S-au împlinit, anul trecut, 200 de ani de la publicarea Lexiconului de la Buda, o lucrare de referință pentru literatura și filologia română, fundamentală și din punct de vedere istoric. „Chiar dacă astăzi nu mai are valoarea de atunci, este important să ne aducem aminte de anumite lucruri”, a afirmat Preasfințitul Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, luni, 12 ianuarie 2026, în Sala Mare a Primăriei Oradea, în deschiderea conferinței „Lexiconul de la Buda – expresie a politicii culturale vieneze”, susținută de dr. Laura Stanciu. Evenimentul, organizat de Episcopia Greco-Catolică de Oradea, s-a bucurat de participarea unui public numeros de elevi de la patru licee orădene – Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Colegiul Național „Emanuil Gojdu”, Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu” și Liceul „Don Orione” din Oradea –, precum și de studenți teologi, profesori, oameni de cultură și cler.

Cu aceeași ocazie au fost lansate volumele Școala Ardeleană. Antologie de texte (1743‒1830), ediție îngrijită de Eugen Pavel, apărută în colecția „Panteon Românesc”, coordonată de prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, la Editura Școala Ardeleană (Cluj, 2025). Cărțile au fost prezentate de Bogdan Harhătă și Vasile George Dâncu.

În cuvântul său, Preasfințitul Virgil a evidențiat în mod special rolul Oradiei în istoria culturală a Școlii Ardelene: „Oradea a avut o profundă legătură cu toți corifeii Școlii Ardelene – Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ion Budai-Deleanu. Cu toții au trecut pe la Episcopia Greco-Catolică.” Ierarhul a amintit și alte aniversări recente: „Tot în 2025 s-au împlinit 100 de ani de la înființarea primei Academii de Muzică ‘Francisc Hubic’ la Oradea”, salutându-l cu acest prilej pe directorul Școlii de Arte Populare Oradea, domnul Buțiu Liviu Florin.

Adresându-se tinerilor prezenți, Preasfințitul a subliniat responsabilitatea cunoașterii istoriei: „Sunt evenimente pe care trebuie să le cunoașteți, dragi elevi! Mă bucur mult că ați venit astăzi aici. Îl salut pe domnul inspector general prof. Alin Ștefănuț, pe domnul director al Muzeului Țării Crișurilor, prof. univ. dr. Gabriel Moisa, pe directorul Bibliotecii ‘Gheorghe Șincai’, doamna Ancuța Florina Șchiop, precum și pe domnii directori ai liceelor participante.”

Invitată să susțină conferința, prof. univ. dr. Laura Stanciu (Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia), specialistă în epoca Școlii Ardelene, a prezentat contextul și importanța Lexiconului de la Buda – lucrare de temelie a lexicografiei românești, instrument științific și manifest politico-cultural al Școlii Ardelene.

În cadrul prezentării, conf. dr. Laura Stanciu, cadru didactic la Facultatea de Istorie, Litere și Științe ale Educației a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, a evidențiat rolul decisiv al Tipografiei Universității din Buda (TUB) în articularea culturilor și limbilor naționale din Imperiul Habsburgic, în perioada iluministă. Potrivit acesteia, în secolele XVIII–XIX, politica culturală a Curții de la Viena „impunea o singură societate diferențiată doar prin particularități zonale”, urmărind coeziunea prin „promovarea aspectului utilitarist al Luminilor”.

Conf. dr. Laura Stanciu a arătat că iluminismul imperial și colaborările academice din spațiul central-european au favorizat nașterea unor direcții culturale majore — panslavismul, panghărismul și panlatinismul românesc — toate intersectându-se cu activitatea editorială de la Buda. „TUB a jucat rolul principal, dovedind felul în care înțelegea să servească comandamentele ideologice și politice ale timpului”, a subliniat aceasta.

