Pelerinajul la mănăstirea „Coborârea Spiritului Sfânt” din Molișet

Cale spre sfințenie: Pelerinajul la mănăstirea „Coborârea Spiritului Sfânt” din Molișet a călugărilor bazilieni

Călugării Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare” (OSBM) au organizat, în Duminica Tuturor Sfinților, 19 iunie 2022, pelerinajul anual la mănăstirea baziliană „Coborârea Sfântului Spirit” din Molișet. Pelerini din jud. Bistrița-Năsăud, Cluj și Maramureș, mulți purtând cu mândrie frumosul port popular, au venit să îi aducă mărire lui Dumnezeu împreună cu părinții și frații bazilieni la sărbătoarea hramului mănăstirii. Este ocazia cu care la Molișet se adună, an de an, călugări OSBM din întreaga Provincie română a Sfinților Petru și Pavel.

În dimineața sărbătorii, în murmurul rugăciunii credincioșilor deja adunați în jurul bisericii de lemn a mănăstirii, preoții și călugării au venit în procesiune, de la mănăstire, la altarul din curtea bisericii. Aici, pr. Marius Cerghizan, Vicarul general al Eparhiei de Cluj-Gherla, delegat la eveniment al Episcopului eparhial, a celebrat Sfânta Liturghie, având alături, drept concelebranți, pe pr. ierom. Ermil Jurja, Superiorul provincial OSBM, pe pr. Dominic, egumenul mănăstirii, preoți călugări, protopopi și parohi sosiți împreună cu credincioșii lor. Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul „Sanctus Spiritus” al bisericii „Buna Vestire” din Bistrița, dirijat de Florica Sfechiș.

Au fost de față surori ale Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, cu Maica Veridiana, superioara provincială, surori ale Congregației Maicii Domnului, împreună cu copii de la Casa de tip familial „Maica Domnului”, numeroși tineri și copii, între care: un grup de tineri din ASTRU-Cluj, copii din Beclean care au cântat Domnului cu chitarele lor, oficialități din zonă, credincioși de aproape și de departe, fiecare cu un gând, o căutare, cu intenții și nume dragi pe care au venit să le încredințeze Domnului. Cu toții s-au rugat în spațiul sacru al locașului mănăstiresc, în frumusețea zonei împădurite de la marginea loc. Molișet. Izvoare de har au coborât în această zi în inimi prin mijlocirea puternică a sfinților.

Pelerinajul organizat în acest an a marcat și 20 de ani de la sfințirea mănăstirii „Coborârea Spiritului Sfânt” a călugărilor bazilieni, 20 de ani de rugăciune continuă și de lumini spirituale revărsate în sufletele multora care s-au rugat aici, care au cerut rugăciunea fraților și au plecat luminați, încurajați, binecuvântați. Este un jubileu ce reprezintă motiv de recunoștință adusă lui Dumnezeu: după ce pe întreg cuprinsul Eparhiei de Cluj-Gherla nici o mănăstire OSBM din cele confiscate nedrept în 1948 nu a putut fi recuperată, din 1989 s-au edificat alte mănăstiri și s-a creat tradiția unor noi pelerinaje, precum cel de la Mintiu Gherlii sau cel din Duminica Tuturor Sfinților, aici la Mănăstirea de la poalele Munților Țibleș.

Pelerinajul a fost și ocazia rememorării modelelor de sfințenie ale unor părinți bazilieni ce împodobesc, prin viețile lor exemplare, istoria Bisericii Române Unite. În prezent, două cauze de beatificare se află în curs: cea a Ierom. Leon Manu OSBM, starețul Mănăstirii Nicula, întemnițat în 1948 și trecut la Domnul în închisoarea Gherlei, la 14 februarie 1959, și cauza Slujitorului lui Dumnezeu Mihai Neamțu OSBM (1924-2000), cunoscut ca fratele Mihai de la Prilog, cel care a vindecat mulți bolnavi, fiind înzestrat cu o mare iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele.

