Nunțiul apostolic, ES Giampiero Gloder, la hramul catedralei: Să trăim „o viață creștină coerentă”

Aducând din nou salutul și Binecuvântarea Papei Leon al XIV-lea, să-i cerem lui Dumnezeu, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria și a Sfântului Vasile cel Mare, ca gândurile noastre, sentimentele și acțiunile noastre, să fie o reflecție a divinității Sale, deschizându-ne către acțiunea Spiritului Sfânt și trăind o viață creștină coerentă, călăuzită de Cuvântul Său și marcată de bine.

E.S. Giampiero Gloder, Nunțiu apostolic,
cuvânt la hramul Catedralei Sfântul Vasile cel Mare din București
1 ianuarie 2026

Excelența Voastră, dragi preoți și persoane consacrate, dragi credincioși,

Mă bucur să pot participa la sărbătoarea hramului acestei catedrale și eparhii celebrând pe unul dintre marii sfinți nu doar ai Răsăritului, ci ai întregii Biserici: Sfântul Vasile cel Mare.

Astăzi începem și un nou an: îl rugăm pe Domnul ca acesta să fie bogat în Binecuvântările Sale; de asemenea, sărbătorim Ziua Mondială a Păcii.

La acestea se adaugă și Sărbătoarea Circumciziei lui Isus, pe care am auzit-o în Evanghelie. Este, așadar, o mare bogăție care animă Sfânta și Dumnezeiasca noastră  Liturghie. Aș dori să spun câteva cuvinte despre aceste elemente.

Despre Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre cei trei Părinți Capadoci, mi-e teamă să vorbesc eu pentru că este unul dintre marii Părinți ai Răsăritului, iar episcopul vostru, Preasfințitul Mihai Frățilă, ar putea fi maestrul meu în aprofundarea gândirii acestuia.

Totuși, aș dori să subliniez importanța acestui mare om, creștin și episcop, care a unit contemplația și acțiunea, rugăciunea și munca pastorală.

De fapt, după cum știți, el a fost fascinat de viața călugărilor din deșertul egiptean, a primit Botezul, și-a împărțit toată bogăția bunurilor sale săracilor și s-a retras singur ca pustnic, dar Dumnezeu avea alte planuri pentru el.

Episcopul de Cezareea l-a chemat în slujba acelei dieceze ca preot și, la moartea acestuia, a fost ales el însuși episcop de Cezareea. Aveţi momentele din viaţa sa în frescele Catedralui.

A fost un păstor exemplar: milostiv, dar plin de energie; în dialog cu cei puternici, dar mereu atent la nevoile poporului său, în special ale celor mai săraci; un teolog cu o gândire bogată, dar foarte concret în acțiunea sa pastorală.

Vremurile în care a trăit Sfântul Vasile au rămas în istorie drept o perioadă complexă, în care doctrina catolică se forma, cu unele dificultăți. Divinitatea lui Hristos însăși, definită de Conciliul de la Niceea, de la a cărui desfășurare am sărbătorit împlinirea a 1700 de ani, era încă subiectul discuțiilor și au rămas adepți, chiar și importanți, ai ereziei ariene.

Sfântul Vasile a fost neobosit în dialog și studiu teologic, mereu însoțit de rugăciune, iar dacă Biserica a reușit să formuleze Crezul Niceo-Constantinopolitan, care este acela pe care noi îl recităm în fiecare duminică, acest lucru se datorează și muncii sale.

A fost marele Maestru al doctrinei despre Spiritul Sfânt. Cred că ne amintim bine cum Papei Francisc îi plăcea să repete o expresie a Sfântului Vasile cel Mare, care spune că Spiritul Sfânt este „armonia divină și muzicală care leagă totul”, unește totul în iubire.

