Hramul mănăstirii “Sfânta Macrina” sărbătorit în prezența PS Claudiu

Hramul mănăstirii “Sfânta Macrina” la 70 de ani de la centralizarea surorilor baziliene din întreaga lume în Ordinul Surorilor Sfântului Vasile cel Mare

Duminică, 18 iulie 2021, la mănăstirea “Sfânta Macrina”, din Cluj-Napoca, a surorilor Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), a avut loc serbarea hramului. Un prilej de bucurie a fost și faptul că în acest an se împlinesc 70 de ani de la centralizarea surorilor baziliene din întreaga lume în OSBM, cu o conducere generală la Roma și urmând toate aceleași Constituții. S-au reunit, pentru acest moment celebrativ, surori din cele cinci comunități care activează în trei Eparhii ale Bisericii Române Unite: Eparhia de Cluj-Gherla – la Cluj-Napoca și Gherla, Eparhia de Maramureș – la Baia Mare și Eparhia de Lugoj – la Lugoj.

Prezent la marea sărbătoare a fost Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, care a adus racla cu moaștele Fericitului Episcop martir Iuliu Hossu. Ierarhul a fost întâmpinat la intrarea în biserica mănăstirii, de pe str. Crizantemelor, de către pr. Ioan Pop, capelan OSBM, de Maica Veridiana, Superioara Provinciei din România a OSBM, zeci de preoți, călugări, călugărițe, copii de la Grădinița “Sfânta Ana” a Surorilor Baziliene. După primire, Ierarhul, preoții, diaconi și sub-diaconi au ieșit în procesiune în curtea interioară a mănăstirii unde a fost celebrată Sfânta Liturghie Arhierească. Răspunsurile liturgice le-au oferit Surorile OSBM. Împreună cu PS Claudiu au concelebrat la masa altarului din curte pr. Marius Cerghizan, Vicar general, pr. Ermil Jurja, Protoegumen OSBM, pr. Henryk Urban, Superior local al Ordinului “Societatea lui Isus” din Cluj, pr. Cristian Sabău, Protopop de Cluj I, fiind de față alte zeci de preoți și preoți călugări. Au luat parte la bucuria Surorilor Baziliene, Maica Teodorina și surori din Congregația Surorilor Maicii Domnului, surori din Congregatio Jesu, călugări bazilieni, iezuiți, franciscani, membri ai Ordinului Terțiar Bazilian, prieteni și colaboratori ai surorilor baziliene, sute de credincioși.

La predică, PS Claudiu a subliniat importanța prezenței persoanelor consacrate: “avem o datorie față de realitatea din biserica noastră, cu care de multe ori suntem obișnuiți și multe lucruri ni se par o normalitate, dar uităm să mulțumim Domnului pentru darul pe care îl face prin prezența instituțiilor de viață consacrată astăzi”. Evidențiind motivele de sărbătoare din această zi, s-a oprit și la ocrotitoarea locașului mănăstiresc: “Sfânta Macrina, o sfântă cunoscută dar semnificativă pentru noi și pentru momentul de față și pentru lumea în care trăim fiindcă nu e doar o sfântă mare, ci este o sfântă care are în familie alți sfinți și asta ne aduce aminte că toți suntem o mare familie și că suntem chemați cu toții la sfințenie”. Preasfinția Sa a chemat la conștientizarea faptului că “ceea ce suntem noi este rodul îndurării lui Dumnezeu prin rugăciunile fraților și surorilor noastre. (…) Nu suntem în Biserică sau într-un un ordin fiindcă suntem persoane speciale, sau avem daruri speciale. Suntem aici, prin mila lui Dumnezeu pentru rugăciunile altora. Ne gândim la rugăciunile părinților, ale rudelor, ale preoților, călugărițelor, călugărilor, prietenilor… Suntem rodul rugăciunii Bisericii, și, hramul de astăzi trebuie să ne aducă aminte că suntem cu toții familia lui Dumnezeu.”

