniversări și îi mulțumește pentru exemplul oferit prin viața sa dăruită Domnului în serviciul adevăratei Biserici a lui Cristos.
Încă de tânăr i-a încurajat în credință pe frați prin alocuțiunile rostite în biserică. Ca student la teologie a fost arestat pentru o scurtă perioadă de timp de către Securitate, în atenția căreia a și rămas. De-a lungul întregii sale vieți a fost marginalizat și constrâns să întreprindă activități de educație, studii academice, evanghelizare și mărturie a credinței creștine în clandestinitate. La 8 noiembrie 1988 a fost hirotonit preot de către Eminența Sa Cardinal Alexandru Todea, consacrându-se ca slujitor al Domnului și al Poporului Său.
În această fericită ocazie și invocând o nouă revărsare de haruri cerești precum și protecția Preasfintei Fecioare Maria, împarte asupra lui Binecuvântarea Apostolică.
București, 16 ianuarie 2020, semnează Mons. Miguel Maury Buendìa, Nunțiu Apostolic”.
PF Lucian Cardinal MUREȘAN Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, a transmis Părintelui Bota Adresa nr. 186, din 16 ian. 2020, citită de Pr. Cristian David, cancelar eparhial
„În Numele Preasfintei, Celei de o Ființă, de Viață Făcătoarei Treimi, Cardinal Lucian din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, greco-Catolică, în deplină comuniune de credință cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei, Cardinal al Sfintei Romane Biserici, conferă Ordinul „Preasfânta Treime” Mons. Ioan M. Bota prelat papal, ca semn al prețuirii și binecuvântării noastre pentru râvna și dărnicia arătată față de Biserică și mărturisirea credinței creștine prin cuvânt și fapte bune. Semnează Preafericirea Sa Arhiepiscop Major și Mitropolit Lucian Cardinal Mureșan, la Blaj, Sediul Arhiepiscopului Major, în 16 ianuarie 2020″.
Preasfinția Sa Florentin CRIHĂLMEANU, episcop de Cluj-Gherla a dat citire Diplomei de aleasă prețuire conferită Părintelui Ioan M. Bota
„În Numele Preasfintei, Celei de o Ființă, de Viață Făcătoarei și Nedespărțitei Treimi, Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic al Eparhiei de Cluj-Gherla de Dumnezeu binecuvântată, conferim cu bucurie, în semn de aleasă prețuire, Reverendissimului Monsenior Ioan M. Bota, Prelat Papal, la împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani, în semn de apreciere și recunoștință pentru deosebita contribuție adusă la edificarea Eparhiei de Cluj-Gherla, Învățător al Cuvântului divin, Administrator al Sfintelor Taine și Conducător al turmei încredințată în păstorire. Cu aleasă prețuire și arhierească binecuvântare, semnează Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, dată la 16 ian. 2020”.
Semn concret de comuniune a fost darul oferit Părintelui Bota: unul dintre potirele în care Papa Francisc a slujit la Blaj, unde și Părintele, la 99 de ani atunci, a participat cu mare bucurie, fiind poate cel mai vârstnic pelerin de la Câmpia Libertății cum a arătat PS Florentin în alocuțiunea ce a urmat.
Din partea Bisericii Ortodoxe Române, mesajul IPS Andrei ANDREICUȚ, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a fost citit de Pr. Bogdan IVANOV, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului și purtător de cuvânt
„Preasfințite Părinte Episcop, Preacucernice și mult-iubite Părinte Ioan, sărbătoritul nostru de astăzi, stimate D-le Președinte al Academiei Române, Preacucernici Părinți, iubiți Frați întru Hristos,
Este o mare bucurie și onoare să fiu astăzi aici din partea Înalt Preasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Andrei și să transmit salutul, felicitările și toată considerația sa părintească ilustrului nostru sărbătorit și să spun că există în viața fiecărei Biserici, a fiecărei eparhii, personalități care prin dimensiunea lor, prin deschiderea lor spirituală depășesc granițele propriilor lor Biserici și merită și cuceresc respectul nostru, al tuturor.
Pentru faptul că suntem la Cluj și am scris o istorie de aproape un secol împreună, aici, în acest oraș, în această metropolă a Transilvaniei, pot să-i amintesc pe Fericitul episcop cardinal Iuliu Hossu, care are tot respectul Bisericii noastre, la fel cum pot să-l amintesc și pe vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu, care, sunt sigur că se bucură de același respect și din partea Bisericii Unite.
