Liturghie la Colegiul Pio Romeno de marcare a centenarului CMD

Programul pelerinajului Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla și al surorilor Congregației Maicii Domnului (CMD), între 17-21 ianuarie 2022, la mormintele apostolilor din Roma, a cuprins, joi, 20 ianuarie, un nou moment de referință din aceste zile, prin celebrarea Sfintei Liturghii arhierești în capela Colegiului „Pio Romeno”, la invitația pr. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului român din inima Romei. Între preoții concelebranți s-au aflat: pr. Marius Cerghizan, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, pr. Vasile Tofană din Societatea lui Isus, don Vincezo, spiritual la Colegiu. Răspunsurile liturgice le-au oferit studenții din România care locuiesc la colegiu și studiază la prestigioasele Universități Pontificale din Biserica Romano-Catolică.

Au fost de față surorile CMD cu Maica Teodorina, Superioară generală a CMD, Maica Marcela, Superioara generală a Ordinului Sf. Vasile cel Mare (cu Casa generală la Roma), Sora Fernanda Barbiero din Congregația Maestre ale Sfintei Doroteea și reprezentanți ai unei Asociații de binefăcători ai Congregației Surorilor Maicii Domnului. În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a reamintit importanța Colegiului român – încă din perioada interbelică pus la dispoziția Bisericii Greco-Catolice Române Unită cu Roma, de către Sfântul Scaun (piatra de temelie a instituției de pe colina Gianicolo a fost sfințită la 11 mai 1930): „Suntem, aici, acasă la noi – chiar dacă oriunde în Roma, în aceste zile, am fost acasă la noi fiindcă suntem parte a credinței catolice – dar, aici se formează viitori preoți, viitori Episcopi, persoanele care lucrează în mod activ în Biserica noastră. Este un dar imens pe care Sfântul Scaun ni l-a făcut și, dincolo de acest dar, și de această funcțiune practică, putem afirma că acest loc este o «inimă» care bate la mormântul Sfântului Petru, lângă urmașul Sfântului Petru, o «inimă» care bate și care manifestă, prin existența acestui Colegiu, comuniunea noastră cu biserica Romei.”

În cadrul celebrării liturgice s-a citit Evanghelia fericirilor (Lc 6,17-23). Preasfinția Sa Claudiu, a spus: „cuvintele Sfintei Scripturi luminează cu o lumină puternică, strălucitoare, ceea ce facem noi în aceste zile, ceea ce reprezintă misiunea noastră, ca și Biserică, ca și Congregații, ca și Ordine mănăstirești”. A arătat cum „Isus vorbește despre o lume altfel decât o cunoaștem noi”, o lume în care valorile nu sunt banii și puterea. Pentru că „noi suntem în această lume, dar suntem destinați vieții veșnice. Spuneam că Evanghelia de astăzi aruncă o lumină cu totul aparte asupra pelerinajului nostru, fiindcă ne aduce aminte că momentele de suferință prin care au trecut Episcopii noștri, călugării, călugărițele, credincioșii, familii întregi, nu au fost ceva din afara normalității, ci, cumva, sunt chiar în centrul normalității, așa cum Biserica vede normalitatea”. A continuat: „și dacă noi am trecut prin persecuția comunistă, prin suferință, este pentru a înțelege că, de fapt, niciodată Mântuitorul nu ne abandonează, că este lângă noi, nu doar în momente de bucurie, de fericire, ci este lângă noi și în momentele de suferință, mai ales în momentele de suferință.”

Prin exemplul lor, prin cel al Episcopilor noștri martiri, „ne aducem aminte că nimic nu ne poate separa de iubirea lui Dumnezeu, și, de aceea, este important un pelerinaj la Roma, de aceea este importantă o casă în inima Romei, pentru a ne aduce aminte întotdeauna de ceea ce ne unește”. Preasfinția Sa Claudiu a reamintit faptul că persecutorii „nu au cerut Episcopilor, preoților, călugărilor, călugărițelor, să se lepede de Cristos, ci să se lepede de legătura cu Petru, fiindcă, știau foarte bine că această legătură cu Petru este de fapt legătura cu Biserica lui Cristos, cu Biserica Universală, cu comuniunea sfinților, cu tot ceea ce a însemnat istoria Bisericii, cei peste 2000 bine de ani de viață creștină pe acest pământ”. „De aceea”, a subliniat, „și Episcopii noștri au fost atât de fermi în a refuza această ofertă, care era foarte ispititoare” fiindcă ar fi putut rămâne în scaunele lor, sau chiar mai sus. „Și toți au răspuns, prin vocea Cardinalului Iuliu Hossu: «credința noastră este viața noastră!» Nu putem renunța la credința noastră decât dacă renunțăm și la viața noastră, și, așa au făcut. De aceea avem astăzi Fericiți.”