În cuvântul de învățătură la Sfânta Liturghie, pr. Marius Cerghizan a transmis mai întâi tuturor binecuvântarea și salutul Preasfințitului Claudiu, care s-a aflat în această zi la o sfințire de altar, dar fiind în comuniune și cu credincioșii de la Molișet. A vorbit apoi despre semnificația sărbătorii, invitând pe cei prezenți să redescopere frumusețea sfințeniei, să își înalțe privirea la sfinți, pentru a înțelege cum au ajuns la darul sfințeniei. A spus: „Este important să reușim, astăzi, fiind aici, în această «oază de sfințenie», să găsim un mic răspuns ziditor, dar în același timp întăritor pentru viața noastră de zi cu zi” pentru „a avea o viață sfântă, a ajunge și noi acolo unde au ajuns sfinții, în Împărăția Cerurilor”. A continuat, indicând „adevărata fericire a omului căutător de fericire”: „de cele mai multe ori, bunurile materiale și aparențele după care alergăm ne dezamăgesc și atunci căutăm adevărata fericire, care este în Cristos”, iar această fericire „nu vine de la noi, ea este un dar, un har”.

Pr. Marius Cerghizan s-a oprit și la pasajul din Cartea Apocalipsei (Apoc. 7, 13), în care se pune întrebarea: „Aceștia care sunt îmbrăcați în veșminte albe, cine sunt și de unde au venit?”, cu răspunsul: „Aceștia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare și și-au spălat veșmintele lor și le-au făcut albe în sângele Mielului” (Apoc 7, 14). A vorbit despre nevoia de purificare subliniată în textul biblic, care „este ceea ce căutăm și noi zi de zi”. A continuat: „Sfântul Ioan, în a II-a Scrisoare, ne spune: vom fi asemenea Lui, fiindcă pe El Îl vom vedea cum este și oricine și-a pus în El nădejdea acela se curățește pe sine, așa cum Acela curat este.” „Iată”, a adăugat, „răspunsul pe care îl găsim în Cartea Sfântă despre persoanele consacrate chemate de Dumnezeu” și care „încearcă să ne ajute să trecem și să vedem dincolo de aparențe”. La fel, „și noi suntem chemați să ne curățim și să ne purificăm în sângele Mielului, noi, cei care trăim zi de zi în această strâmtorare mare și doar în El vom putea vedea nădejdea, curăția și bucuria, «pentru că El este curat». Acel «El» este Isus Cristos!”

Chemarea la sfințenie o adresează Dumnezeu fiecărui om. De aceea, „să nu ne resemnăm, să nu abandonăm, să nu renunțăm, pentru că și noi suntem chemați la sfințenie”. A mai spus: „Astăzi suntem împreună pentru a ne ruga în acest mic sanctuar al călugărilor, pentru ca, văzându-i, și văzându-le pe surori, să înțelegem că sfințenia este posibilă și acum, aici. Dacă ele și ei pot fi sfinți, oare noi de ce să nu îi imităm?” Iar cale spre sfințenie este „Sacramentul mărturisirii, unde ne cunoaștem micimea sufletului și ne curățim de păcate”; cale spre sfințenie este simplitatea, un dar care poate fi observat la călugări, a subliniat: „Ce important este să fii simplu și deschis pentru fiecare. Să nu pui bariere, să nu construiești ziduri față de celălalt”. De aceea, atât la mănăstirea din Molișet, cât și la alte mănăstiri, „veți descoperi darul simplității”.

Mai mult, „El a biruit lumea și și-a dat viața pentru a ne sfinți pe fiecare”. De aceea, cale spre sfințenie este a-L urma pe Cristos prin „fericirile” trăite, după cuvântul Său, în «strâmtorarea cea mare» a acestei vieți. „Cristos ne arată drumul spre sfințenie, drum al purificării, pentru a realiza în noi viața de sfințenie”. Pr. Marius Cerghizan a încheiat oferind „un răspuns despre cine sunt sfinții: sfinții sunt cei care s-au străduit să îmbrățișeze și să trăiască ceea ce viața le-a pus în față. Sfinții au iubit tot ceea ce au îmbrățișat, la fel să fim și noi. Au îmbrățișat, dar nu au renunțat la credință în momentele de încercare. Sfinții au trăit prezentul, îmbrățișându-l așa cum este. Același îndemn, aceeași chemare ne-o adresează și nouă, astăzi, Biserica, de a îmbrățișa prezentul, de a-l iubi și de a-l purifica acolo unde suntem, cu viața noastră, și, purificându-ne, și purificând viața acolo unde suntem, vom fi și noi sfinți.”