Despre noile antimise pentru Eparhia de Lugoj

Duminică, 24 martie, cu ocazia vecerniei sărbătorii Bunei Vestiri, la Mănăstirea „Preasfânta Treime” din Giroc, au fost sfințite noile antimise pentru Eparhia de Lugoj.

Antimisul este o bucată de pânză din in sau de mătase de cca. 50/60 de cm, pe care este imprimată icoana așezării în mormânt a Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. În cele patru colțuri ale antimisului sunt reprezentați sfinții evangheliști iar în interior sunt reprezentate și alte semne care ne aduc aminte de pătimirile Mântuitorului. De asemenea, pe antimis se află scris troparul punerii în mormânt: „Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L și cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus”.

Întrucât la începuturile creștinismului bisericile se ridicau pe mormintele martirilor, martiriul fiind forma deplină de exprimare a credinței și a iubirii pentru Dumnezeu, în interiorul antimisului sunt cusute sfinte moaște de sfinți martiri. În cazul de față, în noul antimis al Eparhiei de Lugoj au fost cusute moaștele Fericitului Episcop Martir Ioan Bălan.

Termenul antimis, ὰντὶ – μίνσος[1] – înseamnă în loc de masă, și provine de la rolul liturgic pe care acesta l-a avut inițial, fiind un înlocuitor mobil al Sfintei Mese a Altarului, pe acesta săvârșindu-se Sfânta Jertfă a Liturghiei.

Antimisul simbolizează mormântul în care a fost așezat trupul Mântuitorului și din care a înviat cu slavă, precum și giulgiul cu care trupul lui Isus a fost înfășurat după moarte. Pe antimis sunt așezate în cadrul celebrării Dumnezeieștii Liturghii, Sfântul Disc şi Sfântul Potir conținând pâinea și vinul ce urmează a fi consacrate.

Semnificația teologică și sacramentală a antimisului este dată de legătura pe care acesta o reprezintă între episcopul locului și clerul liturghisitor al eparhiei. Fără antimis nu este îngăduit să se săvârșească Sfânta Liturghie[2], chiar acolo unde se află Sfânta Masă și cu Sfinte Moaște.[3]

Sfințirea Sf. Antimis o face, numai episcopul.[4] „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi” (Ioan 20,21) – le spune Isus apostolilor. „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele.” (Ioan 15,5). În calitate de urmași ai apostolilor episcopii[5], uniți cu clerul eparhiei, dau mandat sacramental preoților în vederea slujirii Sfintelor Taine pentru a transmite și susține viața spirituală poporului lui Dumnezeu.

În Conciliul Vatican al II-lea, decretul Presbyterorum ordinis, nr. 2 citim: „După ce i-a trimis pe apostoli, așa cum el [Isus] însuși fusese trimis de Tatăl, Hristos, prin aceiași apostoli, i-a făcut părtași de consacrarea și de misiunea sa pe urmașii acestora, episcopii, a căror funcție de slujire a fost transmisă în grad subordonat preoților pentru ca aceștia, constituiți în starea preoțească, să fie colaboratorii episcopatului pentru a împlini cum se cuvine misiunea apostolică încredințată de Hristos.”

Iar în rugăciunea de sfințire a antimiselor episcopul spune: „Doamne Dumnezeul nostru, Darul pe care l-ai revărsat peste Sfinții Tăi Apostoli și cuvioșii Părinții Noștri, pentru multa iubire de oameni ai binevoit să se întindă și până la noi”[6].

Antimisul are și valoare de „document canonic” al episcopului eparhial, purtând semnătura acestuia și fiind delegaţia liturgică şi jurisdicţională a acestuia pentru parohul locului, precum şi simbolul unităţii liturgice şi sacramentale dintre parohii, sub autoritatea ierarhului locului.

Acesta se păstrează mereu pe Sfânta Masă și, devreme ce a fost sfințit, nu este îngăduit să se spele niciodată, după cum nu se spală nici Sfânta Masă a Altarului după așezarea sfintelor moaște și ungerea ei cu Sfântul Mir. În cazul în care acesta s-ar deteriora, preotul paroh va solicita de la ierarh altul nou.

Antimisele au însemnate pe ele date despre ierarhia Bisericii, semnătura episcopului, ștampila eparhiei și data sfințirii lor. Acestea se schimbă de fiecare dată când eparhia primește un nou episcop. Acesta sfințește noile antimise în cadrul unei rânduieli specifice prin ungere cu Sfântul Mir.

Noul antimis al Eparhiei de Lugoj este concepția teologic-iconografică a ieromonahului Isaac – Vela Jose Refugio de la Mănăstirea „Preasfânta Treime” din Giroc (TM) fiind pictat de cuvioșia sa.

La realizarea grafică a acestuia a avut o însemnată contribuție preacucernicul părinte Valentin Danciu. Costurile execuției au fost susținute de protopopiatul greco-catolic din Arad prin părintele protopop Radu Vorindan.

Recunoștință și arhierească binecuvântare tuturor celor ce au contribuit la realizarea noului antimis al Eparhiei de Lugoj.

† Ioan, Episcop de Lugoj

[1] Cf. BRANIȘTE Ene Liturgica Generală Editura IBMBOR, București 1993, p. 603.

[2] Cf. https://doxologia.ro/ce-este-sfantul-antimis

[3] Cf. BRANIȘTE ENE ȘI ECATERINA Dicționar Enciclopedic de cunoștințe religioase Editura Diecezană Caransebeș 2001, p. 39.

[4] Cf. BRANIȘTE ENE ȘI ECATERINA, id. p. 40.

[5] „Ei le-au hirotonit preoți în fiecare comunitate” (Fapte 14,23).

[6] Arhieraticon Editura IBMBOR, București 1993, pp. 128-129.

Sursa: episcopialugoj.ro