Un eveniment editorial cu profundă semnificație spirituală, lansarea cărții „Jurnal de misiune” a pr. Gheorghe Boroș – preot al Eparhiei de Cluj-Gherla misionar în Spania -, s-a desfășurat, cu participarea Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, sâmbătă, 10 august 2024, în Aula „Cardinal Iuliu Hossu” a Catedralei Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea din Piața Cipariu, Cluj-Napoca. Între participanți s-au aflat în aulă preoți, studenți seminariști, surori baziliene – cu Maica Andreea, superioara provincială; profesori – între care prof. Simona Gruian, director al Liceului Greco-Catolic Inochentie Micu; intelectuali clujeni – între care scriitorul Adrian Popescu.
Pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, a coordonat întâlnirea, a prezentat vorbitorii, între care și autorul acestui volum, prezent împreună cu familia sa, nu înainte de a invita protagonista primului moment al evenimentului.
O surpriză plăcută și care a înălțat sufletele spre cer a fost oferită, prin interpretarea lucrării „Ave Maria”, de mezzosoprana Lavina Bocu, fiica regretatei jurnaliste Michaela Bocu, despre care pr. Mircea Marțian a spus că, pe lângă faptul că este credincioasă a comunității parohiale din cartierul Andrei Mureșanu, „este considerată una dintre cele mai bune voci de muzică clasică din Cluj”.
A urmat o punere în lumină a valorii lucrări lansate, prin cuvintele pr. Mircea Marțian, din care cităm: „Suntem la lansarea unui «Jurnal de misiune», care are o doză de inedit, pe de-o parte, prin prisma experiențelor mărturisite, care sunt unice, a conținutului acestei lucrări care, sunt sigur, vă va afecta emoțional, cultural și istoric, în bine! Iar, pe de altă parte, prin faptul că, dintre multele misiuni pe care Biserica noastră le-a realizat în diaspora, acesta este unicul jurnal care se lansează la Cluj. Deși prins în hățișul provocărilor cotidiene, pr. Gheorghe Boroș a avut răgaz de a cugeta și de a aduce la lumină, cu ajutorul Ecoului Transilvan, multe amintiri de suflet provenite din trăirile, împlinirile, greutățile și încercările sale de păstor pelerin după căderea comunismului în țara noastră și apoi în diaspora românească. Prin întâmplările inedite sau întâlnirile providențiale descrise în carte, autorul nu așterne în scris doar niște file de jurnal, ci încearcă să ofere cititorului o amplă, pătrunzătoare perspectivă asupra parcursului său spiritual misionar – pentru că suntem trimiși: noi nu mergem ca niște cuceritori, nu mergem cu pretenții, ci mergem să dăruim ceea ce am primit.”
„Cartea este importantă pentru că atinge delicata temă a misiunii în diaspora, o ocazie de a ne gândi la frații noștri care au fost constrânși să aleagă în anumite contexte să plece din țară.” A încheiat cu un citat din prefața semnată de Preasfinția Sa Claudiu: „Cartea părintelui are consistența unei mărturii ce ne îndeamnă pe toți la misiune, fiind chemați și noi în numele lui Dumnezeu să ducem lumina Lui indiferent de loc și de situații.” A mai evidențiat că acest jurnal „are o dimensiune importantă pentru că ne vorbește despre dificultățile revenirii la lumină a Bisericii Greco-Catolice”, timp caracterizat de „o dimensiune necunoscută chiar generației tinere de preoți, care nu au trăit acele vremuri.”
În continuare, a vorbit despre volumul pr. Boroș teologul și poetul Victor Constantin Măruțoiu, doctor în teologie din Biserica Ortodoxă. Redăm din ideile pe care le-a exprimat: „Este o onoare să mă regăsesc aici, în această Catedrală a Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea, cu o carte care apare în colecția de care mă ocup la Editura Ecou Transilvan – «Universul Credinței», și care, oarecum, m-a dus cu gândul – pentru că pr. Gheorghe Boros face acest lucru foarte frumos, de a te duce într-o stare de anamneză, o stare în care cobori în interiorul tău. (…) Pe lângă datul teologic și cel literal, aici este «o minune» a acestei cărți, aș putea-o numi, și anume că te face să te îndrepți spre introspecție, să cobori în adâncul tău. Cu toate că trăim într-o lume liberă, într-o lume a frumosului, a binelui, a adevărului… oamenii nu mai doresc să intre în interiorul lor. Le este teamă, le este rușine și uneori chiar nu își mai doresc. Deși avem foarte mulți teologi, problemele se acutizează, pentru că singura locație și singurele persoane care pot să ajute această generație, la fel ca și pe celelalte, este Biserica și sunt preoții, este zona clericală care poate duce alinare.”