Unul dintre aspectele centrale ale conferinței l-a constituit prezentarea evoluției lexicografiei românești și central-europene. Vorbitoarea a amintit contribuțiile timpurii din mediul ortodox, precum dicționarul latin–român al lui Teodor Corbea (1693–1703), „o lucrare impresionantă de 377 de foi, cu 34.000 de articole și aproape 30.000 de cuvinte”, realizată după modelul latino-maghiar al lui Albert Molnár, dar adaptată pentru limba română, folosind caractere chirilice. Tot aici se înscrie și Radu Tempea, autor al Gramaticii românești din 1797.

Trecând în secolul al XIX-lea, conf. dr. Laura Stanciu a prezentat eforturile lexicografice comune ale intelectualilor din Imperiu: Dicționarul latin–italian–illir (1801) al lui Joachim Stulli; Lexiconul Budense și Marele dicționar român–latin–german–ungar al Școlii Ardelene (1825); precum și Dicționarul slovaco–ceh–latin–german–ungar al lui Anton Bernolák (1825–1827). „Apariția tuturor acestor dicționare evidenția faptul că discuția lingvistică devenise terenul de confruntare și afirmare a identităților naționale”, a arătat aceasta.

În privința autorilor români, vorbitoarea a amintit că, după moartea lui Samuil Micu, TUB i-a avut ca cenzori pe Ioan Corneli, Gheorghe Șincai și Petru Maior, personalități „care au beneficiat de stabilitate, recunoaștere socială și salarii atractive”. Tot ei se numără printre semnatarii Lexiconului din 1825, „primul dicționar românesc tipărit destinat marelui public”, un volum considerat astăzi desuet, dar care transmite „memoria semantică a unui spațiu lingvistic și a epocii care l-a format”.

Conf. dr. Laura Stanciu a arătat că Tipografia Universității din Buda a favorizat dezvoltarea limbilor literare din întregul Imperiu. Au fost tipărite lucrări fundamentale de limbă maghiară (Verseghy Ferenc), slovacă (Anton Bernolák), română (Samuil Micu, Gheorghe Șincai), slovenă–sârbă (Anton Mrazović), ucraineană (Martin Luskay) sau bulgară (Christaki Pavlović). „Cărțile românești, bulgărești, ebraice, grecești etc. au fost tipărite grație contribuțiilor Bisericii, comercianților, intelectualilor sau nobililor diferitelor națiuni”, a subliniat aceasta.

În perioada 1777–1848, Tipografia Universității din Buda a publicat 5.500 de titluri, dintre care 4.000 în latină, germană și maghiară. Statistica prezentată arată diversitatea impresionantă a producției editoriale: 1.723 lucrări în latină, 1.379 în maghiară, 924 în germană, 672 în sârbă, 278 în română, 229 în slovacă, 127 în croată, 72 în ebraică, 41 în ucraineană, 23 în bulgară și 30 în alte limbi. „Cifrele demonstrează contribuția decisivă a Tipografia Universității din Buda la dezvoltarea culturilor naționale ale popoarelor din Imperiu, tocmai prin apariția publicisticii în limbile materne”, a explicat conf. dr. Laura Stanciu.

În încheiere, aceasta a evidențiat caracterul strategic al activității editoriale de la Buda: „Majoritatea lucrărilor publicate au fost imprimate din ordinul administrației centrale – manuale, lucrări de popularizare științifică, traduceri din istorie și literatură universală – toate integrate într-o politică culturală coerentă a Monarhiei, iar în acest context a apărut Lexiconul românesc, considerat astăzi desuet, dar de o inestimabilă valoare istorică. El nu transmite doar memoria semantică a limbii, ci și memoria epocii în care a fost elaborat. A fost primul dicționar românesc tipărit destinat marelui public, introducând și recomandând numeroase neologisme latinești și romanice, necesare modernizării limbii române literare”.