Așadar, Părinte Ioan, aveți tot respectul Bisericii Ortodoxe Române, al Înalt Preasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Andrei și al nostru al tuturor, prin tot ceea ce ați făcut, prin tot ceea ce ați scris, și, mai ales prin exemplul de viață și demnitate pe care ni l-ați oferit.
Chiar dacă, în anumite privințe, n-am fost întru totul de acord, chiar dacă istoria ne-a aruncat la un moment dat pe baricade diferite, totuși astăzi suntem aici pentru a împlini și un ideal pe care părinții noștri întru credință, Episcopul Iuliu Hossu și Episcopul Miron Cristea, l-au împlinit la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, când și-au jurat că în veci vor fi îmbrățișați în aceeași credință și în aceeași iubire sufletească. Așadar, trebuie să ne bucurăm de aceste momente care ne aduc împreună.
Repet, chiar dacă istoria nu ne-a fost favorabilă totdeauna și chiar dacă adevărul pe care l-ați căutat a durut uneori, soluția care ne unește ne-o oferă Însuși Domnul Hristos, care ne-a lăsat în această lume să-L slujim pe El, Biserica Sa, poporul și mai ales să aducem această mărturie vie de care astăzi lumea are atâta nevoie.
Și aș dori să spun că un poet sârb pe nume Jovan Dučić, spunea la un moment dat că există în viața unui om un moment în care cunoști mai mulți oameni morți decât oameni vii, Dar Părintele Profesor și Dumneavoastră toți care sunteți prezenți îl contraziceți pe acest poet și arătați că viața unui om poate să fie vie și poate să împrăștie lumină asupra tuturor chiar și la 100 de ani. Așa încât, îmi revine bucuria să vă urez sănătate, pace, putere de muncă, iubire și să vă bucurați în continuare de toate roadele pe care le-ați semănat cu atâta generozitate în toată viața și lucrarea Sfinției Voastre.
Întru mulți și fericiți ani, multă sănătate și toate binecuvântările din partea IPS Andrei Andreicuț!”.
Mesajul Preasfinției Sale Virgil BERCEA, Episcop de Oradea Mare, citit de Mons. Mihai VĂTĂMĂNELU, vicar general
„Lăudat să fie Isus!
Preacucernice Părinte Ioan, cuprins de emoție, respect și recunoștință, mărturisesc în mod deschis că m-am tot gândit, preț de mai multe zile, cum să-mi pot exprima cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări și sentimente față de Sfinția Voastră, acum, la acest mărit și cinstit ceas aniversar al împlinirii a 100 de ani de viață pământească trăiți și petrecuți în ogorul Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, Bunul Păstor pe care îl slujiți cu atâta vocație, dăruire, devotament, dragoste și abnegație, de foarte mulți ani.
În primul rând în aceste clipe și momente festive, aduc mulțumire lui Dumnezeu că am avut fericita ocazie și deosebita bucurie de a vă întâlni și de a vă cunoaște și de a-mi fi de mare folos spiritual.
Părinte Ioan, Sfinția Voastră nu ați atins încă vârsta pe care Scriptura o atribuie vechilor Patriarhi, însă, vă identificați cu un personaj din primele pagini ale Evangheliei după Luca pe care tradiția îl prezintă drept un om înaintat în vârstă, cu care pare că semănați, și împreună cu care împărtășiți câteva trăsături la acest ceas aniversar. Este vorba de Dreptul Simeon. Dreptul Simeon a primit o promisiune, care s-a împlinit odată cu primirea în brațele sale a Noului Născut, prezentat la Templu: «Acum, slobozește pe robul Tău, Stăpâne». Bătrânul Simeon l-a purtat pe Copil, însă Copilul l-a ghidat pe cel bătrân. La fel și Sfinția Voastră, Părinte Ioan, L-ați purtat pe Cristos și v-ați lăsat condus de Domnul până în această zi frumoasă pe care o sărbătoriți astăzi.
Domnul v-a chemat într-o zi la existență, acum un secol, în sânul unei familii numeroase și frumoase. Încă din veșnicie Domnul v-a iubit și a vrut să faceți parte din existența și istoria noastră.
