Departamentul pentru Pastorația Adulților și a Familiilor, din cadrul Biroului Pastoral Eparhial pentru Laici din Oradea, a organizat în 22-24 iunie 2018, la Vila Sântana din Sânmartin, exerciții spirituale pentru adulți, pornind de la Rugăciunea Domnească „Tatăl Nostru” în Sfinții Părinți.

La acest eveniment s-au reunit într-o binecuvântată comuniune peste 80 de participanți din diverse zone ale Eparhiei, respectiv Oradea (Catedrală „Sfântul Nicolae” și Mănăstirea „Maica Domnului”), Șimleu, Zalău, Beiuș și Suplacu de Barcău. Aceștia s-au bucurat de inspirația și dăruirea relatorilor, părintele Mihai Tegzeș, sufletul în activitatea de pastorație a adulților și a familiilor, alături de părintele Vicar General Mihai Vătămănelu, cel care, în ciuda programului încărcat, susține de fiecare dată, prin prezența și implicarea sa, orice activitate legată de evanghelizarea adulților și a familiilor.

După rugăciunea de deschidere și cină, a urmat prima conferință: „Tatăl nostru, sfințească-se numele tău”, unde cu toții am realizat cum apelarea „Tatăl nostru” ne plasează automat, pe fiecare dintre noi, atât în ipostaza de fii ai Acestuia, cât și de frați între noi, prin paternitatea universală a lui Dumnezeu. Pentru a putea recita cu evlavie această rugăciune, singura rugăciune dată ca exemplu de către însuși Domnul nostru Isus Cristos, este necesar să-i putem recunoaște pe ceilalți drept frați, anulând tendința noastră de a judeca și a ponegri. Am aflat cu toții că orice lucrare împletită cu spiritul de iubire și slujire față de aproapele reprezintă de fapt o rugăciune, rugăciune care implică toată trăirea.

Pe de altă parte, Dumnezeu nu are nevoie de favoruri, ca noi să îl „sfințim” prin rugăciunea noastră, El așteaptă să fim părtași la sfințenia Sa, comportându-ne ca temple ale lui Dumnezeu, lăsându-l pe Acesta să locuiască în noi. A ne ruga cu adevărat se traduce prin a ne lua angajamentul de a arăta celor din jur sfințenia lui Dumnezeu în viața noastră, oferind tuturor darurile primite de la Sfântul Spirit, fiindcă lucrarea dumnezeiască a lui Isus pe cruce este mai puternică decât toate păcatele noastre.

În ziua a doua, după Sfânta Liturghie celebrată de către părintele Vicar General Mihai Vătămănelu și după micul-dejun, a urmat a doua conferință: „Vină împărăția Ta” și „dă-ne pâinea”, unde cu surprindere am înțeles cu toții că nu ne rugăm pentru a asista pasivi la instaurarea împărăției Domnului în lume (pacea în lume neavând aceeași însemnătate în situația în care lipsește pacea din sufletele noastre), ci pentru ca Împărăția să aibă acces în sufletele noastre, fiindcă dacă noi nu înviem în Cristos, rămâne zadarnică învierea Sa. Conștientizând că nu avem decât prezentul, trecutul și viitorul fiind ale lui Dumnezeu, vom cere doar pâinea necesară într-o zi, fără a face „provizii”, fiindcă am fost încurajați să nu ne îngrijorăm pentru ce vom mânca și ce vom îmbrăca mâine.

După discuțiile pe grupuri și împărtășirea în plen a impresiilor, a urmat prânzul, când participanții au avut plăcuta surpriză de a-l avea alături pe Preasfințitul Virgil Bercea, care, a inclus această vizită în programul său foarte solicitant, pentru a ne încuraja. A urmat cea de-a treia conferință: „Dă-ne pâinea și ne iartă păcatele”, ocazie cu care s-a subliniat importanța hranei divine pentru viața veșnică, Euharistia fiind o pâine mai presus de orice, care hrănește sufletul creștinului, ajutându-l să învingă răul prin bine și să se împace cu aproapele. Prin iertarea aproapelui ne facem o favoare, fiindcă altfel, rugându-ne Tatăl Nostru fără a ierta, practic ne osândim solicitând o judecată mai aspră. Au urmat discuțiile pe grupuri, apoi împărtășirea în plen. Cea de-a doua zi s-a încheiat cu cina, urmată de rugăciune.

Programul de duminică a început cu micul dejun, urmat de cea de-a patra conferință: „Tatăl nostru cu fapta”. Am fost încurajați să ne străduim să transformăm viața noastră într-o rugăciune continuă, astfel încât să nu mai întristăm pe nimeni niciodată, fiindcă cel care păstrează în suflet resentimente și neliniști este asemenea celui care scoate apă din fântână cu o găleată spartă. Rugăciunea cea mai valoroasă spune: „Fie voia Ta!”, fiindcă lepădând grija lumească moștenim totul. În plus, nu Dumnezeu are nevoie de rugăciunea noastră, noi avem nevoie de rugăciune. A ne ruga corect este echivalent cu a vedea pe Dumnezeu în FIECARE ființă umană, mai ales în cele considerate nesuferite, concomitent cu a ne vedea pe noi nevrednici. A vedea pe Dumnezeu în aproapele este soluția practică de a iubi pe aproapele, condiție esențială în mântuirea creștinilor, indiferent de religie ori naționalitate.

A urmat Sfânta Liturghie la biserica din Sânmartin, celebrată de către părintele Vicar General Mihai Vătămănelu, lângă care au fost: părintele Mihai Tegzeș, părintele Zima Zorel, părintele Florin Mărincean, părintele Daniel Bertean și părintele Alexandru Chivari, care a predicat. Înainte de încheiere a mai avut loc o sesiune de împărtășire în plen a impresiilor generale ale participanților. Aceștia au mărturisit sentimentele cu care vor pleca de la această „agapă spirituală” care le-a oferit un alt mod de a percepe realitatea, având sufletul mai bogat și dobândind o putere mai mare de a reprezenta repere de moralitate și credință în societate. Ne rugăm Bunului Dumnezeu să dea în continuare putere celor care se implică și se străduiesc să ne învețe cum să devenim conștienți de faptul că numai IUBIREA este cea care va transforma lumea. Vom încerca să luăm exemplul călugărului franciscan pomenit în conferință, care, în detenție fiind, gândea: „Nu am știut că e nevoie de atât de puțin în viață ca să fim fericiți!” Ne vom strădui să punem și în practică ceea ce am învățat, să găsim înțelepciunea de a alege mereu „autostrada Soarelui”, astfel încât să putem și noi străluci pentru cei din jur, contaminându-i de bucuria de a sta cu Domnul.

Laura Ologu – Biroul pastoral al Eparhiei de Oradea
via EGCO.ro