S-a oprit apoi asupra evangheliei Duminicii (Mt 8,5-13) – “a vindecării slugii sutașului”: “Evanghelia de astăzi ne invită spre aceeași logică spirituală: suntem creștini, greco-catolici, venim la biserică și de multe ori ne pândește ispita autosuficienței. Ni se pare că am făcut tot ce era de făcut și, dacă ar fi să trecem în Împărăția Cerurilor, am avea un fel de pașaport spiritual prin faptul că am fost botezați, am fost creștini, nu am făcut multe rele… Dar, evanghelia de astăzi ne invită la o trăire și o relație continuă, la o comuniune continuă cu Mântuitorul nostru Isus Cristos!” După încheierea celebrării liturgice, pr. Ioan Pop, capelanul Mănăstirii “Sf. Macrina” a adresat Preasfinției Sale Claudiu urarea de bun venit cu bucurie, a spus: “vreau să vă asigur că sunteți în mijlocul prietenilor pentru că bucuria ne face să fim, nu doar copii ai lui Dumnezeu și frați, ci, totodată, să fim și prieteni”.

În continuare, Maica Veridiana a vorbit despre sărbătoarea Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, care, “în acest an își serbează 70 de ani, nu doar de existență, ci și de unitate. Ne-am adunat astăzi împreună la Mănăstirea Sfânta Macrina pentru rugăciune și comuniune, în acest an pentru prima dată în jurul Episcopului nostru Claudiu care participă la hramul sărbătorii și, totodată, la celebrarea celor 70 de ani de la centralizarea ordinului (OSBM).” Au fost amintite celebrările cu ocazia acestei aniversări: “celebrăm, așadar, 70 de ani de la centralizarea ordinului sub o singură conducere generală la Roma, având aceleași Constituții, promovând colaborarea și susținerea între provincii, vice-provincii, delegațiuni, misiuni și mănăstiri contemplative din diferite țări din întreaga lume, în funcție de numărul de surori – noi, fiind o provincie.”

“Celebrările legate de centralizarea ordinului au fost focalizate la Roma și în același timp în colaborare cu toate surorile din provincie. În acest an, în luna mai, am avut o întâlnire în mediul online (din cauza pandemiei). Apoi, la 2 iunie, când a fost aniversarea promulgării Decretului de centralizare a Ordinului, s-a celebrat o Sfântă Liturghie solemnă de mulțumire în bazilica “Santa Sophia” din Roma, prezidată de Cardinalul Leonardo Sandri, prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale. În luna noiembrie vom avea bucuria unei alte întâlniri cu participarea, din nou, a surorilor din întreaga lume și a colaboratorilor”.

· Superioara Provinciei din România a OSBM a evidențiat, pe scurt, parcursul istoric al Ordinului Surorilor Sfântului Vasile cel Mare din România

Surorilor Baziliene au fost fondate de către sora Ana Maria Fekete în colaborare cu pr. ieromonah Leon Manu OSBM, la Gherla, într-o perioadă când se pregătea de fapt desființarea Bisericii Greco-Catolice. Înființarea noii comunități a fost susținută mult de Preasfințitul Iuliu Hossu, astăzi Fericitul martir ale cărui moaște se aflau în fața altarului.

Demersurile de fondare ale Congregației au început în anul 1945. Aprobarea din partea Congregației pentru Bisericile Orientale s-a dat în ianuarie 1948 și a sosit la Cluj în aprilie 1948. Chiar dacă împrejurările erau ostile, sora Ana, cu tinerele de la azilul de bătrâni din Gherla, și-a început misiunea cu mare încredere în ajutorul lui Dumnezeu. S-a adeverit că acolo unde Dumnezeu vrea se biruiește rânduiala firii; deoarece, după câteva luni, Biserica Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii iar perioada de persecuție împotriva Bisericii, 1948-1989, a fost tocmai perioada în care surorile baziliene au început să existe, să se formeze, să se organizeze pe comunități clandestine, să se dezvolte, în așa fel încât în anul 1990 existau 67 de surori, toate au intrat în ordin în perioada de clandestinitate.

