La Cluj-Napoca, în dialog cu Alin Tat și Mihnea Măruță, PS Mihai și-a lansat volumul „Partea care nu se va pierde. Despre alegere și discreția binelui”, scos la editura Humanitas (https://humanitas.ro/…/carte/partea-care-nu-se-va-pierde).
La eveniment a participat Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică și păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla. În intervenția sa, PF Claudiu a subliniat o componentă a misiunii eparhiei de București și spațiul de dialog creat de PS Mihai în capitală între Biserica Greco-Catolică și lumea culturală:
„Dacă îl cunoașteți pe Preasfințitul Mihai, și urmăriți evenimentele Episcopiei, sau evenimentele personale, ați putut vedea acest dialog care a început de când a mers la București și care a crescut și a creat un spațiu de dialog între Biserica Greco-Catolică din capitală și lumea culturală, fără a fi neapărat afectat de clericalism sau de o identitate confesională aparte. Acesta e meritul Preasfințitului Mihai, e unul din darurile pe care le-a primit și pe care le pune în lumină, în felul lui, pe care îl cunoașteți. Așa cum ați auzit, nu e la prima carte și nici a patra, e a cincea, doar la Humanitas. Dar e un spațiu pe care Preasfințitul Mihai îl stăpânește, în care îmbină Evanghelia și discursul despre credință cu o manieră plăcută de a se adresa lumii, fără ca lumea culturală să se simtă incomodată de o identitate confesională sau de faptul că Preasințitul e „Preasfințit” – el apare doar „Mihai Frățilă” ca autor.
Pe de altă parte, mă bucur că suntem într-un spațiu dedicat lui Iuliu Hossu, un muzeu dedicat lui Iuliu Hossu, și apropo de titlul cărții, , cred că o putem regăsi cu ușurință într-un astfel de spațiu: e și partea care nu s-a pierdut pentru Iuliu Hossu și pentru ceilalți episcopi și persoane pe care le vedeți înscrise – cărămizi luminoase, strălucitoare din acest spațiu. e faptul că Iuliu Hossu nu mai e doar Cardinalul sau Episcopul Iuliu Hossu, ci e și Fericitul Iuliu Hossu acum. E partea fericită care nu se pierde. Cartea devine, în felul acesta, un imbold pentru a ne regăsi și noi în cărămizile acestui spațiu – nu degeaba sunt doar câteva inscripționate, restul sunt pentru noi, și noi trebuie să căutăm și, în felul acesta, răspundem și la rugăciunea pe care a amintit-o dl. Profesor și care e rugăciunea copilului Mihai Frățilă: , ̆-̆ ̆ ̆! Și e deja o rugăciune împlinită, fiindcă, de fapt, noi nu murim niciodată. Moartea pentru noi nu mai are puterea de a încheia o existență, ci în Isus Cristos, Domnul nostru, moartea devine o trecere înspre adevărata viață”.
– PF Claudiu
Sursa: episcopiabucuresti.ro
