Deschiderea solemnă a Jubileului speranței în Eparhia de Cluj-Gherla

„Pentru a ne păstra zâmbetul, doar trebuie să visăm împreună cu Sfântul Iosif. Să fim pelerini ai speranței pe căile acestei lumi.” (PS Claudiu)

Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca a găzduit, duminică, 29 decembrie 2024, la fel ca toate Catedralele catolice de rit latin și bizantin din întreaga lume, deschiderea solemnă, pentru fiecare Dieceză și Eparhie, a Anului Jubiliar al speranței, eveniment celebrat, de asemenea, la Roma, în Bazilica papală Giovanni in Laterano, de către delegatul Sfântului Părinte. După deschiderea de către Papa Francisc a Anului sfânt al speranței în Biserica Catolică și a Porții Sfinte a Bazilicii San Pietro din Noaptea Sfântă (24/25 decembrie 2024), prin celebrările din această duminică, dedicată în calendarul latin Sfintei Familii din Nazaret, în comuniune cu întreaga Biserică a avut loc deschiderea Anului jubiliar la nivelul comunităților catolice locale.

La Cluj, Catedrala episcopală „Schimbarea la Față” a devenit în această duminică, într-un mod solemn, sărbătoresc, poartă către Cereasca Împărăție, cale de întâlnire directă, nemijlocită, cu Domnul Isus prezent în Sfânta Împărtășanie. Au luat parte la celebrarea arhierească în număr mare, credincioși, persoane consacrate – surori ale Congregației Maicii Domnului cu Maica Teodorina, Superioara generală, surori ale Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, cu Maica Andreea, Superioara provincială, mai mulți preoți care s-au alăturat Ierarhului la altar, între care, pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, pr. Traian Radu Coste-Deak, vicar judecătoresc, și preoți ai Catedralei, pr. Anton Crișan, rector, pr. Daniel Avram, vicerector, pr. Cristian Langa, pr. Iosif Irimie. Răspunsurile liturgice și frumoase colinzi au oferit, ca de fiecare dată, coriștii din „Angeli” cu dirijoarea lor, prof. Angela David, iar celebrarea a fost îmbogățită și susținută prin prezența activă a studenților seminariști.

Calendarul liturgic bizantin, în duminica de 29 decembrie 2024, a adus în atenție Familia Sfântă, aflată pe drumul spre Egipt – la îndemnul îngerului care i-a apărut în vis lui Iosif, cu accent asupra Sfântului Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Maria, patronul întregii Biserici și patron al Eparhiei de Cluj-Gherla. Deschiderea Jubileului ordinar al anului 2025, dedicat speranței, și modelul Sfântului Iosif, ca trăitor prin excelență a speranței și credinței în Dumnezeu, au fost temele de meditație pe care Preasfinția Sa Claudiu le-a aprofundat în fața credincioșilor prezenți în Catedrală.

În cuvântul rostit, Ierarhul a declarat deschis anul jubiliar, explicând semnificația acestui moment deosebit pentru Biserică. A spus: „Jubileul este un moment pe care îl regăsim și în Vechiul Testament și de multe ori după aceea, de-a lungul istoriei Bisericii. Este un an special deoarece face referință nu doar la realități umane, ci face referință la Împărăția Cerurilor. Jubileul era acel moment în care păcatele erau iertate, datoriile erau șterse, pământul revenea proprietarului, nici o bucată de pământ nu se putea vinde pentru totdeauna. Iar pământul nu se putea vinde pentru totdeauna fiindcă nu era al oamenilor. Și de la acest înțeles, legat de bunuri, de proprietăți, de datorii, Biserica a adoptat înțelesul de azi, transferând sensul datoriilor la cele spirituale.”

„De aceea, astăzi începe un timp cu totul deosebit, fiindcă este un Jubileu dedicat speranței. Și, probabil că ne dăm seama cu toții că de speranță lumea are cel mai mult nevoie în zilele noastre. Este un jubileu dedicat speranței atunci când războaiele se întețesc, în momente în care crizele par să se agraveze, în situații în care tensiunile între oameni, în familii, între prieteni par să izbucnească. Într-un astfel de moment, Sfântul Părinte Papa Francisc declară început, în toată Biserica Catolică, în toate Catedrale din lume, un An dedicat speranței.” În acest context, Preasfinția Sa Claudiu a amintit bogăția anului 2025 care stă să înceapă și care, pe lângă faptul că este un an jubiliar dedicat speranței, este și un an dedicat în România Cardinalului Iuliu Hossu. Mai mult, a spus, „din nou vorbim despre speranță fiindcă și în Episcopia de Cluj-Gherla, anul pastoral, în comuniune cu Sfântul Părinte, este dedicat speranței: «Speranța ca și lumină pe cale pentru Familia lui Dumnezeu».”

