Împreună cu Federația Comunităților Evreiești din România, îmi exprim profunda durere la despărțirea de Preafericirea Sa Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
Cardinalul Lucian Mureșan a fost o personalitate unică în istoria contemporană a României. Viața sa, de la copilăria modestă din Maramureș la înălțarea în rangul de cardinal al Bisericii Catolice, a fost o pildă de credință neclintită, de curaj moral și de slujire a aproapelui. În timpul regimului comunist a cunoscut suferința, marginalizarea și privațiunile, însă nu și-a abandonat niciodată vocația. A rămas fidel chemării sale, continuând să slujească în clandestinitate, cu discreție și sacrificiu, pentru a păstra vie flacăra credinței.
După 1989, Cardinalul Mureșan a fost unul dintre marii constructori ai renașterii spirituale și instituționale a Bisericii Greco-Catolice. A avut puterea și înțelepciunea de a cere dreptate fără ură, de a revendica libertatea fără răzbunare, de a apăra patrimoniul și demnitatea comunității sale prin dialog, prin argumente și prin credință. A condus Biserica Greco-Catolică în vremuri de grea încercare și a transformat aceste încercări în momente de consolidare și speranță.
L-am cunoscut pe Cardinalul Mureșan nu doar în calitate de lider religios respectat, ci ca pe un om cu o inimă mare, un om cald, cu o modestie rară în această lume adesea cuprinsă de ură. Când îl întâlneai, simțeai cu adevărat, din privire și gest, că pentru el slujirea nu era o o formalitate instituțională, ci o chemare – la credință, la consolare, la dreptate.
Optimismul, râsul molipsitor al Preafericirii Sale – care nu l-au părăsit nici în cele mai grele vremuri – și ochii săi luminoși îți dădeau senzația unui om care poartă în suflet durerea celorlalți, care simte și înțelege singurătatea, frica, speranța, fără să uite nici măcar o clipă că recunoștința și adevărul sunt piloni ai vindecării.
Am apreciat întotdeauna felul în care Cardinalul Mureșan a cultivat dialogul – cu autoritățile publice, cu alte confesiuni, cu toate cultele religioase și societatea în general. Nu doar ca obligație instituțională, ci ca expresie a credinței sale într-o Românie mai bună, în care suferințele trecutului sunt asumate.
Relația cu evreii nu a fost pentru el un discurs, ci o practică: am simțit de multe ori solidaritatea, apropierea morală și empatia sa în momente solemne, în momente de comemorare, dar și în momente de mare bucurie. Prin cuvinte și fapte, ne-a arătat că memoria nu e doar trecut, ci angajament moral prezent și viitor.
Pentru comunitățile evreiești din România, Cardinalul Lucian Mureșan a fost mai mult decât un partener de dialog: a fost un prieten sincer și apropiat. A înțeles suferința poporului evreu și a arătat constant solidaritate față de victimele Holocaustului, împărtășind, prin cuvinte și gesturi, convingerea că adevărul este fundamentul unei societăți morale.
Întâlnirile cu Preafericirea Sa erau întotdeauna pline de căldură și de respect; vorbea cu simplitate și sinceritate, dar fiecare cuvânt era încărcat de profunzime și înțelepciune.
Relația strânsă cu comunitățile noastre nu a fost doar formală, ci una de sinceritate: ne-a căutat, ne-a întins mâna, ne-a respectat memoria, tradițiile și cultura.
Morala Cardinalului Mureșan nu a fost una doar de principiu, Preafericirea Sa o trăia în fiecare zi. M-a impresionat simplitatea în care îi primea pe toți oamenii, indiferent de poziția sau statulul lor, de la demnitari și înalți ierarhi până la credincioși simpli, dar mai ales modul în care vroia să îi asculte pe toți cei care îl întâlneau – Cardinul Mureșan asculta atât reflecțiile, cât și durerea lor, întrebările lor, îndoielile lor.
Într-o lume în care autoritatea se poate transforma într-o formă fără fond, el a rămas un pastor apropiat, prezent.
Personalitatea sa era una rară: modestă, dar puternică; blândă, dar fermă; discretă, dar cu o autoritate morală incontestabilă. Într-o lume unde discursurile se risipesc repede, el rămânea în memoria celor care l-au întâlnit prin felul în care privea, prin tăcerea înțeleaptă și prin bunătatea care îi însoțea fiecare gest.
Cardinalul Lucian Mureșan a fost un om al reconcilierii și al demnității. A reușit să scrie, prin viața și exemplul său, o pagină de istorie a României în care credința, libertatea și respectul reciproc au fost puse în centrul construcției sociale și spirituale.
Pentru comunitățile evreiești rămâne un model de dialog și de apropiere umană, un partener care ne-a respectat și un prieten care ne-a onorat cu încrederea și prezența sa.
Istoria îi va păstra locul ca una dintre figurile centrale ale României contemporane: un om care a suferit, dar care n-a cedat, care a iertat, dar care nu a uitat, care a luptat pentru dreptate, pentru libertate religioasă și pentru responsabilitate morală. Un om care ne amintește că în fața nedreptății și a tăcerii trebuie să alegi curajul, lumina și o credință de nestrămutat.
În aceste momente de tristețe, ne plecăm cu respect în fața memoriei sale și transmitem condoleanțe Bisericii Greco-Catolice, credincioșilor și tuturor celor care l-au iubit. Îi vom păstra vie amintirea și ne vom lăsa inspirați de curajul, demnitatea și bunătatea sa.
Zichrono livracha. Fie memoria sa binecuvântată.
Silviu Vexler
Președintele Federației Comunităților Evreiești din România
