Cea mai importantă dintre toate sărbătorile anului liturgic din calendarul bizantin, Sărbătoarea Învierii, Paștile, a adus lumina și în sufletele credincioșilor Eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla. În noaptea de 27 / 28 aprilie 2019, glasul clopotelor a vestit peste tot, din bisericile luminate, Învierea. Episcopul de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, a celebrat Utrenia Învierii la Catedrala episcopală „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, împreună cu un sobor de preoți, între care părinți vicari și consilieri eparhiali. De asemenea, au înălțat spre cer rugăciuni și frumoase cântări vestind bucuria Învierii, studenții Seminarului teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca.
„Căci din moarte la viață și de la pământ la cer, Hristos – Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei care cântăm cântarea de biruință: Hristos a înviat!” – a vestit Episcopul eparhial bucuria, credincioșilor, după ce în locul întunericului nopții, a izbucnit, în biserică și în inimi, biruitoare, lumina. Preasfinția Sa a spus: „Este ziua Învierii, să ne luminăm la ceas de sărbătoare, în cea mai mare sărbătoare a noastră, a creștinilor, Sărbătoarea Sărbătorilor. Este ziua luminării, atât în exterior, cât și, mai ales, în interior. Veșmintele ne sunt luminate, altarele bisericilor sunt luminate, casele și ele sunt luminate. Lumânările pe care le purtăm în mâini, dar, mai cu seamă lumina bucuriei pe care o purtăm în sufletele reînnoite prin har, în sufletele reînviate. Să ne luminăm, ne invită Troparul, pentru că El ne-a trecut din moarte, la viață.”
Reamintind momentele Săptămânii Mari, caracterizată prin intensă rugăciune la picioarele Crucii lui Hristos, Preasfinția Sa a continuat: „Avem dorința să stăm la picioarele Celui răstignit pe Cruce pentru păcatele noastre, să ne plângem păcatele, să îi plângem suferința și moartea, dar, nu trebuie să repetăm greșeala femeilor purtătoare de mir care continuau să îl caute pe Cel viu, între cei morți. Dacă am făcut, în timpul Postului, o căință sinceră pentru păcatele noastre, dacă i le-am oferit Lui prin Sacramentul Spovezii, acum este timpul bucuriei, este timpul Învierii, acum este timpul luminării. El ne așteaptă la masa de sărbătoare a Sfintei Liturghii, ne oferă darul cel mai prețios, Trupul și Sângele Său viu, spre Învierea noastră.”
Exemplificând și printr-o povestioară, Preasfinția Sa a atenționat: „Crucea este un loc provizoriu. Să nu uităm, toți cei ce pe pământ purtăm cruci, chiar dacă povara lor va dura mai mult timp al vieții noastre, de faptul că crucea rămâne un loc provizoriu. O spune Evanghelia: de la ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Doar în acest interval, de trei ore, i se permite întunericului să fie stăpân peste întregul pământ. Numai în acest timp, al Vinerii Mari, e permisă oprirea în fața Crucii, pe Golgota – stațiunea Crucii. După aceea, totul se precipită: moartea lui Isus, coborârea de pe Cruce, așezarea în mormânt, pentru că urmează o zi mare, o zi de sărbătoare, ziua sărbătorii trecerii Domnului – Paștile Domnului. Așadar, tortura Crucii, suferința răstignirii, nu sunt un loc definitiv în care va rămâne Hristos, sunt doar un loc provizoriu, de trecere, un loc esențial pentru mântuirea noastră, dar un loc de trecere a pragului morții spre viață. Durerea, suferința, întristarea sunt limitate în timp. Doar triumfătoarea Înviere este fără de sfârșit, nelimitată și nesupusă vremelniciei, nu este provizorie, ci este veșnică. Este acea fericire nesfârșită a comuniunii cu Dumnezeu, despre care Părinții Bisericii spun foarte frumos: «a bucuriei tuturor, în care toți au totul pe deplin, pentru totdeauna».”
După ce au purtat lumânări aprinse în mâini în jurul bisericii și apoi, au intrat la rugăciune în sfântul locaș luminat, înveșmântat în florile albe, simbol al vieții noi, reînnoite prin Învierea Domnului nostru Isus Hristos, credincioșii au primit, după tradiție, Paștile – pâinea și vinul binecuvântate. Apoi au plecat spre casele lor, cu bucurie și speranță, cu încredere mai mare în Dumnezeu, în prezența Sa ocrotitoare și călăuzitoare în viața fiecărui om. În Duminica Învierii, la Sfintele Liturghii ale sărbătorii de pe întreg teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla, Episcopul eparhial în catedrală și preoții celebranți în biserici parohiale, capele și mănăstiri, au prezentat credincioșilor mesajul pastoral al Episcopului eparhial, în acest an cu tema: „Să trăim misterele credinței”.
În încheierea scrisorii pastorale, Preasfinția Sa Florentin adresează îndemnul și urarea: „Bucuriei marii sărbători a Învierii Domnului îi alăturăm în această vară și bucuria vizitei în România a Sf. Părinte Papa Francisc, Urmașul Sf. Petru. În cadrul acestei vizite, Suveranul Pontif a acceptat ca în timpul celebrării liturgice de pe Câmpia Libertății să fie beatificați cei șapte episcopi greco-catolici morți în faimă de martiri în timpul regimului comunist. Astfel, la umbra Catedralei ctitorite de Episcopul vizionar Inochentie Micu Klein, pe Câmpia Libertății, unde străjuiesc și astăzi corifeii Școlii Ardelene și făuritorii Marii Uniri de la 1918, „pământul sfânt” al Blajului-Micii Rome va fi binecuvântat cu șapte fericiți episcopi martiri pentru credință și pentru unitate. Căci lupta lor în credință a fost pentru a păstra unitatea cu Dumnezeu, cu Biserica Romei și în neamul românesc, toate sub semnul ascultării față de Pontiful Roman.
Ne bucurăm, de asemenea că în relicvariul, care se va aduce pe masa altarului la beatificare, vor fi și moaște ale ilustrului nostru ierarh, pe care după data de 2 iunie îl vom putea invoca în rugăciunile noastre ca „fericitul Arhiereu Iuliu Hossu, episcop greco-catolic, martir pentru credință”. Mulțumim Domnului care a făcut posibile lucruri mari în timp scurt și înălțăm un gând de stimă și gratitudine către toți aceia care ne-au ajutat în acest sens. Ca urmare, să mergem împreună la Blaj, la „Mica Romă”, pentru a întări comuniunea noastră în credință cu Pontiful Roman, Papa Francisc, Semnul vizibil al unității Bisericii lui Hristos, prin mijlocirea rugăciunilor arhiereilor noștri ce vor fi declarați fericiți martiri pentru credință!
A trăi misterele credinței înseamnă a trăi ceea ce mărturisim, adică o viață creștină. Aceasta presupune o luptă neîncetată, căci «viața creștină este o luptă permanentă, ne spune Sf. Părinte, dar o luptă foarte frumoasă, care ne permite câte o sărbătoare ori de câte ori Domnul învinge în viața noastră» (G.E. 158). Am înțeles că prin Învierea Sa, Hristos a învins răul și moartea. Să-L lăsăm să fie mereu învingător și în luptele noastre, și astfel, întreaga noastră viață să devină o continuă sărbătoare! Sărbători fericite, prin credință luminate și de Domnul binecuvântate! Hristos a Înviat!„.