Părinte Ioan, vă păstrez în suflet și în inimă ca pe un frate entuziast, plin de elan misionar, profesor eminent și preot exemplar, cu o cultură teologică și o tenacitate de excepție. Bogata dumneavoastră experiență și înțelepciunea pastorală, atașamentul față de valorile spirituale ale Bisericii noastre și felul dumneavoastră de a fi și de a vă purta, v-au adus un deosebit respect și o aleasă cinste, atât din partea celor cărora le-ați ghidat pașii în calitate de dascăl, la catedră, cât și a celor pe care i-ați slujit în calitate de preot al lui Hristos. Pentru toți acești talanți și pentru aceste daruri pe care vi le-a dăruit, Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu, rugându-L să vă dăruiască multă sănătate, putere de muncă și haruri alese. Semnează Virgil Bercea, Episcop”.
Pr. Mihai Vătămănelu a adăugat:
„Înainte de a încheia, aș dori să adaug și eu un cuvânt, pentru că Părintele mi-a fost profesor și am putut să prind dragoste față de Istoria Bisericii Greco-Catolice, este pentru că am avut un astfel de profesor. Am fost printre seminariștii în primul an la zi, în Seminarul Teologic din Oradea. De multe ori Părintele era găzduit la Mănăstirea noastră Franciscană. Se întâmpla să fie vinerea și de fiecare dată, numai fasole era la masă. Și de câte ori mă întâlnea, Părintele spunea: «atâta fasole am mâncat eu acolo, la voi, la mănăstire…». Dar, iată că a fost bună, că l-a ținut în viață, sănătos, până la această vârstă!
La mulți, binecuvântați și fericiți ani, Dumnezeu să vă ajute în continuare în tot lucrul cel bun și Maica sfântă să vă ocrotească.”
Mesajul (nr. 74, din 15 ian. 2020), din partea Preasfinției Sale Vasile BIZĂU, Episcop greco-catolic de Maramureș, citit de Pr. consilier Daniel Avram, moderatorul întâlnirii
„Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururi lauda Lui în gura mea.
În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi și să se veselească.
Căutat-am pe Domnul și m-a auzit și din toate necazurile mele m-a izbăvit. (Ps.33. 1-4)
Onorate părinte prof. univ. dr. Ioan BOTA,
Împlinirea frumoasei și patriarhale vârste de 100 de ani, ne conferă ocazia de a ne alătura sufletește pentru a-i mulțumi Domnului pentru toate harurile Sale.
Fiu al meleagurilor maramureșene, fiind originar din localitatea Rona de Jos, V-ați început activitatea pastorală când peste Biserica Greco-Catolică venea Vinerea Mare. Fiind un ucenic al părintelui Ioan Dragomir, Episcopul Maramureșului din perioada clandestinității, la îndemnul acestuia ați îndeplinit sfatul apostolului Pavel adresat lui Timotei: Propovăduiește cuvântul, stăruiește cu timp și fără timp, fii treaz în toate, suferă răul, fă lucrul de evanghelist, slujba ta fă-o deplin (2.Tim. 4. 2,5), fapt ce v-a atras persecuția din partea autorităților comuniste atee, însă ați înțeles că această cale este cea care duce la sfințenie, pentru că era o identificare cu destinul lui Hristos, mărturisitor al adevăratului chip al Tatălui și al iubirii sale necondiționate de oameni.
În toată perioada de mărturisire prin care trecea Biserica noastră ați rămas un fiu fidel al ei, iar după hirotonirea întru preoție, la data de 8 noiembrie 1988, prin punerea mâinilor Înaltpreasfințitului Alexandru Todea, ați început activitatea preoțească clandestină, pe care ați continuat-o, cu multă demnitate și devotament, după libertatea Bisericii noastre venită în anul 1990. Având darul cărturăresc, care V-a preocupat toată viața, V-ați pus în slujba formării noilor generații de clerici, atât de necesare pentru Biserica Greco-Catolică și pentru credincioșii ei, ocupând în același timp funcția de Protopop de Huedin și activând ca preot în diferite parohii de pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla.
Întreaga Dumneavoastră activitate cărturărească și pastorală a fost încununată cu numeroase distincții primite din partea autorităților civile și bisericești, iar ca o recunoștință de onoare, în anul 2003, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la întemeierea Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla V-a acordat titlul onorific de Prelat de onoare al Sanctității Sale.
Astăzi, când împliniți frumoasa vârstă de 100 de ani, îl rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu să Vă dăruiască multă sănătate, ani Mulți și să rămâneți neîmbătrânit sufletește, așa cum ați fost mereu.
La mulți ani cu sănătate!”, semnează Preasfinția Sa Vasile Bizău, Episcop de Maramureș.
