Înmormântarea dnei Cornea, semn de unitate și solidaritate

CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A D-NEI DOINA CORNEA LA CLUJ-NAPOCA
UN SEMN DE UNITATE ȘI SOLIDARITATE ÎNTRE ROMÂNI ȘI CREȘTINI

Ceremonia de înmormântare a d-nei Doina Cornea a fost oficiată la Cluj-Napoca, luni, 7 mai 2018, de la ora 12.30, în foaierul Casei Universitarilor, de către Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop eparhial de Cluj-Gherla, împreună cu PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea, PS Mihai Frățilă, Episcop al Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de București, alături de care au fost zeci de preoți, între care, pr. vicar Ioan Bizău din partea Mitropoliei Ortodoxe a Clujului, pr. conf. univ. dr. Cristian Barta, decanul Facultății de Teologie Greco-Catolică, preoți din Eparhia de Cluj-Gherla și din celelalte Eparhii ale Bisericii Române Unite. Trupul neînsuflețit i-a fost depus în foaier de la ora 9.00, iar după slujba de înmormântare a fost dus, în procesiune, până la locul înhumării, în Cimitirul Central.

Deși, în mod fizic, au fost de față aprox. 1000 de persoane, plecarea Doinei Cornea spre veșnicie a traversat ca o briză de primăvară conștiințele românilor de pretutindeni, mai ales a celor care au trăit acel timp marcat de lipsă de libertate, nu doar exterioară, ci și interioară, prin teroarea ce o inspira dictatura comunistă. În acel întuneric spiritual se aprinsese o lumină vizibilă tuturor, strălucitoare: a fost curajul Doinei Cornea de a-și mărturisi convingerile, de a spune „nu” minciunii și răului. În Anul Centenar al Unirii, în Anul omagial „Iuliu Hossu”, un mesager al acestei lumi s-a ridicat spre cer, purtând până în fața Tronului ceresc dorul de libertate al multor generații de români, purtând motivele multor dureri și patimi adunate de-a lungul timpului. Și acolo, în sfârșit, va găsi dreptate, va afla ascultare la cea mai importantă petiție, a vieții sale, a întregii sale vieți pe care nu a găsit de cuviință să o țină pentru sine și pentru propria familie, ci a dat-o unui neam întreg!

I-au mulțumit pentru această generozitate, în mod particular pentru rolul important pe care l-a avut în lupta pentru reintrarea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice, Ierarhii prezenți, pr. Teodor Lazăr care i-a fost îndrumător spiritual, de asemenea, s-a dat citire mesajelor Preafericirii Sale Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma și al PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj. I-au mulțumit preoții, persoanele consacrate prezente și studenții teologi cu cântările lor frumoase. I-au mulțumit apropiații și cunoscuții, dintre care mulți, la rândul lor au scris prin viața lor istorie, precum președintele emerit și profesor univ. Emil Constantinescu, filosoful și scriitorul Gabriel Liiceanu, poeta dizidentă Ana Blandiana, cea care, alături de soțul său, scriitorul Romulus Rusan, au dăruit memoriei românilor Memorialul de la Sighet, Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor deținuți politici, europarlamentarul Tokes Laszlo, prof. univ. Adrian Papahagi, acad. Emil Burzo, personalități academice, alți reprezentanți ai oficialităților și membrii ai unor partide politice, profesori universitari de la Facultățile de Istorie, Litere, Filosofie si altele de la UBB.

La încheierea slujbei de la casa universitarilor, PS Mihai Frățilă a dat citire mesajului Preafericirii Sale Lucian Cardinal Mureșan. Au vorbit despre Doina Cornea apoi PS Virgil Bercea, pr. Teodor Lazăr, cel care a asistat-o spiritual, pr. Daniel Avram, citind mesajul PS Alexandru Mesian de Lugoj, pr. Ioan Bizău, PS Florentin Crihălmeanu, iar la final nepoata Julia și fiul Leontin. Acestea fiind săvârșite și spuse, în urma mașinii care o transporta pe ultimul drum pe pământ, sutele de participanți au făcut o procesiune impresionantă spre Cimitirul Central. Pe tot parcursul înmormântării, Doinei Cornea i s-a adus încă o mulțumire specială, poate cea mai spectaculoasă. I-au adus-o militarii, ca pentru eroicul luptător care a fost, prin prezența gărzii de onoare la catafalc, alcătuită din militari ai Diviziei 4 Infanterie „Gemina”, și apoi, prin onorurile militare aduse în Cimitirul Central din Cluj-Napoca.

