Mândră alături de cercetașe și cercetași
Tabăra de vară a cercetașelor din acest an a fost ultima tabără la care am participat în patrulă, urmând ca la deschiderea anului cercetășesc să fac trecerea la călăuze. Cu toate că sunt șefă de patrulă de doi ani la Ratoni, am fost pentru prima și ultima dată șefă de patrulă într-o tabără. Nu a fost o tabără ușoară, dar sigur a fost o tabără din care am plecat cu multe amintiri frumoase. În aproape fiecare zi, am avut “Cupa Călătorului”, o competiție între patrule. Probele au testat cunoștințele noastre în Codul Morse și privind cultura generală. Coordonarea patrulei doar prin gesturi a fost o probă ce ne-a adus zâmbetul pe buze tuturor. Pe parcursul celor zece zile am admirat prieteniile formate în patrulă și ajutorul pe care cercetașele și-l acordau reciproc la nevoie. Nouă ratoni gata de orice provocare alergau prin Valea Firii, locul în care s-a înființat patrula noastră în urmă cu zece ani. Faptul că ne aflam în locul de unde a început totul ne-a dat o dispoziție bună încă de când ne-am întâlnit toate în Gara de Nord, la ora 5:30. În cele unsprezece ore de drum ne-am împărtășit emoțiile („Abia aștept să văd ce ne-au pregătit șefii”), fricile („Dacă nu o să fie pământ bun pentru construcții?”) și dorințele („Sper să nu plouă!”) legate de ce o să urmeze. Spre fericirea noastră, ploaia nu ne-a oprit din respectarea programului. La începutul concursului de gătit, cerul era înnorat și începuse să bată vântul. Înainte de a ne apuca de gătit, ne-am rugat împreună cu dorința în suflet de a nu ploua în următoarele două ore, iar Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunea.
Am participat la Sfânta Liturghie în cele două duminici, dar și pe 15 august, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, unde ne rugăm și cântam împreună cu toate surorile cercetașe și toți frații cercetași.
A fost o tabără solicitantă și din punct de vedere medical. Jumătate din fetele din patrulă au avut răni sau la picior sau mâna rănită. Cu toate că nu ne aflam toate într-o stare perfectă, ne-am împărțit sarcinile astfel încât am câștigat Patrula Taberei și premiul pentru Veghe. Le apreciez foarte mult pe cercetașele din patrulă, pentru că indiferent de cât de multe probleme au apărut, rar le vedeam cu moralul la pământ. Chiar dacă nu puteau să muncească așa cum și-ar fi dorit, mereu își găseau câte ceva de făcut. În această tabără am descoperit că atâta timp cât reușim să îmbinăm distracția cu munca și cât timp este o atmosferă frumoasă în patrulă și în sufletele noastre, atunci nu avem de ce să ne facem griji.
Mă simt mândră pentru că am muncit, am cântat și m-am jucat alături de cercetașe și cercetași din București, Focșani, Oradea și Călărași.
ÎI sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit șansa de a ghida opt fete pe acest drum minunat în cercetășie timp de doi ani.
Diana Moșneag, patrula Ratonii
Amintiri și râsete
Tabăra de anul acesta a fost o încercare peste care, îmi permit să spun, că toate fetele din patrula mea au trecut cu brio. Nu doar că ne-am simțit toate extrem de bine, dar am și trecut împreună peste mici greutăți precum răceala, frigul, stresul și altele, dovedind că unitatea, prietenia și ajutorul reciproc în patrulă sunt mult mai importante decât numărul sau experiența membrilor acesteia. Orice activitate și treabă din zi rezulta în râsete și multă voie bună. Nu voi uita niciodată tabăra aceasta, de unde am plecat cu atâtea amintiri și râsete întipărite în memorie, și unde patrula mea a câștigat, bineînțeles, Cupa Călătorului, vestitul bocanc de care suntem foarte mândre!
Iulia Lazăr, patrula Veverițele
Bucurie și comuniune
A fost o tabără cu adevărat frumoasă. Nici nu mă așteptam să fie altfel. Cu bune, cu rele, toată lumea a râs și nu a simțit dorul de casă atât de puternic. La început, pot spune sincer că eram sceptică. Deși a fost a cincea mea tabără, locul nu prea mă încânta la început, dar, pe parcurs, am ajuns să îl iubesc. Am ajuns să-mi imaginez cum se descurcau fetele acum 10 ani. Oare am reușit să trăim fiecare moment cu aceeași bucurie și unitate? Eu sper din tot sufletul că am reușit toate să ne ridicăm la nivelul așteptărilor.
În această tabără am învățat din nou ce înseamnă să te detașezi și să te împrietenești cu natura.
În patrula Bufnițelor fetele s-au simțit foarte bine. Am reușit să rămânem unite, chiar dacă am stat în corturi separate (ceea ce nu pare mare lucru, dar o patrulă e foarte important sa stea unită chiar și noaptea în cort, înainte de culcare, unde mai povestim și cunoaștem noi laturi ale personalităților noastre) sau dacă au mai fost mici tensiuni.
Sunt foarte mândră că fac parte din patrula Bufnițelor și din această mare familie a cercetașilor.Andreea Lazăr, patrula Bufnițele
Știre preluată de pe episcopiabucuresti.ro