Mesajul (nr. 56, din 17 ian. 2020), din partea Preasfinției Sale Alexandru MESIAN, Episcop greco-catolic de Lugoj, citit de Pr. consilier Daniel Avram, moderatorul întâlnirii
Reverendissime Monseniore Prof. Univ. Dr. Ioan M. Bota, General în retragere,
Prin prezenta dorim să Vă mulțumim pentru invitația pe care ați avut amabilitatea de a Ne-o trimite, în vederea participării la aniversarea festivă care va avea loc mâine, 18 ianuarie 2020, la Catedrala Greco-Catolică a Martirilor și Mărturisitorilor secolului XX din Cluj-Napoca, eveniment ocazionat de împlinirea de către Sfinția Voastră a frumoasei vârste a 100 de ani de viață.
Din motive întemeiate nu vom putea fi prezenți fizic la acest moment aniversar, ci doar spiritual
Rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu să Vă dăruiască în continuare ani mulți, sănătate și putere de muncă și să Vă răsplătească pentru tot ce ați făcut pentru Biserica noastră Română Unită cu Roma, Greco-Catolică și pentru neamul nostru românesc.
Cu arhierești binecuvântări,” semnează Preasfinția Sa Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj.
Mesajul de felicitare al Mons. Călin BOT, Vicar general al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla
Preacucernice Părinte Profesor Doctor Ioan M. Bota,
În numele colegilor care v-am fost studenți la Institutul Teologic Sfântul Ioan Evanghelistul din Cluj-Napoca, dar și ca fost rector al acestei instituții, vă mulțumesc pentru munca zeloasă pe care ați depus-o în formarea intelectuală a multor generații de seminariști, prin predarea, în mod particular, a disciplinelor Istoria Bisericii și Patrologie.
Am apreciat mult capacitatea dumneavoastră de muncă, tenacitatea și perseverența. Aceste daruri și virtuți deopotrivă, chiar dacă nu s-au întâlnit întotdeauna cu realismul, pe deoparte v-au revelat valorile, atașamentul față de Dumnezeu și față de Biserică, iar pe de altă parte v-au menținut într-o poziție de avangardă.
Ați fost și ați rămas un luptător. Ați deschis multe uși la oameni cu funcții politice și ați trimis multe memorii. Din acest motiv, când va sosi vremea, Dumnezeu vă va răsplăti, nu neapărat pentru ceea ce reușit să realizați prin revendicări, ci pentru speranța pe care ați avut-o, pentru curaj și pentru strădanii.
Cu regretul de a nu putea participa la sărbătoarea împlinirii venerabilei vârste de 100 de ani – datorită misiunii prin care se impune să reprezint eparhia la un alt eveniment care nu poate fi amânat – vă doresc sănătate și să vă împliniți prin preoția care ne unește în același prezbiteriu.
Cu recunoștință și considerație, uniți prin misiunea preoțească, semnează Pr. Călin Bot, Vicar general.”
Alocuțiunea Excelenței Sale Ioan-Aurel POP, Rector al Universității Babeș-Bolyai și Președinte al Academiei Române
„Sunt aici din mai multe motive, dar două sunt mai importante: din datorie și din bucurie. Din datorie, pentru că trebuie să aduc mesajul celei mai vechi, mai mari și prestigioase Universități, Universitatea Babeș-Bolyai și mesajul Academiei Române, instituții de care Pr. profesor Ioan Bota a fost legat mult în timpul vieții. La Universitatea noastră a pus bazele învățământului teologic greco-catolic, alături de ierarhi, preoți și de profesorii laici, într-o vreme când condițiile nu erau favorabile.
A reușit să participe la întemeierea celor trei Centre de Studiu ale noastre, de la Cluj, Blaj și Oradea, vreme de 14 ani și mai bine, instruind promoții multe de studenți.
Spun, din bucurie, pentru că am avut cinstea să-l cunosc acum aproape 30 de ani și mi-am dat seama din primul dialog că Sfinția Sa este un luptător și că face parte din stirpea erudiților Școlii Ardelene, face parte din stirpea luptătorilor țărani ai lui Horea și din stirpea luptătorilor în cetate, care au redactat Supplex Libellus Valachorum. De altfel ne și bucură, cu o carte închinată Școlii Ardelene, scrisă în al 100-lea an de viață, o carte fundamentală care îl reprezintă și care îi expune și crezul de o viață. Nu e ultima, e cea mai recentă!
Cum ne-am dat seama cu toții – și îmi place să salut aici pe românii și din stânga și din dreapta Tisei, am rămas impresionat să văd că au venit de acolo, din Maramureșul istoric – atât cei care îl cunoaștem, cât și cei care l-au văzut acum pentru prima oară, dar îl știu din renume, ne-am dat seama că avem în față un luptător a cărui viață a devenit o legendă.