Privind către Evanghelia zilei (Mt 2, 13-23), Preasfinția Sa Claudiu a continuat: „Este semnificativ faptul că tocmai acest început de jubileu, în toate Catedrale catolice din lume, începe ca și speranță sub semnul Sfintei Familii, prin Evanghelia pe care am ascultat-o și prin sărbătoarea din Biserica Catolică, care este tocmai sărbătoarea Sfintei Familii.” Într-o lume la fel ca cea de azi, „zbuciumată”, a arătat Ierarhul, „noi vorbim de Sfânta Familie, de o familie în care se naște Pruncul Sfânt, Fiul Lui Dumnezeu. (…) Mesia era semnul speranței pe care toți îl așteptau. Și cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu se naște în Betleem, neștiut, nevăzut, nu în casă, ci într-o iesle. Și ne putem întreba care este sensul speranței în acest context. Mai mult decât atât, imediat după naștere, după ce păstorii vin și cântă, după ce magii se închină și pleacă, Irod vrea să îl omoare pe Isus. Și Sfânta Familie este nevoită să se ridice și să plece în Egipt, să plece într-o altă țară, în ascuns, și după aceea să se întoarcă din Egipt înapoi în Israel și în final să se stabilească în Nazaret. Ce sens are speranța într-un astfel de context?” A explicat: „Sensul ascuns al speranței îl găsim atunci când ne închidem urechile la zgomotele acestei lumi și ascultăm glasul lui Dumnezeu, ascultăm glasul Îngerului. Atunci ni se revelează speranța, fiindcă glasul Îngerului este unul suav, dar extrem de ferm. Îngerul nu tremură în fața lui Irod. Îngerul nu tremură în fața crizelor. Îngerul nu tremură în fața morții. Și, de fapt, îngerul îi vorbește lui Iosif foarte calm și îi spune ce să facă pentru ca speranța să rămână în inima lui. Și ori de câte ori Irod caută să omoare Pruncul, Îngerul îi vorbește lui Iosif în somn și Iosif face exact ceea ce îi spune Îngerul. Și aici se înfiripează speranța.”

La fel, toți creștinii pot trăi speranța „ascultând cuvântul îngerului” și neprivind la amenințările lumii, asemenea lui Iosif: „Problema lui Iosif nu este Irod, preocuparea lui este să asculte, să înțeleagă și să facă ceea ce Dumnezeu îi spune prin înger”. Și „atunci când toate par să se prăbușească în jurul nostru, să facem exact în același fel ca și Iosif. Lăsându-l pe Dumnezeu să ne vorbească în visele noastre. Punând visele noastre în visul lui Dumnezeu, așteptările noastre, planurile noastre în planurile lui Dumnezeu pentru noi.” Pentru că în lumea de azi „noi trebuie să fim martori ai speranței, pelerini. Așa cum ne numește Sfântul Părinte, să fim pelerini ai speranței pe căile acestei lumi. Noi suntem datori să păstrăm speranța, să o apărăm, nu doar în sufletele noastre, ci și în sufletele celor de lângă noi. Oamenii au o mare nevoie de speranță, o disperată nevoie de speranță. Oamenii au nevoie să știe că un glas al îngerului este mai mare decât Irod, că cineva îi apără, că cineva îi protejează, că cineva reușește să îi scoată din mâinile lui Irod din vremurile noastre. Irod este un instrument, iubiți credincioși. Cel rău încearcă să lucreze prin el și reușește (…). Și în zilele noastre sunt alți Irozi care încearcă să omoare pruncul Isus din sufletele noastre. Încearcă să omoare speranța. (…) Multă lume se simte abandonată, singură. Și aici este darul și menirea pe care le avem pentru ceilalți. Să simtă prin noi prezența lui Dumnezeu, să răzbată prin glasurile noastre un semn de speranță. (…) Dar pentru a face acest lucru, trebuie noi să trăim întâi speranța. Noi trebuie să facem liniște pentru a auzi glasul îngerului și pentru a face ceea ce spune el. (…) De aceea, iubiți credincioși, acest moment în care începe Jubileul, astăzi, este un moment de haruri binecuvântate, de bucurie mare, dar în același timp și un semn de responsabilitate. Suntem chemați să căutăm, să regăsim, să lăsăm speranța să crească în sufletele noastre.”

Oferind exemplul Fericiților Episcopi greco-catolici martiri, cei care, în închisoare, au știut să își păstreze vie speranța, Preasfinția Sa Claudiu a îndemnat: „Cum să facem și noi să ne păstrăm zâmbetul pe față? Știind că Dumnezeu este tot timpul lângă noi, că îngerul Domnului ne vorbește încontinuu. Doar trebuie să îl ascultăm. Doar trebuie să visăm împreună cu Iosif. Și, este semnificativ și faptul că astăzi, în această duminică, sărbătorim și pe Sfântul Iosif, Logodnicul Mariei, patronul, apărătorul Episcopiei noastre de Cluj-Gherla. Așa a vrut Fericitul martir Iuliu Hossu. Așa a continuat Înaltpreasfințitul George, Preasfințitul Florentin, așa continuăm și noi. Avem atâtea daruri și acest spațiu este un spațiu de speranță. Aici s-a făurit speranța. Aici se creează speranța în fiecare duminică. Aici se naște speranța pe Sfântul Altar. Și noi primim speranța: ne cuminecăm, Domnul speranței este în sufletul nostru.”

La încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa Claudiu a dat citire scrisorii Preafericirii Sale Cardinal Lucian cu ocazia Anului Jubiliar al speranței (v. aici), și apoi a binecuvântat și uns cu mir toți credincioșii, pentru ca fiecare să primească în suflet semnul speranței, al iertării, al vindecării și milostivirii lui Dumnezeu, timp în care Corul „Angeli” a intonat Imnul Anului sfânt (versiunea în limba română) – „Pelerini ai speranței”, refren care va însoți rugăciunea anului 2025 în toate bisericile lumii.

Sursa: eparhiaclujgherla.ro