Întreg parcursul ceremoniilor funerare care au marcat despărțirea vremelnică de d-na Doina Cornea au fost luminate de un semn de unitate, nu doar între confesiuni, ci și între oameni cu convingeri politice diferite, unitate și iertare între români. Odihna cea veșnică dă-i-o ei, Doamne și lumina cea fără de sfârșit să strălucească ei. Să se odihnească în pace, din mila lui Dumnezeu! Amin.

La încheierea slujbei de la casa universitarilor, mai întâi, PS Mihai Frățilă a dat citire mesajului Preafericirii Sale Lucian Cardinal Mureșan, în care se arată: „Viața doamnei Doina Cornea s-a consumat pe acel altar de care au parte prietenii sufletești ai Golgotei și de unde nu lipsește niciodată umilirea. Prin mărturia sa, ne-a fost dat și nouă să putem sta cu capul sus și chiar dacă, după 1989, această ‘ea’ ar fi trebuit să fie un ‘noi’, s-a adeverit iarăși cât de greu este să ne vindecăm de urmele trecutului. (…) Față de sufletul și viața doamnei Doina Cornea avem cu toții o datorie neîmplinită de gratitudine și binecuvântare. De o astfel de plămadă ar avea nevoie țara pentru a renaște și Biserica: omul cu principii care prețuiește mai mult adevărul și libertatea, decât siguranța comodă pe care o conferă frica„.

A urmat PS Virgil Bercea, care a mărturisit: „Pe d-na Doina Cornea, am cunoscut-o bine. Am întâlnit-o la Preasfințitul Todea în casă, apoi, am reîntâlnit-o de multe ori, am întâlnit-o și la Preasfințitul George Guțiu. Au crezut că o vor anihila, dar dânsa a fost una dintre semințe. (…). Mesajul pe care ni-l lasă dânsa acum, când se întoarce la casa Tatălui, este acesta: ne spune tuturor, împreună cu Mântuitorul: ridicați ochii voștri, priviți orizontul și vedeți că acolo este Domnul și libertatea și curajul și îndrăzneală pe care dânsa le-a predicat, prin scrisorile dânsei, prin tot ceea ce a fost. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că doamna Doina Cornea a existat în viața noastră, în viața familiei sale, în viața noastră, a românilor. Nu uitați, cred că ne reprezintă din nou! Ridicați ochii voștri: Doamna ne privește din ceruri! Hristos a înviat!„

În calitate de paroh și asistent spiritual al d-nei Cornea, pr. Teodor Lazăr de la Catedrala „Schimbarea la Față”, a numit-o „un monument al frumuseții umane”. Și, în primul rând i-a descris credința, conștiința faptului că tot ceea ce face este datorită puterii primite de la Dumnezeu. A amintit de familia d-nei Cornea, anunțând și faptul că, împreună cu trupul neînsuflețit al mamei, vor fi îngropate și resturile pământești ale fiicei acesteia, Ariadna. A vorbit apoi despre nepoții d-nei Doina, care, deși au trăit în Franța, vorbesc cursiv limba română, datorită bunicii lor. „Când veneau la Cluj, în biserică, îi aducea și îi așeza în genunchi, să se spovedească și să se împărtășească. Putea face acest lucru pentru că ea a stat în picioare în fața istoriei. Îi punea în genunchi, dar nu în fața oamenilor, ci în fața Împăratului Hristos.”