În încheiere, Preasfințitul Virgil Bercea a reliefat semnificația majoră a Lexiconului și a traducerilor biblice în dezvoltarea limbii române: „Biblia de la Blaj din 1795 nu vine ca o concurență pentru Biblia de la București; dimpotrivă, aduce o evoluție a limbii române. A fost retipărită de Biserica Ortodoxă la Sankt Petersburg și la Buzău, apoi prin Biblia Sfântului Sinod, Biblia lui Șaguna, iar de Biserica Greco-Catolică în anul 2000. Lexiconul de la Buda oferă sensul real al dezvoltării limbii române într-o epocă efervescentă. În secolul premergător publicării lui, Biblia a fost tradusă de cinci ori: două ediții tipărite – Biblia lui Samuil Micu și Biblia lui Petru Pavel Aron – și trei manuscrise păstrate astăzi la Biblioteca Academiei din Cluj.”

A urmat lansarea volumelor „Școala Ardeleană. Antologie de texte (1743-1830)” prin prezentarea domnului Vasile George Dâncu, director al Editurii Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, care a vorbit despre colecția „Panteon Românesc” și despre proiectele editoriale în curs și domnul Bogdan Harhătă, cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca, care a vorbit despre această importanța acestei antologii de texte în care se văd începuturile culturii române:

„Sunt importante pentru că, în mod normal, când se discută despre Școala Ardeleană, știm din cărțile de istorie doar că a existat acest «curent literar», foarte adesea tratat ca un curent «istorico-literar», ceea ce nu este: este mult mai complex decât atât. Și mai știm că există trei mari corifei, enumerați… Scopul acestei antologii a fost acela de a evidenția că Școala Ardeleană înseamnă o cultură completă – de la cap la coadă. Am început cu textele istorice (vol. 1), legate de cultura noastră istorică, apoi textele lingvistice – printre care și faimosul Lexicon de la Buda –, scrieri literare și traduceri foarte valoroase de tip religios și științific (vol. 2 și 3) și o sumedenie de scrieri adresate omului de rând (vol. 4): aspectul cel mai important al Școlii Ardelene, care nu a propus o cultură de elită, ci s-a născut într-un mediu în care populația era în foarte mare parte analfabetă. În decurs de 50 de ani, au reușit să aducă populația românească de la sat în stadiu de acultura lizare. Au creat o cultură pentru oamenii cărora le era adresată. (…) Vă recomand aceste volume pentru că în ele se găsesc lucrări pe care lumea nu le poate găsi în altă parte!”

Această antologie, îngrijită de regretatul lingvist, filolog și istoric literar Eugen Pavel, apărută în colecția „Panteon Românesc”, este considerată de prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, „o lucrare esențială, o piatră de hotar, un punct de referință major, reunind cele mai reprezentative texte ale curentului și ajutând la înțelegerea profundă a evoluției culturii și ideilor din Transilvania secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea, fiind crucială pentru studiul istoriei și literaturii române”.

În încheiere, Preasfințitul Virgil Bercea a mulțumit invitaților, doamnei Rodica Indig, consilier cultural al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, pentru organizarea evenimentului, Primăriei Municipiului Oradea pentru ospitalitate și publicului prezent, adresând un mesaj deosebit tinerilor:

„Voi, dragi elevi, trebuie să vă întrebați: noi, astăzi, reușim să ne încordăm voința și să facem lucruri atât de mari și valoroase încât să rămână în timp? Precum traducerea Bibliei de către Samuil Micu, spre exemplu. Care dintre voi are capacitatea și curajul de a face lucruri extraordinare? Acesta este sensul întâlnirii de astăzi.”

Elevii au primit în dar, din partea organizatorilor, cartea Transilvania, starea noastră de veghe (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016), cuprinzând unele dintre cele mai frumoase texte ale istoricului Ioan-Aurel Pop, președinte al Academiei Române, pentru a cunoaște mai bine trecutul nostru istoric și pentru a găsi curajul de a scrie, cu dăruire și implicare, un viitor luminos.

Biroul de Presă EGCO

Mihaela Caba-Madarasi

Sursa: egco.ro