Hramul bisericii „Înălțarea Sfintei Cruci” și binecuvântarea Muzeului Crucii din Parohia Cluj V – Făget

Sfânta Liturghie din 16 septembrie 2018, Duminica de după Sărbătoarea Sfintei Cruci, a fost, pentru credincioșii parohiei Cluj V – Făget un timp petrecut la umbra Crucii lui Hristos. În frumoasa biserică parohială „Înălțarea Sfintei Cruci”, de pe str. Colonia Făget nr. 16-18, membrii acestei comunități păstorită de pr. Remus Tegzeșiu, l-au avut ca oaspete pe Ierarhul greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu. Au mai fost de față: pr. Ioan Mătieș – vicar cu laicii, pr. Traian Coste – vicar judecătoresc, pr. Cristian Arinel Sabău – protopop de Cluj I, pr. Marius Ungureșan – protopop de Cluj II, pr. Olivo Bosa – din Societatea lui Isus, director al Centrului iezuit Manresa, alți preoți invitați, Surori din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, din Congregația lui Isus, membre ale Asociației Points Coeur, credincioșii parohiei Făget, reprezentanți ai autorităților, între care primarul Teodor Bucur.

„Venim cu bucurie la această parohie și dorim să ne înălțăm privirea cu încredere spre Cruce, spre Mântuitorul jertfit pentru noi, Cel care și-a trăit viața pentru a ne dărui nouă, tuturor, viața”, a spus PS Florentin, chemând la încredere în voința lui Dumnezeu. „Crucea este semnul torturii, al întunericului, al morții, al biruinței răului asupra binelui, dar, prin Hristos, această Cruce devine semn al bucuriei, semnul vieții, al triumfului definitiv al vieții asupra morții. Când ne închinăm în fața crucii, noi ne închinăm Celui care s-a jertfit pe Cruce, nu ne închinăm lemnului, ne închinăm lui Dumnezeu. Viața noastră își are originea în iubirea lui Dumnezeu care se manifestă nemijlocit prin Cruce: o viață născută din iubire, pe care am primit-o ca și dar, și înțelegem că nu putem trăi altfel, decât oferind-o lui Dumnezeu, tot ca și dar, cu iubire de fii și fiice, cu iubire de frați, pentru că prima poruncă este: «să îl iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și cu toată puterea ta și pe aproapele ca pe tine însuți».”

„Greșeala omului adeseori este exprimată în evanghelia de astăzi: «la ce i-ar folosi omului să dobândească lumea întreaga dacă își va pierde viața» dobândită de la Dumnezeu, își va pierde sufletul, își va pierde mântuirea. Pentru că omul aleargă după bunăstare, avere, plăcere și ajunge să își pună încrederea în aceste mijloace de subzistență mai mult decât în Dumnezeu, dorind să își prelungească viața pe pământ. Dar, Dumnezeu vrea să ne dăruiască mult mai mult, nu o garanție aici, pe pământ, ci o garanție dincolo, în Iubirea Lui: garanția vieții veșnice. A-l urma pe Hristos înseamnă a-l urma și pe Cruce. Crucea are nevoie de încredere, de credință, pentru ca, astfel, tot ceea ce înseamnă suferințe, probleme, neplăceri în viața noastră, să ne orienteze spre Hristos, nu să ne îndepărteze de El. Crucea este cea care dă sens vieții noastre. Încă din primele secole ale Bisericii creștine, primii martiri și mărturisitori ai Bisericii au înțeles că, a-ți jertfi viața pentru credință este semnul suprem al încrederii în Dumnezeu.”

Pentru că ne aflăm în anul omagial dedicat Cardinalului Iuliu Hossu, Preasfinția Sa a citat ultimele rânduri din Memoriile Eminenței Sale, scrise în 1962, după ce trecuse prin „focul marii încercări” al închisorii. Scrie Cardinalul de venerabilă memorie: „«În ceasul mare al încercării Bisericii noastre scumpe în țara robită, în mijlocul poporului înlănțuit, într’o lume biciuită de puterile dezlănțuite ale întunericului, Episcopatul Bisericii române unite a străbătut pe această cale luminată de Domnul, cu pași statorniciți de darul Lui, pe calea Crucii Sale, preamărindu-L până la sfârșit». Să-l rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne dăruiască harul de a rămâne perseverenți în credința noastră!”.