A pomenit și campania de denigrare care a fost evidentă după 1989, afirmând că în pofida acestei campanii, d-na Cornea a fost un intelectual de o incontestabilă valoare, ca și filolog și profesor universitar. „Ea a înnobilat cele mai importante cuvinte ale limbii române, îmbrăcându-le totodată într-o realitate profundă: curaj, demnitate, caracter și, deopotrivă, scandal (pentru sistem!)”. Pr. paroh a subliniat încă două virtuți ale sale, iubirea și iertarea, subliniind că, „pentru Doina Cornea, iertarea era un fel de a fi. Ea a mărturisit că ar fi dorit să spună tuturor celor care i-au făcut rău, că i-a iertat”. A continuat: „Pot spune că ea mi-a fost duhovnic de fapt. Eu eram cel care, parafrazând Biblia, plecam mai îndreptat la casa mea. Mi-a fost profesorul cel mai bun de morală, ea m-a ajutat să îmi tratez frica.” Din modul în care a cunoscut-o pe Doina Cornea, părintele a numit-o mărturisitoare a credinței, și, a mai adăugat că, personal, în inima sa, o consideră împodobită cu aura sfințeniei. Părintele a încheiat, subliniind faptul că Doina Cornea i-a iubit pe toți.

Pr. consilier eparhial Daniel Avram a dat citire în continuare, mesajului de condoleanțe transmis de PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj: „Am aflat cu tristețe vestea trecerii la cele veșnice a celei care a fost d-na profesoară Doina Cornea, fiică a Bisericii Greco-Catolice și mărturisitoare a credinței. De-a lungul anilor am aflat cum s-a implicat în apărarea cauzei Bisericii Greco-Catolice persecutate și intervențiile ei la diferite foruri, pentru punerea Bisericii în libertate. Ca om intelectual și profesoară a fost un model de apărare a cauzei poporului român și a Bisericii din care provenea. Am aflat de contribuția d-nei Doina Cornea la apariția Legii 9 din 31.12.1989, prin care a fost abrogat decretul lege nr. 358 din 1.12.1948, decret care a desființat Biserica Greco-Catolică. În expunerea de motive la legea 9/1989 se sublinia faptul că ‘punerea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a fost un act politic anticonstituțional, ilegal, abuziv și represiv, antinațional, antidemocratic și anticreștin impus de Partidul Comunist și de Guvernul României’. Ierarhul Eparhiei de Lugoj, împreună cu clerul și credincioșii, ne unim în rugăciune implorând milostivirea lui Dumnezeu, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, să dea odihnă veșnică servei lui Dumnezeu Doina Cornea care s-a mutat de la noi„.

A vorbit apoi pr. vicar Ioan Bizău, din partea Mitropoliei Ortodoxe a Clujului, care, între altele, a spus: „Știm că, potrivit Evangheliei, adevărul și libertatea se completează, în sensul că, așa cum s-a spus mai devreme, nu poate exista adevăr unde nu este libertate și libertatea se întrupează numai în lumina adevărului. Bineînțeles că, atunci când este vorba de a întrupa în viața noastră, a comunităților noastră, adevărul și libertatea și demnitatea și noblețea și speranța și gândul bun și dreapta așezare, întotdeauna se ridică cineva mai ferm sau mai puțin ferm în mijlocul nostru pentru a ne fi purtător de cuvânt, pentru a face ceea ce noi adeseori nu îndrăznim, nu știm sau nu putem să facem, adică pentru a da dovadă de curaj, de dreptate, de adevăr, de frumos, de bine.”

Și, pornind de la o reflecție asupra luminilor și umbrelor sufletului, a aprofundat tema curajului, a neînfricării, prin cuvinte pe care, a mărturisit că le aplică doamnei Cornea, pentru că „pe dânsa o înconjurăm astăzi cu bucuria de a fi împreună, în această comunitate de mărturie și de rugăciune, într-o vreme în care comunitățile de acest fel se încheagă tot mai greu. Doamna Doina Cornea ne-a reunit și astăzi, cum a făcut și altădată. Și am venit cu drag!” A încheiat spunând: „În numele nostru al tuturor, îl asociez aici și pe Părintele Mitropolit Andrei, în numele celor care întotdeauna am însoțit-o, poate, nu suficient de dăruiți și de curajoși, îi dorim ca Bunul și Înduratul, Cel care întrupează de fapt adevărul și dreptatea și libertatea și lumina și puritatea și curajul suprem, să o ocrotească, să îi răsplătească toată strădania și dăruirea de sine. Pe toți să ne ierte, pe toți să ne ocrotească Bunul și Înduratul.”

