În predica sa din 19 mai 1991, în Catedrala Micii Rome a Blajului, Cardinalul Alexandru Todea spunea: „Noi nu am suferit pentru viața economică, nici pentru activitatea politică. Am suferit pentru credință! Asta-i deosebirea față de toată suferința care a fost pe pământul acesta – și care a fost foarte multă! – suferința pentru credință și, mai ales, pentru Capul Bisericii! Am fost puși în situația: ori te lepezi de Roma Catolică, ori te așteaptă Siberia și toate închisorile! Și Blajul, în fruntea Bisericii Române Unite cu Roma, a răspuns prin glasul Episcopului arhanghel Ionel Suciu: «Mai bine murim decât să trădăm! Astea-s convingerile noastre!»”, întocmai cunoscutei formulări a Cardinalului Iuliu Hossu: „Credința noastră este viața noastră”.

Luni, 29 octombrie, a avut loc la Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Nicolae” din Oradea Seara de veghe și rugăciune în memoria Episcopilor greco-catolici martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma. Evenimentul, supranumit și „Noaptea arestărilor”, a dorit să trezească în inimile credincioșilor amintirea dureroasă a tuturor întâmplărilor petrecute în faza incipientă și imediat următoare instaurării regimului comunist în România. În urmă cu 70 de ani, Biserica Ortodoxă aproba unirea cu Biserica Greco-Catolică la 19 octombrie 1948. Astfel, zece zile mai târziu, în data de 28 octombrie 1948, Episcopii noștri greco-catolici au fost arestați. Ei erau Ioan Bălan, Episcop de Lugoj, Iuliu Hossu, Episcop de Cluj-Gherla, Valeriu Traian Frențiu, Episcop de Oradea-Mare, Ioan Suciu, Episcop și Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș , Alexandru Rusu, Episcop de Maramureș. La 29 octombrie a fost arestat și Vasile Aftenie, Episcop auxiliar de București, precum și Tit Liviu Chinezu, protopop de București.

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la unul dintre cele mai mari valuri de arestări din întreaga istorie a României, anul 1948 rămânând, pentru mulți, un an de coșmar, de nestingherită imoralitate, când mii de tineri, mulți dintre ei liceeni sau studenți, oameni simpli sau care aveau greutate în comunitatea din care făceau parte și mai ales elita țării, oameni politici și oameni ai Bisericii au fost reținuți, torturați și închiși pe nedrept, folosirea argumentelor valide, reale lipsind din practica de arest a Securității. Astfel, în acel an fatidic, în baza unui plan al autorităților comuniste, securitatea regimului comunist a umplut pușcăriile și lagărele de exterminare. În urma acestor zile, Biserica Română Unită, după multe presiuni privitoare la convertirea preoților și a Episcopilor la ortodoxism și fiind interzisă prin decretul de la 1 decembrie 1948, și-a început calvarul de o jumătate de secol de durere și speranță în ceva mai bun. Destinele tuturor, atât ale Episcopilor, cât și ale preoților și credincioșilor greco-catolici au fost marcate de un tragism ireal, crunt, de nepovestit, datorită căruia s-au asemănat Mântuitorului, pătimind și murind pentru cei din jur.

Seara de veghe a fost dedicată adevăraților martiri pentru patrie, dar mai ales pentru credință, având următorul desfășurător: 16.00 Rozarul; 17.00 Sfânta Liturghie; 18.00 Parastas; 18.20 Proiecție de film tematic: „Șapte martori pentru Mica Romă”, realizat de Anca Berlogea; 19.30- 21.00 Binecuvântarea Euharistică – Adorația Sfântului Sacrament. Astfel, „Noaptea arestărilor” s-a dovedit a fi o chemare la veghe și rugăciune pentru a mulțumi Domnului pentru toate lucrurile bune pe care ni le-a dăruit, dar mai ales că ne-a ajutat să ne păstrăm credința mulțumită sacrificiului și sângerosului martiriu al Episcopilor noștri: Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie și Tit Liviu Chinezu, conștientizând importanța faptelor lor de iubire față de Dumnezeu și credincioși, dorind să sufere alături de ei, fiind supuși unor chinuri cumplite, asemănătoare cu cele ale Mântuitorului Nostru Isus Cristos. Să îi cerem Domnului să le dea odihna cea veșnică și să îi ridice la cinstea altarelor, de unde să mijlocească pentru noi:

Doamne Isuse Cristoase, Marele și Veșnicul Preot al sufletelor noastre, Tu i-ai trimis pe apostolii și discipolii Tăi în lumea întreagă, pentru a duce tuturor oamenilor vestea cea bună a iubirii Tale. În pragul sacrificiului Tău suprem pentru mântuirea lumii, la cina de pe urmă, Te-ai rugat Tatălui ceresc ca Biserica Ta să fie una. Privește cu bunăvoință la poporul român, din sânul căruia i-ai ales pe Servii Tăi Valeriu Traian FRENȚIU, Iuliu HOSSU, Alexandru RUSU, Ioan BĂLAN, Ioan SUCIU, Vasile AFTENIE și Tit Liviu CHINEZU – Episcopi morți în faimă de martiri sub regimul comunist. Ei au dat mărturie despre Tine cu zel apostolic pe acest pământ și și-au pecetluit credința neclintită în Tine, în Biserica Catolică și în urmașul sfântului Petru, sfântul Părinte Papa, cu prețul martiriului lor.

Fă ca exemplul lor de credință și de iubire să strălucească tot mai mult printre noi. Te rugăm așadar, să arăți și pe pământ vrednicia acestor slujitori ai Tăi, ridicându-i la cinstea altarelor, iar nouă, prin mijlocirea lor, să ne dai harurile de care avem nevoie pentru ca toți să fim o singură turmă cu un singur păstor. Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Spiritul Sfânt. Amin.

Alex-Dominic Chivari
Anul I
via SeminarOradea.ro