În Aula Magna a Seminarului Teologic Greco-Catolic din Oradea, a avut loc în după amiaza zilei de joi, 19 aprilie 2018, lansarea cărții „Omul tuturor. Monseniorul Octavian Bârlea și patimile exilului românesc 1946-1978”, a pr. Ioan-Irineu Fărcaș, rectorul Misiunii greco-catolice din Munchen. Prezentarea volumului a fost făcută de către pr. prof. Ovidiu Horea Pop, profesor al Facultății de Teologie. Preasfințitul Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea, a mulțumit pr. Fărcaș pentru strădania depusă la apariția acestui volum.
Volumul a apărut la Editura Vremea. În prefață, pr. Ioan-Irineu vorbește despre motivația apariției acestui volum: „Motivația alegerii temei lucrării de față nu mai necesită prea multe explicații. În lipsa unor prezentări cât de cât exacte despre cel care a fost un `simbol al exilului întreg` și, în același timp `unul dintre cei mai dinamici și prolifici reprezentanți, sub raport istoriografic, ai Bisericii Române Unite din exil`, lucrarea de față a devenit aproape un imperativ. La aceasta se mai adaugă o motivație de ordin personal. În anul 2006, prin hotărârea mai-marilor bisericești, am fost numit preot-rector al Misiunii române unite din Germania, cu sediul la Munchen, cu alte cuvinte, succesor al Mons. Bârlea”.
La puțin timp după trecerea la cele veșnice a Mons. Octavian Bârlea, în 5 aprilie 2005, esteticianul și prozatorul Titu Popescu, un apropiat al acestuia încă din primul an al exilului său în Munchen, scria în revista Vatra din Târgu Mureș:
„Personalitatea Mons. Octavian Bârlea a intrat demult în conștiința diasporei românești ca un simbol cu puternice și definitive iradiații semnificative. El a traversat categorii răspândite în Europa și America de români trăitori în afara granițelor tării, ducându-le mesajul cald al solidarității sufletești, sprijinind acele idealuri pentru care o viață merită a fi trăita și chiar jertfită”.
„A dus pretutindeni mesajul unității noastre în cadrul marii familii a latinității, dar și cel al integrării noastre în țările de adopțiune… Pe foarte mulți i-a ajutat, la modul cel mai direct. Pe mulți i-a salvat, când se părea că greutățile începutului de viață nouă pe pământ străin copleșesc și omul balansează primejdios pe marginea prăpastiei… A fost, cu alte cuvinte, un sfânt al exilului, în accepția de marcă a valorii spiritului, tot așa cum folosise cuvântul ardeleanul Peter Neagoe despre Brâncuși.”
Biroul de Presă al Episcopiei de Oradea
Eugen Ivuț
via EGCO.ro