„Lumina care intră în Galileea inimii noastre” – ultima Sfântă Liturghie cu pr. Iulian Robu (OFMConv.) la Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” din Oradea

Duminică, 11 ianuarie a.c., Preasfinția Sa Virgil Bercea a celebrat Sfânta Liturghie la Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” din Oradea, în duminica după Botezul Domnului. În această zi plină de emoție, pr. Iulian Robu (OFMConv), paroh și rector al Sanctuarului Eparhial din ianuarie 2017 până în prezent, a celebrat ultima Sfântă Liturghie alături de credincioșii orădeni înainte de începerea noii misiuni care i-a fost încredințată. Au participat pr. vicar general Mihai Vătămănelu (OFMConv.), confrații călugări franciscani, un sobor de preoți și diaconi, precum și numeroși credincioși care au dorit să își exprime recunoștința pentru acești nouă ani de slujire ai fratelui Iulian Robu la Oradea.

Lumina care intră în istoria noastră
În cuvântul de învățătură adresat la Sfânta Liturghie, PS Virgil Bercea a pornit de la Evanghelia duminicii (Mt 4,12-17), despre începutul propovăduirii lui Isus: „Poporul care locuia în întuneric a văzut lumină mare”. „Lumina mare” apare după Botezul Domnului: Ioan este arestat, iar Isus pleacă în Galileea – „ținutul umbrei”. Lumina intră în întuneric, dar dincolo de acesta pătrunde în istoria umanității, în viața concretă a oamenilor. Sfântul Ioan Evanghelistul spune: „Lumina lui Cristos luminează pe orice om”.

Domnul, după cele 40 de zile în deșert și după botezul de la Iordan, alege să înceapă misiunea Sa în Galileea, o periferie a imperiului roman, considerată „necurată” conform tradiției, amestecată etnic și religios. Despre acest popor vorbește Isaia atunci când spune: „poporul care locuia în întuneric”.

PS Virgil a subliniat că mântuirea – care este Isus – începe de la margine, de la periferie, de la cei păcătoși, pentru că Mântuitorul a venit pentru toți, pentru cei simpli. Betleemul, Galileea, dar și Crucea sunt „periferii” ale lumii. În Galileea, locul vieții cotidiene, Isus începe evanghelizarea, minunile, intrarea Sa în viața oamenilor.

„Galileea inimii”
Galileea neamurilor are legătură cu fiecare dintre noi, a spus ierarhul: este „Galileea inimii”, acea parte interioară unde intră Cristos pentru a aduce lumină. „Și eu sunt o periferie. Cine sunt eu? Valoarea noastră există doar în măsura în care suntem legați de Cristos. Acolo este valoarea noastră.”

În Galileea inimii, Isus vrea să aducă lumină, să transforme viața noastră din interior. Aici este nevoie de harul Domnului, căci fără El „vedem”, dar cu El suntem cu adevărat în lumină. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Harul se arată acolo unde este mai mare nevoie” – și unde este mai mare nevoie decât în inima fiecăruia?

Virtutea pocăinței – lumina care schimbă viața
Cuvintele Domnului „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor” ne arată că pocăința este atât sacrament, cât și virtute – tăria sufletească ce ne ajută să fim drepți, curați, curajoși, cumpătați, buni și umili. Virtutea pocăinței este un drum: uneori mergem senin, alteori ne împiedicăm. Dar dacă o trăim împreună cu credința, iubirea și speranța, atunci știm că în Galileea sufletului nostru a intrat Mântuitorul. Sf. Grigore din Nazianz afirmă: „Pocăința este a doua naștere”.

Recunoștință pentru slujirea pr. Iulian Robu (OMFConv.)
În cadrul celebrării, PS Virgil a adresat un emoționant cuvânt de mulțumire pr. Iulian Robu, care și-a încheiat misiunea de paroh și rector:

„Pleacă drept, cu demnitate, pentru că a știut să slujească atât timp cât a fost paroh și rector al sanctuarului. Galileea sufletului său pentru această perioadă a fost Oradea, această parohie, dumneavoastră. A trăit virtutea pocăinței cu adevărat: a fost corect și drept, curajos și cumpătat, destoinic și curat, a făcut binele și ne-a ajutat și pe noi să îl facem; a fost cinstit și plin de umilință. Lumina primită de la Domnul ne-a dăruit-o predicând, catehizând și celebrând cu iubire Sfintele Sacramente. A fost o prezență solară și luminoasă în comunitatea noastră – pentru aceasta îi mulțumesc!”

Ierarhul a amintit cuvintele Sfântului Pavel: „Eu am sădit, Apolo a udat, iar Domnul a făcut să crească”, amintind că înaintea părintelui Iulian au slujit PS Vasile, pr. Tătar, pr. Dănuț, pr. Mihai: „Pleci pe un drum nou, într-o altă Galilee, pentru a duce și acolo Lumina lui Cristos. Dar să știi, părinte, că poarta bisericii, a parohiei și a Episcopiei Greco-Catolice de Oradea rămâne deschisă. Mulțumesc, părinte, în numele tuturor!”.

Cuvântul părintelui Iulian
La final, pr. Iulian Robu a mulțumit Bunului Dumnezeu, Preasfințitului Virgil, fraților franciscani, preoților din Eparhie, surorilor asumpționiste și tuturor credincioșilor – tinerilor, copiilor, Terțiarilor Franciscani, membrilor Reuniunii Mariane – pentru acești nouă ani de misiune:

„Să îl avem pe Cristos în mijlocul nostru, întotdeauna. De unde voi fi, voi sprijini această biserică și episcopul locului, care mi-a stat întotdeauna alături. Vă spun tuturor un mare «mulțumesc» și vă cuprind cu o îmbrățișare! Rămânem sub protecția Maicii Domnului, Regina acestui Sanctuar. Rămas-bun și la bună revedere! Domnul să vă binecuvinteze!”

Mulțumirile comunității
În numele credincioșilor, doamna Miorița Săteanu i-a transmis părintelui un mesaj de recunoștință pentru cei nouă ani petrecuți în mijlocul comunității franciscane orădene:„(…)Vă mulțumim pentru predicile pline de învățăminte, pentru sfaturi, rugăciuni, pentru puterea și străduința cu care ne-ați păstorit sufletele. (…)Ne vom aduce aminte mereu de tot ceea ce ne-ați învățat. (…)La mulți ani și numai bine!”

O nouă etapă pentru comunitatea franciscană
Duminica viitoare, pe 18 ianuarie a.c., va avea loc la Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” din Oradea învestirea noului părinte paroh, guardian și stareț al casei, părintele Augustin Budău (OMFConv).

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi

Sursa: egco.ro