Mi se pare că acest lucru este important și pentru comunitatea dumneavoastră și pentru lumea în care trăim, așa cum a subliniat Papa Leon al paisprezecelea în Mesajul său pentru această Zi Mondială a Păcii: pentru a aduce pace în această lume, trebuie să-i cerem lui Dumnezeu acest dar și, de asemenea, trebuie să fim, în comunitățile noastre, un exemplu de reconciliere, armonie și pace într-o lume divizată, conflictuală și adesea dominată de egoismul celor puternici. Fie ca Noul An să fie cu adevărat an de pace!

În ceea ce privește Circumcizia lui Isus, există trei aspecte care pot fi subliniate:

Primul este acela că Sfânta familie, Maria și Iosif urmează cu credincioșie Legea lui Moise, făcând ca Isus să fie circumcis în a opta zi de la naștere și, astfel, integrându-l pe deplin în poporul ales (cf. Lc 2,21). Acest fapt manifestă, încă o dată, cele conținute în Genealogia fragmentului evanghelic al duminicii din 21 decembrie cf. (Mt 1,1-17), anume, că Isus este inserat într-o istorie concretă a mântuirii. În Isus profețiile se împlinesc, legământul dintre Dumnezeu și poporul ales, pentru care și circumcizia a fost un semn, ajunge la plinătate, ba mai mult, la noul și eternul legământ, așa cum spune Isus la Ultima Cină (cf. Lc 22,20). Chiar și numele lui Isus, care înseamnă „Dumnezeu mântuiește” (cf. Lc 2,21), nume ce nu este ales de către Maria și Iosif, ci indicat de Dumnezeu (cf. Lc 1,30), manifestă misiunea Sa. Isus este Cel care aduce mântuirea lui Dumnezeu, care strălucește pe Cruce, unde Isus își varsă sângele pentru a ne spăla păcatele.

Al doilea element este acela că în circumcizie există deja o referință la sângele pe care Isus l-a vărsat pe cruce pentru mântuirea noastră, pentru că în acest rit, prin tăierea prepuțului copilului, iese sânge. În circumcizia micului Isus, se anunță astfel că drumul spre mântuire va trece prin coasta din care, așa cum spune Evanghelistul Ioan, curge sânge și apă (cf. In 19,34).

Și ajungem la ultimul element, care este paralela pe care Sfântul Pavel o face, în pasajul pe care l-am auzit din Scrisoarea către Coloseni, între circumcizie și Botez.

În Botez, de fapt, Apostolul spune că am fost circumciși „nu prin circumcizie făcută de mână de om … dar prin circumcizia lui Hristos: înmormântați cu El în botez, cu El ați și înviat prin credința în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți” (Col 2, 11-12). Toți Părinții Bisericii, inclusiv Sfântul Vasile cel Mare în Omilia XIII, reiau această paralelă; în timp ce circumcizia era ceva fizic, în Botez are loc circumcizia inimii, în care devenim copii ai lui Dumnezeu, îi aparținem, suntem marcați de slava Lui, de prezența Sa. Așa cum spune adolescentul Isus în templu, după cum am auzit în Evanghelie: Trebuie să fiu în cele ale Tatălui meu (cf. Lc 2,49).

Așadar, sărbătoarea pe care o celebrăm, amintește vieților noastre despre centralitatea lui Dumnezeu. Și noi, în Botez, circumcizia noastră spirituală, am devenit copii ai lui Dumnezeu, iar viața noastră trebuie să fie cea a copiilor lui Dumnezeu, chipul și asemănarea Lui.

Aducând din nou salutul și Binecuvântarea Papei Leon al XIV-lea, să-i cerem lui Dumnezeu, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria și a Sfântului Vasile cel Mare, ca gândurile noastre, sentimentele și acțiunile noastre, să fie o reflecție a divinității Sale, deschizându-ne către acțiunea Spiritului Sfânt și trăind o viață creștină coerentă, călăuzită de Cuvântul Său și marcată de bine.

Sursa: episcopiabucuresti.ro