Avântul surorilor în această perioadă de persecuție a fost atât de mare încât a depășit granițele țării. Pe căi secrete așa cum era posibil în acea perioadă, prin Superioara provincială de atunci, Maica Ioana Bota, s-a încercat să se ia legătura cu conducerea generală de la Roma a ordinului. Aceasta s-a întâmplat în anul 1984, când părintele Virgil Florian a reușit să plece la Roma și a adus câteva date despre existența OSBM.

După o cunoaștere reciprocă, prin corespondență codificată, a venit și ocazia binecuvântată a plecării la Roma, în anul 1988, a două persoane implicate mult în comunitate: pr. bazilian Sabin Dăncuș OSBM, re-fondatorului surorilor baziliene în 1970, și a sorei Valeria, care au putut prezenta situația din România în mod concret și au depus cererea de afiliere a surorilor din România la Ordin. După acest eveniment, Superioara generală de atunci, Maica Cristofora, și-a exprimat dorința de a veni în România. După ce s-a informat despre restricțiile impuse de regimul comunist și-a asumat orice risc, și, în primele zile ale lunii mai, 1989, a venit în România însoțită de o consilieră generală. A reușit să vadă aproape toate surorile din România, modul lor de viață, programele comunitare clandestine și a rămas impresionată de ceea ce a văzut. De aceea, după această vizită, în timpul Capitulului general, din iunie 1989, ținut la Roma, surorile baziliene din România au fost acceptate în Ordinul Surorilor Sfântului Vasile cel Mare, ca provincie iar patronajul sub care a fost pusă noua provincie a fost «Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria», respectând dorința fondatoarei, sr. Ana-Maria Fekete, care, în documentele de fondare ale Congregației, din 1946, a dat acest nume.

Un motiv de bucurie se datorează faptului că provincia noastră, chiar dacă este printre ultimele afiliate la ordin, chiar de la început a fost apreciată. Astfel, la primul Capitul general, din 1995, la care noi am putut să participăm, una dintre surorile din România, Maica Valentina Hădărău a fost aleasă consilieră generală, iar la Capitulul general din anul 2007 a fost aleasă Consilieră generală și econoamă generală, Maica Ioana Bota. Însă evenimentul cel mai important a avut loc la Capitulul general din 2019, când Maica Marcela Runcan din România a fost aleasă Superioară generală, un lucru de neimaginat cu câțiva ani în urmă. Rememorând evenimentele istorice trăite, recunoștința și mulțumirea noastră se transformă în laudă de preamărire adusă lui Dumnezeu pentru lucrarea minunată pe care a săvârșit-o și pe care continuă să o facă prin noi.

***

Maica Veridiana a mulțumit, în numele tuturor surorilor, Preasfințitului Claudiu, a mulțumit de asemenea tuturor celor care s-au alăturat sărbătorii, asigurându-i pe toți de comuniune și rugăciune. Cu această ocazie, a oferit Preasfințitului Claudiu un cadou simbolic, o carte cu istoria surorilor și o icoană cu Sfânta Macrina. Mulțumind pentru icoană, Preasfinția Sa a spus: “orice icoană îmi aduce aminte de Icoana din sufletul nostru și sfinții îmbogățesc cu culori și trăsături deosebite, fiecare cu darul său, sufletul nostru”.

PS Claudiu a mulțumit și pentru că pr. Ioan i-a adus aminte că se află între prieteni. “Vă mulțumesc, mă simt onorat și bucuros, sunt convins că doar împreună putem merge înainte ca Biserică a lui Cristos. Cu toții, împreună, suntem marea familie a lui Dumnezeu, cu toții suntem Biserica. Împreună formăm icoana lui Cristos, împreună să mergem pe urmele lui Cristos, așa cum ne-a îndemnat Sfântul Părinte, Papa Francisc”, a îndemnat Ierarhul. Sărbătoarea s-a încheiat cu o generoasă agapă fraternă oferită de Surorile Baziliene, în atmosferă de comuniune și bucurie.