„şi pe pământ pace…” (Luca 2:14)
Cui îi este adresată această „pace?” Manuscrisele antice ale Evangheliei după Sfântul Luca nu cad de acord cu privire la formularea precisă a textului. Traducerile moderne preferă ceva asemănător oferit de Noua versiune standard revizuită a Bibliei în limba engleză: „… printre cei pe care [Dumnezeu] îi favorizează.” Pe cine, atunci, favorizează Dumnezeu? Pe oricine? În zilele noastre, cantitatea de „ne-pace” pe pământ ne face să ne întrebăm: a încetat Dumnezeu să-Și arate ocrotirea față de umanitate?
Iar în inima ta: Dumnezeu îți oferă ție pace? Dar pacea din casa și din familia ta? Te bucuri de pacea lui Dumnezeu în relațiile cele mai importante pentru tine?
Poate că lumea noastră se bucură de atât de puțină pace pentru că preferă să-și îndrepte slava de sine până la ceruri, decât să o îndrepte către Dumnezeu. Și poate că „ne-pacea” noastră, personală, are ceva de-a face și cu asta. Dar nașterea Domnului nostru face posibil să ne bucurăm de ocrotirea, de protecția lui Dumnezeu: în timp ce contempli în imaginație la pruncul din iesle, amintește-ți că acest copil, acest Dumnezeu, se uită și la tine, oferindu-ți singurul lucru pe care un copil îl poate oferi: iubirea necondiționată.
Copilul promis S-a născut pentru noi; să primim așadar iubirea lui la fel de necondiționat precum El ne-o oferă. Aceasta, într-adevăr, dă slavă lui Dumnezeu și este singura cale către pace pe pământ.
“And on earth, peace…” (Luke 2:14)
To whom this “peace?” The ancient manuscripts of the Gospel according to St. Luke do not agree on the precise wording of the text. Modern translations prefer something like that given by the New Revised Standard Version: “…among those whom he [God] favors.” Whom, then, does God favor? Anyone? The amount of unpeace on earth in our day makes one wonder: has God stopped showing His favor to humanity?
And in your heart: is God giving you peace? How about peace in your home and family? Do you enjoy God’s peace in the relationships most important to you?
Perhaps our world enjoys so little peace because it prefers to give glory to itself “in the highest” rather than to God. And perhaps our personal unpeace has something to do with this, too. But the birth of our Lord makes it possible to enjoy God’s favor: as you gaze in your imagination upon the babe in the manger, recall that this child, this God, is gazing upon you, too, offering the only thing a child has to give: unconditional love.
The promised Child has been born to us; let us receive his love as unconditionally as he offers it. This, in truth, gives glory to God, and is the only path to peace on earth.
Sursa: romaniancatholic.org