„Parohia noastră”, a spus pr. paroh Remus Tegzeșiu la final, „o cruce ridicată deasupra Clujului, de unde suntem și cerem de la Bunul Dumnezeu să trimită peste noi, peste toți, binecuvântarea Sa”. Părintele a mărturisit că este moștenitorul unui tezaur, prin faptul că i s-a încredințat să continue activitatea pr. Cosma Ioan, „preot deținut în închisorile comuniste, care a murit la altar – a început Sfânta Liturghie în capela din vecinătate, acolo unde am deschis muzeul Crucii”. Pr. Remus a mai spus că nu suferința, ci „bucuria este puterea dumnezeiască ce vine prin Cruce”. A mai oferit câteva interesante detalii: „Pe masa Sf. Altar există 12 cruci cu giulgiu, care reprezintă martiriul Bisericii Greco-Catolice Română Unită cu Roma. În masa Sf. Altar se află moaștele Sf. Apostol Andrei, primite prin binecuvântarea Cardinalul Sandri. Pe masa Altarului se află în permanență relicva Sfintei Cruci și relicva Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Suntem atât de bogați în har și, de multe ori, atât de săraci fiindcă avem inimile zăvorâte.” A mai spus cu tristețe: „Ne-am făcut cruci de aur și avem inima de piatră. Înainte era invers: aveam inimile de aur și la piept cruci de lemn”. Părintele a deplâns lipsa iubirii, a închinării la Sfânta Cruce. La final, a mulțumit tuturor că au venit cu inimile deschise înaintea Crucii, spunând: „Hristos și-a întins mâinile pe Cruce și a spus: «priviți, cât de mult vă iubesc!»”. A dăruit Preasfinției Sale, ca amintire, un crucifix și o carte de rugăciune.

Invitând la meditație în tăcere în fața Crucii, Preasfinția Sa a încheiat, oferind exemplul Episcopilor Martiri, care, la rândul lor, „puteau să protesteze, să se opună acelora care i-au condus spre Cruce, dar nu au făcut-o, pentru că au înțeles mai mult, au înțeles că aceea este voința lui Dumnezeu. Cardinalul scrie în Memoriile sale: «am descoperit în acest timp de liniște și aprofundare o cetate nebiruită, sufletul nostru, o cetate în care nimeni nu poate intra, decât acela căruia îi permitem noi, aici, în timpul închisorii, adevărată universitate în credință în care ceea ce am predicat am avut ocazia să practicăm». Iată lumina Crucii”, a exclamat Ierarhul, „iată ce înseamnă a accepta Crucea, ce înseamnă lepădarea de sine și a căuta să înțelegem voința lui Dumnezeu”.

A avut loc și o decernare de diplome și medalii „Iuliu Hossu”, însemnele anului în curs dedicat memoriei Cardinalului martir. Dând binecuvântarea finală, Preasfinția Sa a mulțumit tuturor pentru timpul petrecut împreună la umbra Crucii. Serbarea Hramului din Făget a fost însoțită și de un alt eveniment deosebit, de binecuvântarea cu apă sfințită a Muzeului Crucii, amenajat cu multă credință, sârguință și migală de Păstorul comunității. Sute de cruci, multe din ele purtând prețioase relicve, unele aduse din locuri îndepărtate, de la Ierusalim și din mari sanctuare de rugăciune ale creștinătății, pot fi contemplate pe pereții acestui muzeu, din toate izvorând lumina nevăzută, sfințitoare, tămăduitoare a harului Sfintei și unicei Cruci a Domnului. După celebrarea liturgică, Preasfinția Sa, preoți și credincioși, s-au îndreptat în procesiune spre clădirea alăturată unde se află acest muzeu care a fost binecuvântat prin stropire cu apă sfințită, și, va fi de acum primitor alături de frumoasa biserică de la marginea pădurii și a orașului – la granița dintre zumzetul cetății și liniștea naturii va oferi un popas spiritual oricărui trecător.

Mai multe fotografii: aici