A fost amintit și momentul din seara precedentă, când l-a însoțit pe IPS Mitropolit Andrei Andreicuț, care s-a rugat la catafalcul Doinei Cornea depus în Aula „Card. Iuliu Hossu” a Catedralei Martirilor sec. al XX-lea din Piața Cipariu. În acele momente, Ierarhul ortodox a rostit și câteva cuvinte, spunând: „Cu mult drag auzeam la Europa liberă cum lua atitudine împotriva tuturor fărădelegilor care existau în țara noastră”. Și, de acolo, din casa Tatălui, „se va ruga ca, într-o lume atât de învălmășită, atât de duplicitară când e vorba de valori, tot mai mulți dintre conaționalii noștri să aibă credința care să mute munții de răutate din locul lor și bunătatea și dreptatea lui Dumnezeu să se așeze”. Înaltpreasfinția Sa a oferit-o „ca model de verticalitate și de curaj de urmat pentru noi toți”.

A încheiat șirul cuvântărilor panegiricul Preasfinției Sale Florentin, care a început amintind cuvântul Domnului: „«Nu te teme turmă mică, pentru că iată, i-a plăcut Tatălui să vă dea vouă Împărăția cerurilor» (Lc 12, 32). Este un citat care ne îndeamnă la curaj”, a arătat Ierarhul, „indiferent de număr sau de statistici. Doamna prof. univ. Doina Cornea, pe care o conducem astăzi pe ultimul drum pământesc, făcea parte din această minoritate exclusă, marginalizată, cu tendința de a fi redusă la tăcere în timpul regimului de care ne amintim cu toții. A fost numită în repetate rânduri disidentă, și, un istoric american o numea: «dizidenta cea mai curajoasă și mai demnă de respect din România care a sfidat timp de opt ani regimul anacronic și represiv al lui Ceaușescu».”

Preasfinția Sa a vorbit despre acțiunile prin care d-na Doina s-a opus regimului comunist, apoi a adăugat: „s-a vorbit mult despre dizidența ei, împotrivirea ei, dar s-a vorbit mai puțin despre spiritul vizionar pe care l-a avut; nu a fost doar o persoană care a protestat împotriva non-valorilor comuniste, dar a oferit și soluții pentru viitor. A încercat să explice societății românești claustrate în ghetoul comunist că o națiune nu se poate dezvolta decât prin cultură, printr-o bună spiritualitate și morală, prin contacte externe și prin dialog cu alte națiuni. Însă lupta ei nu a fost o luptă politică, ea nu a luptat pentru un partid, ci a fost o luptă pentru binele societății românești. Și aici ne întâlnim cu alte destine – este acea rădăcină a unei identități confesionale care și-a spus cuvântul de-a lungul istoriei, spre binele aceste națiuni.”

„Pentru că suntem în Anul aniversar al Centenarului de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, și în Anul omagial al primului Cardinal român, Iuliu Hossu, acum, la ultima însoțire pământească a doamnei profesoare Doina Cornea, amintesc numele a două mari personalități vizionare, care, așa cum s-a amintit, au avut același destin, de «exilați de ai săi, la ai săi»: Episcopul Inochentie Micu Klein și Episcopul martir și mărturisitor Iuliu Hossu, primul purpurat al neamului românesc, care a rămas perseverent în crezul său în Biserica sa Unită cu Roma, în victoria ei în cursul istoriei, indiferent de propunerile ispititoare ale regimului ateu, sau din partea altor confesiuni, răspunzând mereu, cu aceeași tărie și fermitate: «credința noastră este viața noastră». Pentru a putea afirma așa ceva, este nevoie, mai înainte, să ai cu adevărat un crez în viață. Și aici ne întâlnim cu destinul doamnei profesoare Doina Cornea, care spuneam, a fost în felul său o vizionară, a înțeles că societatea românească din anii 75 – 80, era o societate în plină degradare.„