De 30 de ani, într-o formă sau alta, mă aflu în dialog cu Sfinția Sa. I-am spus, mulți ani la rând, «D-le Profesor», pentru că meseria de profesor nu e o meserie, e tot o misiune, o misiune laică însă. Cărțile Domniei Sale sunt așa de multe, încât nici nu le putem enumera. Am enumerat câteva, sinteze extraordinare: Istoria Românilor, Istoria Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Istoria Bisericii Universale, Patristică, dar câteva sunt de strictă specialitate. Pe mine m-a impresionat Monografia Floreștiului, care l-a adoptat de atâtea zeci de ani și căruia i-a rămas credincios; m-a impresionat și o carte despre începuturile scrisului în limba română în Maramureș.
M-a rugat să-i scriu prefețe unora dintre cărți și am făcut-o cu bucurie. Odată, prins cu foarte multe, i-am spus: «- Părinte, voi încerca.». A răspuns: «- Ba, dragu tatii, să nu încerci. Să faci!». Ceea ce am și făcut, rugămintea Domniei Sale și Sfinției Sale fiind pentru mine ca un ordin venit din partea unui intelectual luptător.
Am să închei cu două credințe ale mele referitoare la secretul acestei longevități extraordinare, s-a spus aici, după Biblie, matusalemice. Primul motiv, cred că este un crez pe care l-a avut de la strămoșii romani, care ziceau: Audaces fortuna juvat, adică: «Providența îi ajută pe cei îndrăzneți». Și Pc. Părinte a fost toată viața îndrăzneț și a lăsat în urmă necazurile și a pus în fața ochilor misiunea. Și al doilea crez, cred că a fost: «credința noastră este viața noastră!»; fapt care a fost reactualizat în urmă cu câteva decenii prin gura unui sfânt, Sfântul Cardinal Hossu.
De aceea, îngăduiți-mi să-l felicit și eu cu modestele mele forțe, în numele Universității și al Academiei, și să-i doresc în continuare ani frumoși, putere să-și vadă familia mergând mai departe pe firul vieții și pe cei doi nepoți pe care îi crește de aproape 30 de ani. La mulți ani, Părinte profesor!”.
Mesajul din partea D-lui Emil Boc, Primar al Mun. Cluj-Napoca și a Primăriei orașului Cluj-Napoca, transmis de Istoricul Ionuț Țene, Directorul Biroului Învățământ, Cultură, Culte, Sport și Societate
Preasfinția Voastră, Preacucernice Părinte, Stimate D-le Președinte al Academiei Române, stimate oficialități locale, stimați invitați,
Vă transmit regretul D-lui Emil Boc de a nu fi prezent, fiind plecat în străinătate, dar în același timp vă transmit salutul D-niei Sale și felicitările sale adresate în primul rând Episcopiei Române Unită cu Roma și Eparhiei de Cluj-Gherla, pentru că știe să organizeze astfel de aniversări centenare care stau la baza și fundamentarea unei comunități, locale, religioase, naționale și universale.
Pe pr. prof. univ. dr. Ioan M. Bota îl cunoaștem foarte bine, este un vechi colaborator al Primăriei Cluj-Napoca, întotdeauna a spus prezent la manifestările organizate de Primăria mun. Cluj-Napoca, a participat la manifestările noastre, ne-a sprijinit. De asemenea, este un om al comunității, o «Voce a Cetății», o voce necesară mai mult ca oricând aici și acum.
Dl. Primar îl felicită pe PS Florentin că a organizat această manifestare aniversară, în această catedrală, așa de frumos și de simbolic dedicată Martirilor și Mărturisitorilor Sec. al XX-lea, poate mai mult ca oricând, acum este nevoie să ne aducem aminte de acești mărturisitori.
De asemenea, Prof. Ioan M. Bota, pe lângă că este un preot, un profesor desăvârșit, este și un istoric extraordinar, am citit o parte dintre cărțile sale și pot spune că Istoria Bisericii Române și Istoria Poporului Român, sunt fundamente, cărămizi ale istoriografiei românești, îl felicit pentru acestea, am și scris despre ele.”
Din partea D-lui Emil Boc, Primarul mun. Cluj-Napoca, a fost acordată Părintelui Ioan M. Bota, la împlinirea vârstei de 100 de ani, o Diplomă de Excelență pentru „contribuția extraordinară la promovarea istoriografiei și valorilor culturale românești”.