O prezentare a volumului din perspectiva editorului a oferit Nadia Fărcaș, director al Editurii Ecou Transilvan, care a evidențiat: „Cartea ne îndrumă spre ceva frumos, spre bine și adevăr. În această linie, acest volum ne invită oarecum să pășim pe calea de reîntoarcere acasă, alături de cei dragi, unde, de ce nu, să fim cu toții mai aproape de Dumnezeu. Din fiecare filă reiese iubirea față de cei din jur, cărora le-a oferit o atenție deosebită de-a lungul vieții, mai ales celor tineri, prin cateheze, prin diferite jocuri, excursii și pelerinaje, multe fiind organizate la Mănăstirea Sfântul Ilie din Franța. Însă, indiferent pe unde a umblat prin lume, părintele a rămas legat de patrie. Un loc important dintre diferitele locuri pe care le-a vizitat pr. Gheorghe Boroș a fost și Schitul «Sânta Cruce» din Stânceni, un loc în care găsim pacea, liniștea, reculegerea și rugăciunea, dar cel mai important unde îl găsim pe Dumnezeu mai aproape de noi. Pr. Boroș aduce spre lumină și câteva repere istorice despre localitatea lui de suflet, Cuzdrioara, unde a văzut lumina zilei. Ne mai redă și informații despre localitățile Feldru și Leșu, unde a slujit cu multă dăruire.”
Pr. Gheorghe Boroș a răspuns, în cele ce au urmat, la întrebarea pr. Mircea Marțian – care s-a bucurat de ocazia de a adresa direct autorului o întrebare ce apare deseori, atunci când se face analiza unei scrieri: „Ce a dorit să spună autorul?” A evidențiat: „Misiunea în Spania a fost foarte dificilă, nu a fost ușor să pleci, acum 24 de ani, să începi misiunea pentru a deschide o parohie sau o comunitate greco-catolică departe de țară. Și vreau să vă mărturisesc că, în primul rând, totul a pornit în anul 2000, când am fost în biroul Preasfințitului Florentin.” Acolo a auzit vorbindu-se despre exodul românilor în diasporă și despre faptul că unii pastori protestanți au plecat să caute turma, de asemenea și preoți ortodocși au plecat. Și a întrebat: „Biserica noastră nu ar putea să meargă să deschidă parohii?”, iar Preasfinția Sa Florentin i-a răspuns: „Totul este posibil.”
Astfel a început povestea propriei misiuni în Spania, unde a căutat credincioșii în diferite locuri. „S-au deschis primele două misiuni în provincia Granada, localitatea Castell de Ferro, prima în 2002, și următoarea în Almeria, localitatea Tavernas.” În cele ce au urmat, pr. Gheorghe Boroș și-a spus povestea, a reiterat povestea cărții sale, o poveste adevărată, o poveste despre familie, oameni – frați și surori – o poveste despre iubire și despre Dumnezeu. A încheiat mulțumind lui Dumnezeu pentru această lucrare și a mulțumit tuturor celor care au făcut posibil acest eveniment.
În încheiere, Preasfinția Sa Claudiu a rostit câteva cuvinte de prețuire și felicitare. A comparat scrierea unei cărți cu emoția creată de interpretarea lucrării muzicale „Ave Maria”, de către Lavinia Bocu, și a continuat: „Cred că protagonistul acestei cărți nu este pr. Gheorghe, ci este Dumnezeu, care l-a chemat la misiune și care ne cheamă pe toți la misiune. Dacă ar fi doar o poveste personală, ar putea fi interesantă, dar ar rămâne la un nivel limitat. Este un fel de poveste de dragoste între el și Dumnezeu, între el și Spiritul Sfânt, care îl luminează și scrie fiindcă trăiește ceva.” Iar dacă „totul este un pelerinaj în lumea noastră și în viața noastră – și toată viața noastră este un pelerinaj -, este frumos că părintele a ales nu doar să răspundă chemării lui Dumnezeu prin Biserică, fiindcă Biserica l-a trimis, ci a ales și să lase o mărturie despre felul în care Dumnezeu a lucrat în viața lui.”
„Așa cum Avram sau Iosif sau Moise au fost dispuși să părăsească ceea ce cunosc și să aleagă disconfortul de a intra într-o altă realitate, pe care doar Dumnezeu o cunoaște – este la fel și cu noi. Intrăm într-o chemare, fie că suntem Episcopi sau preoți sau persoane consacrate, călugări sau laici creștini, și mergem pe urmele lui Dumnezeu, dar mergem în spatele Lui. Și suntem în siguranță când vedem spatele Mântuitorului, fiindcă atunci înseamnă că suntem pe cale.” Întâlnirea a mai cuprins un intermezzo muzical, „Panis angelicus”, în aceeași emoționantă interpretare, a Laviniei Bocu, și apoi momentul de recunoștință final, având ca semne văzute buchetele de flori dăruite de gazda întâlnirii, Preasfinția Sa Claudiu, invitaților speciali din această seară de meditație și veghe de rugăciune.
Sursa: eparhiaclujgherla.ro