Preasfinția Sa a citat dintr-o scrisoare adresată intelectualilor din România, prin intermediul Postului de radio Europa Liberă, era un îndemn la regăsirea scalei valorilor morale și spirituale. Doina Cornea vorbea despre „un popor care are nevoie de lumină, de deschidere, de dialog”. A continuat cu alte detalii biografice, descriind motivele care au atras represalii din partea securității, opoziția ei față de «impunerea unei ideologii reductive și sterilizante». D-na Cornea a făcut traduceri din Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionesco, pentru a deschide studenților orizontul de gândire; a înțeles că era nevoie de regenerarea unei elite care fusese distrusă în perioada 48-56. De asemenea, deopotrivă, după anii 80, detașându-se de partidele politice care nu erau puse în slujba unei democrații autentice, d-na Cornea a continuat să apere și să afirme aceleași valori. „La fel cum Micu Klein își încheie cursul vieții la Roma fără a se putea întoarce acasă, Cardinalul Iuliu Hossu în Mănăstirea ortodoxă de la Căldărușani, în domiciliu obligatoriu, în mod asemănător, d-na profesoară Doina Cornea, neînțeleasă de ai săi, s-a autoexilat din cadrul unei politici post-comuniste dar tot comuniste, care apoi, în timp, și-a dovedit ineficiența.”

„De viața spirituală se îngrijea cu regularitate. Am avut și eu ocazia să stau de vorbă cu doamna profesoară, atât la Episcopie cat și la domiciliul dânsei, pe teme spirituale și avea mare grijă de cele spirituale, tocmai pentru a putea sta dreaptă în fața lui Dumnezeu și a fi sigură că judecățile exprimate nu sunt ale ei, ci există o voință mai presus de ea. A sta drept în fața societății, a sta drept în fața lui Dumnezeu, este un ideal pe care ar trebui orice creștin să îl împărtășească. Putem afirma că doamna profesoară stă acum drept în fața societății românești și drept și în fața lui Dumnezeu. În semn de apreciere și recunoaștere a meritelor sale în activitatea din vremea de clandestinitate a Bisericii Greco-Catolice, dar și prin sprijinul acordat pentru renașterea Bisericii Greco-Catolice, după anii 90, Papa Ioan Paul al II-lea, astăzi Sfântul Ioan Paul al II-lea, i-a acordat titlul onorific și Diploma de Cavaler al Sfântului Silvestru Papă, la 9 iunie, Anul Domnului 2003, eu având bucuria de a-i înmâna acest document, personal, în sala Mușlea a Bibliotecii Centrale Universitare.”

„Domnul a chemat-o acum să se alăture marilor înaintași, în locul unde va primi și binemeritata răsplătire, pentru lupta purtată în numele adevărului, al libertății și al dreptății, precum și pentru lupta pe care a dus-o pentru afirmarea valorilor Bisericii din care făcea parte, afirmarea drepturilor legitime ale acestui acestei Biserici odios reprimate de regimul comunist. Călătoria sa pământească, iată, se încheie acum, în luna mai, poate nu întâmplător, în luna Episcopilor Martiri și Mărturisitori ai Bisericii Greco-Catolice, cinstiți deja, de peste 18 ani, prin pelerinajele naționale la Sighet, acolo unde își așteaptă obșteasca înviere osemintele Episcopilor Valeriu Traian Frențiu Episcopul de Oradea Mare, Ioan Suciu, Administrator apostolic al Blajului și Episcopul Tit Liviu Chinezu, dimpreună cu atâția alți mari oameni de stat, politici.”

PS Florentin a încheiat spunând: „Acum, la ceasul despărțirii, aducem condoleanțe familiei îndoliate, în mod particular fiului Leontin, care a fost sprijinul bătrâneților și neputințelor doamnei profesoare, cu multă răbdare și cu multă perseverență”. A reamintit de asemenea faptul că, „la dorința familiei, se află aici și resturile pământești ale Ariadnei și vor fi înhumate împreună, într-un semn de solidaritate”. „La ceasul despărțirii, d-na Doina Cornea poate rosti acum, cu Apostolul neamurilor, Sfântul Pavel: «Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, dar în toate acestea, credința am păzit-o». Amin.”