Pornind de la aceste adevăruri, de la exemplul mărturiei de credință a înaintașilor, Preasfinția Sa Claudiu a îndemnat ca, și în prezent, credincioșii greco-catolici, în mod particular cei tineri, să rămână ancorați în credința lor în unire cu Biserica Romei. A mai spus: „Mulțumim Domnului pentru aceste zile minunate. Mulțumim Domnului pentru această casă, în care putem să celebrăm Sfânta Liturghie și să ne aducem aminte, nu doar de noi, cei de astăzi dar și de cei care au fost înaintea noastră, de cei care vor veni după noi. Aduceam aminte, și la Sfânta Liturghie de la mormântul Sfântului Petru, că în celebrările noastre liturgice, cumva, se unește trecutul, prezentul și viitorul. Noi trăim deja în Împărăția cerurilor, suntem deja, și nu încă; suntem deja sfinți, și nu încă. Fiindcă noi suntem sfinți, nu prin meritele noastre, ci prin Botezul pe care l-am primit: suntem sfințiți de Spiritul Sfânt, dar am primit un dar și suntem datori să îl trăim, suntem datori să îl punem în lumină. Am primit o sămânță și suntem datori să o lăsăm să crească în sufletele noastre. Iar pentru aceasta, trebuie să luptăm, să ne rugăm. Ne-a îndemnat Sfântul Părinte, ieri (la Audiența generală din Aula Paul al VI-lea din Vatican): «Bateți! Bussate!» Și, i-am cerut Sfântului Părinte: «Bateți împreună cu noi!». Și a spus: «Va bene, bussiamo insieme!»”

Preasfinția Sa Claudiu a încheiat afirmând cu fermitate: „Batem, la porțile îndurării Domnului și, cu siguranță, Domnul răspunde atunci când cerem cu umilință, cu credință, cu speranță. Trăim (în aceste zile) momente care vor rămâne pentru totdeauna în istoria Bisericii noastre, în istoria Congregației Surorilor Maicii Domnului, în istoria studenților teologi. Cu siguranță, din mila Domnului, cu ajutorul Maicii Sfinte, în aceste zile vom așeza o bucățică în plus la acel mozaic care trebuie să reprezinte viața noastră. Suntem datori să adăugăm o culoare în fiecare zi, o formă în fiecare zi, o armonie în fiecare zi, pentru ca să ajungem la împlinirea vieții noastre pe acest pământ și la deschiderea spre Împărăția Cerurilor, spre adevărata viață, cu un mozaic care să fie Chipul Domnului nostru Isus Cristos în sufletele noastre.”

După Sfânta Liturghie, pr. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului Pio Romeno a mulțumit tuturor celor prezenți, spunând că „e o bucurie deosebită pentru Colegiu să putem găzdui această celebrare liturgică în care amintim și 100 de ani de istorie ai Congregației Maicii Domnului”. A amintit și faptul că există puncte comune în istoria Colegiului Pio Romeno și în istoria Congregației Maicii Domnului, și anume, „în primul rând, fondatorul Congregației Maicii Domnului, Episcopul nostru, Mitropolitul Vasile Suciu, care, în 1920, împreună cu Episcopul Iuliu Hossu, au stat la baza proiectului Colegiului Pio Romeno. Ei au prezentat acest proiect Papei Benedict al XV-lea. După Unirea Transilvaniei cu România, au prezentat dezideratul ca românii să aibă un Colegiu la Roma. Așadar, este o ocazie deosebită să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile pe care le-a dat Bisericii noastre, unul dintre ele fiind Congregația Maicii Domnului.”

Părintele rector Gabriel Buboi a felicitat surorile de față și pe cele care au rămas acasă, dorindu-le „din partea Colegiului, din partea studenților care sunt astăzi aici, din partea studenților viitori, ca lucrarea pe care o desfășurați în România să fie rodnică, să fie în ajutorul celor care au nevoie de un cuvânt de speranță, de un cuvânt de încurajare, un cuvânt de bucurie în situațiile pe care le traversează”. A încheiat cu o cerere, a cerut surorilor să aibă în rugăciune „vocațiile care cresc și care se duc către maturitate la Colegiul nostru” să se roage Domnului „pentru vocațiile studenților noștri teologi”.

La final, în numele Maicii Teodorina, Superioara generală a CMD, Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit, „în primul rând Pr. rector Gabriel, pentru implicarea activă, atât de importantă, în desfășurarea frumoasă, rodnică, a acestui pelerinaj. Vă mulțumesc și pentru seminariștii care ne-au însoțit la Sfânta Liturghie și în pelerinajul nostru prin bisericile Romei. Ne-am simțit cu adevărat acasă.” A adăugat: „Aș vrea să îi mulțumesc, de asemenea, împreună cu Maica Teodorina și pr. Vasile Tofană SJ, pentru implicarea lui, pentru că a primit surorile și le-a găzduit atât de bine, cu atâta căldură sufletească, și, într-adevăr, ne-am simțit acasă, aici, la Roma”. Preasfinția Sa Claudiu a încheiat prin cuvinte ce au invitat în continuare la comuniune și rugăciune: „Dar lucrurile acestea ne aduc aminte că suntem în casa Bisericii, o casă pentru toți cei care nu au casă pe acest pământ. Și noi nu avem o casă stabilă pe acest pământ, doar în Împărăția Cerurilor, și, de asemenea, ne aducem aminte că suntem o mare familie: familia lui Dumnezeu și că suntem datori să ne rugăm unii pentru alții.”

Sursa: eparhiaclujgherla.ro