E 1 octombrie, prima sâmbătă din lună închinată Inimii Neprihănite a Mariei. În această zi, Arhidiaconul Leon Cosma ne-a propus o evadare în natură, mai exact la Padiș – Poiana Ponor – Poaiana Glăvoi – Cabana Scărița. Au răspuns acestei invitații câțiva elevi din clasele a III a și a IV a din cadrul Liceului Greco-Catolic ”Iuliu Maniu” sub supravegherea doamnelor învățătoare, tineri din gimnaziu și noi, un grup de pensionari.

Am pornit din Oradea cu strângere de inimă, mai ales că începuse să picure. Însă atmosfera voioasă din autocar stătea ca proorocie pentru restul zilei ce aveam să o petrecem împreună. Cântecele copiilor, glumele și concursul antrenant ”Spune nume biblice” au făcut ca timpul ajungerii la destinație să nu trebuiască contat.

Ajunși la Padiș, am văzut cerul senin, soarele se arătă timid la început, apoi ne-a mângâiat tot mai generos cu razele sale binefăcătoare. După instructajul scurt, dar ferm făcut de cei doi preoți, Pr. Leon și Pr. Traian, am pornit pe traseele indicate însoțiți de ghidușiile, râsetele, glumele și inocența acestor copii. Perfecțiunea naturii s-a împletit armonios cu comportamentul copiilor care în momentele grele se ajutau, se susțineau și se încurajau reciproc.

Am admirat frumusețile deosebite ale naturii, pe care Creatorul ni le-a oferit nouă spre a le păstra, respecta și proteja. Soarele mai îndrăzneț pătrundea printre crengi și ne mângâia atât trupurile cât și sufletele.

A fost o lecție continuă această zi de aventură. De la descoperirea semnelor și indicatoarelor de traseu la explicarea termenilor de izbuc și sorb, acele gropi din care natura face să izbucnească sau să soarbă apa în pământ. Culorile naturii ne uimeau pe toți, iar noi nu ne împotriveam nici când frumusețea munților parcă prindea glas și ne vorbea. Am ascultat acel mesaj al naturii, ne spunea că frumusețea ei i-o dăm noi, pentru că eram noi cei care o admiram. Cum așadar să rămânem surzi la această chemare, de fapt toată frumusețea creației stă în oglindirea Creatorului, și ne-am promis atunci o reîntâlnire… chiar dacă pe alte poteci.

Ziua era pe sfârșite, soarele încet își lua rămas bun, iar noi ne îndreptam spre autocar. Într-o atmosferă de mulțumire, rugăciune, cântece și multă voie bună am ajuns în Oradea.

Mulțumim din inimă organizatorului pentru o zi de neuitat petrecută alături de oameni minunați.

Aurica Ban


Sursa: egco.ro