Înainte de plecarea spre cimitir, un emoționant mesaj a venit și din partea familiei d-nei Cornea, prin cuvintele nepoatei Julie și a fiului său, Leontin. Julie și-a amintit când mergea cu bunica ei la Liturghiile care se celebrau în Piața Unirii, și, „de fiecare dată oamenii o opreau iar ea discuta cu fiecare om, mai ales cu cei cu care nu era de acord”. A mărturisit că „fiecare moment când stătea cu ea, era o șansă pentru că puteam să mă ridic spre o ființă mai bună”. Și-a amintit întâmplări din copilărie, când venea acasă la bunica ei, care și-a învățat nepoții să iubească această țară și poporul. A invitat „să medităm împreună asupra a trei precepte fundamentale pe care mi le-a transmis Doina: o viață simplă, să nu acorzi importanță lucrurilor materiale, să cauți spiritul înainte de toate”. I-a învățat totodată și „respectul și iubirea pentru oricare formă de viață; sfințenia existenței pe pământ constă în prețuirea pământului și a creaturilor Domnului”. O altă învățătură: „luptă pentru pacea interioară – fi sever cu greșelile și excesele tale, dar fii blând și indulgent cu cele ale semenilor tăi. Așa vei cunoaște fericirea armoniei”. „Dragă bunică, să te odihnești lângă mama și lângă Dumnezeu” – este mesajul emoționant din partea nepoților.

Câteva cuvinte a rostit și fiul doamnei Cornea, Leontin, care a dorit să împărtășească „gândul Doinei Cornea” după ziua precedentă: „ieri, în Aula ‘Iuliu Hossu’ a Catedralei Martirilor și Mărturisitorilor, a fost fericită. Și-a adus aminte de adolescența ei, atunci când Bisericile Ortodoxă și cea Greco-Catolică, Unită cu Roma, era numite Biserici naționale, cele două Biserici naționale ale poporului român. Și, Anul Centenarului fiind, și-a adus aminte de ceea ce spunea Cardinalul Iuliu Hossu: «noi, Biserica noastră, am purtat luptă dreaptă împreună cu Biserica Ortodoxă, pentru unirea neamului, a Ardealului cu Țara mamă, veacuri de-a rândul împreună, în bine și în rău. Îmbrățișați am fost fericiți, și în apoteoza luptei biruitoare, în 1 Decembrie 1918, la proclamarea Unirii Ardealului cu Patria mamă.» Și s-a bucurat mama atunci când a văzut pe Înaltpreasfințitul Andrei slujind într-un spațiu catolic, primit fiind cu brațele deschise de Preasfințitul Florentin. Și și-a adus aminte de Papa Francisc și de îndemnul său pentru apropiere între cele două Biserici. Le mulțumesc, în numele mamei și al meu, atât prelaților ortodocși cât și celor greco-catolici, pentru acest frumos gest de normalitate.”

Acestea fiind săvârșite și spuse, în urma mașinii care o transporta pe ultimul drum pe pământ, sutele de participanți au făcut o procesiune impresionantă spre Cimitirul Central. Pe tot parcursul înmormântării, Doinei Cornea i s-a adus încă o mulțumire specială, poate cea mai spectaculoasă. I-au adus-o militarii, ca pentru eroicul luptător care a fost, prin prezența gărzii de onoare la catafalc, alcătuită din militari ai Diviziei 4 Infanterie „Gemina”, și apoi, prin onorurile militare aduse în Cimitirul Central din Cluj-Napoca.

Întreg parcursul ceremoniilor funerare care au marcat despărțirea vremelnică de d-na Doina Cornea a fost luminat de un semn de unitate, nu doar între confesiuni, ci și între oameni cu convingeri politice diferite, unitate și iertare între români. Odihna cea veșnică dă-i-o ei, Doamne și lumina cea fără de sfârșit să strălucească ei. Să se odihnească în pace, din mila lui Dumnezeu! Amin.

Album foto: aici