În atenția Preasfinției Sale Cristian Crișan,
Episcop Auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
și a Preasfințiților Părinți Episcopi, membri ai Sinodului
Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică,
Surorile Congregației Inimii Neprihănite, cu adâncă reverență și pioasă durere, aduc un omagiu de filială afecțiune și profundă gratitudine Preafericitului Părinte Cardinal Lucian Mureșan, care a întrupat cu noblețe și demnitate vocația slujirii. După o viață de generoasă păstorire, în care a zidit punți de credință și speranță în inimile celor pe care i-a condus cu paternă solicitudine, în ceasul despărțirii, asemenea Mântuitorului Răstignit, a putut rosti cu liniștea adâncă a sufletului împăcat: „S-a săvârșit!” (Ioan 19:30)
Preafericirea Sa a fost mai mult decât un lider și conducător spiritual: a fost un adevărat părinte, fiind la cârma Bisericii în vremuri senine sau tulburi, conducând cu fermitate și clarviziune. A citit istoria cu ochii inimii, fără excese, cu un echilibru sufletesc și o demnitate care insuflă încredere și respect.
A fost Păstorul care a încercat să transforme umbrele și luminile trecutului în edificii de credință, să nu dărâme, ci să construiască pe piatra Credinței, a Iubirii și a Speranței. Astfel, a rămas stâncă în fața vicisitudinilor istoriei datorită tăriei sufletești dobândite și forjate în focul prigoanei și al mărturisirii credinței. Această tărie l-a ajutat permanent să vadă esența care transcende aparența, fără să fie afectat de trecerea inexorabilă a timpului și de tiparele vremurilor.
În ultima perioadă, prin tăcerea Preafericirii Sale, vorbea despre adevăr, despre iertare, bine știind că marile mistere se săvârșesc în tăcere, că ”Dumnezeu nu se arată în vuietul lumii, ci în șoapta blândă a tăcerii” (1 Regi, 19:12). Chiar și tăcând, a deschis drumuri spre dialog, împăcare, iertare și lumină. Nu de puține ori a telefonat la Casa ”Sfântul Iosif” să întrebe despre copiii cu dificultăți, spunând că ei erau pentru Dânsul un dar, izvor de mângâiere și speranță vie care deschide calea spre un viitor binecuvântat.
Prin urmare, împreună cu Preasfinția Sa Cristian Crișan și cu Preasfințiile Lor, distinșii membri ai Sinodului Bisericii Greco-Catolice, cu toți membrii familiei și cu toți fiii spirituali ai Biserici noastre, păstrăm vie amintirea Preafericirii Sale, nu ca o simplă evocare, ci ca un far călăuzitor, conduși de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica Speranței, bine știind că ”Speranța creștină nu înșeală și nu dezamăgește pentru că este întemeiată pe certitudinea că nimeni și nimic nu ne poate separa vreodată de iubirea lui Dumnezeu.” (Papa Francisc)
Requiescat in pace !
Sr. Ionela Cristescu și
Surorile Congregației Inimii Neprihănite
