Expozițiile pe care Episcopia Română Unită Cu Roma, Greco-Catolică de Oradea, le organizează de Noaptea muzeelor 2019, sunt expoziții care țin deopotrivă de trecutul și de prezentul Bisericii Greco-Catolice.
Expoziția „Portrete ale episcopilor martiri greco-catolici”, din Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea găzduiește portrete ale episcopilor martiri greco-catolici care vor fi beatificați pe 2 iunie a.c., odată cu vizita Sfântului Părinte Papa Francisc în România. Este o expoziție inedită și în premieră, deoarece pentru prima dată un pictor, un artist, un om dedicat Bisericii în general a realizat aceste portrete ale episcopilor greco-catolici. Pictorul se numește Liviu Lăzărescu și a fost aici întâlnirea fericită cu un comanditar, i-am putea spune, preotul Ioan Stănculeț, care a solicitat aceste lucrări artistului și a avut bunăvoința să ni le împrumute pentru a fi prezente în Catedrală în Noaptea muzeelor. Simultan, vor rula două filme documentare realizate de regizorul Anca Berlogea Boariu despre episcopii martiri și episcopul Valeriu Traian Frențiu. Această expoziție ține deopotrivă de prezentul și de trecutul Bisericii Greco-Catolice.
Expoziția de la sediul Episcopiei „Remember – Incendiul de la Palatul Episcopal din 25 august 2018” prezintă obiecte, fragmente de stucaturi, vitralii, mici obiecte de mobilier, uși, afectate de incendiul din 25 august 2018, dar și fotografii și filme, din acea cumplită noapte. Destinul Palatului, și al nostru, s-a schimbat odată cu acea noapte, de aceea am încercat ca prin ceea ce expunem să readucem, în formă brută, sau să prezentăm aceste lucruri ca și când acum le-am scoate de sub flăcări. Ceea ce nu am putut să reconstituim a fost puterea acelor flăcări, dogoarea lor, neputința noastră, rămânerea lor pe retină săptămâni întregi și, de asemenea, mirosul de ars care domnea în Palatul Episcopal după incendiu.
Imagini vii, o expoziție cu o încăcătură emoțională foarte mare, căci nu s-a prelucrat nimic…
Așezându-le, ne-am amintit că acestea sunt stucaturi care erau în Sala Congregației sau în Salonul Mare, bucăți de sticlă colorată care se găseau în vitraliul de la intrarea principală prin foaierul de marmură, dar și bucăți de uși care conțineau vitralii din holul mare. Surpriza este jilțul arhieresc. Interesant este că- toate au supraviețuit, în proporție mai mare sau mai mică. Noi nu am adus aici o grămadă de cenușă, ci am adus obiecte, fragmente care permit ca pe baza lor,să se reconstruiască detaliile și partea de arhitectură din Palat. Singura zonă în care am prelucrat ceva este cea a unei instalații, se numește „Reabilitare. Zid”, cu cărămizi create din frânturi. De fapt, am încercam să gândim niște cărămizi în care am pus fragmente de obiecte din Palat. Acest zid, aceste cărămizi sunt contribuțiile noastre, ale tuturor, la reconstrucția Palatului, așa cum sunt ele, mai mari sau mai mici, mai ordonate sau nu. Au la baze istoria, temelia și trăinicia Palatului, dar și elemente de modernitate. Mai mult de atât, au transparență, au posibilitatea de a lăsa lumina să le înconjoare și să le pătrundă. Vorbim aici, simbolic, de acea Lumină, divină, care ne călăuzește în tot ceea ce facem.
Expoziția „Valeriu Traian Frențiu”, găzduită în Cripta Catedralei „Sf. Nicolae” din Oradea, a fost inaugurată cu prilejul împlinirii a 144 de la nașterea Înaltului Ierarh și în această expoziție am încercat să aducem câteva obiecte ale Preasfințitului Frențiu, pentru a evidenția latura sa spirituală și cea de ctitor, el fiind un reper al credinței și românității. Sunt foarte multe antimise ale Preasfinției Sale, care datează din timpul regelui Ferdinand, al regelui Carol al II-lea, respectiv Papa Pius al XI-lea și al XII-lea. De asemenea, sunt două hrisoave, care au fost semnate în 1926, la sfințirea Bisericii Greco-Catolice din Beliu, respectiv în 1939, când s-a sfințit Capela „Frențiu” din Cimitirul orădean „Rulikowski”. De asemenea, trebuie să ne amintim că PS Frențiu a fost un mare ctitor al Eparhiei de Oradea; numai până în anul 1938 a sfințit 64 de biserici pe întreg cuprinsul Eparhiei, unele nou construite, altele renovate sau restaurate. Expoziția cuprinde și o serie de fotografii care, bineînțeles nu epuizează întreaga sa viață, dar, uitându-ne peste ele putem descoperi marile proiecte de care Înaltul Ierarh s-a ocupat － Stâna de Vale, Colegiul Pio Romeno din Roma － și putem vedea o fotografie în care este alături de ceilalți episcopi martiri, foarte probabil în 1948, când Conferințele Episcopale le-a organizat aici, la Oradea, încercând să schimbe soarta Bisericii Greco-catolice. Avem un veșmânt arhieresc, o vitrină care cuprinde Evanghelia și Potirul primite la 25 de ani de episcopat de la Capitlulul General din Oradea și mai avem Orologhionul episcopului Valeriu Traian Frențiu, o ediție din 1843, una dintre cele mai vechi cărți pe care le avem de la el. Dacă e să vorbim despre lucruri inedite, expoziția cuprinde mănușile de ceremonie ale episcopului Frențiu și o fotografie în care se vede că folosea aceste mânuși. Totodată, înscrisuri originale cu semnătura Preasfințitului Frențiu și blazonul Praesfinției sale. Nu lipsește, bineînțeles, cârja episcopală. Sunt obiecte din perioade diferite, sincopate, dar am încercat să contruim un întreg în ceea ce privește viața și activitatea episcopului Valeriu Traian Frențiu.
Rodica Indig
Consilier cultural EGCO
