Sâmbătă, 11 mai 2019, în luna Preasfintei Fecioare Maria și luna martirilor Bisericii Greco-Catolice, pe „pământul sfânt” al Cimitirului Săracilor din Sighetu Marmației a fost celebrată Sfânta Liturghie, cu participarea a trei Episcopi: PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj; PS Vasile Bizău, Episcop de Maramureș; și PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla; a sute de preoți, persoane consacrate, credincioși din întreaga țară. Celebrarea a fost, ca în fiecare an, încununare a Pelerinajului tradițional de la Penitenciarul din Sighet până la Cimitir, pentru a se face memoria eroilor neamului și a Episcopilor martiri pentru credință uciși sub regimul comunist, o parte dintre ei fiind înhumați aici, la periferia orașului Sighet.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Florentin a spus: „‘Am venit, Măicuță, cu drag am venit, aicea la Sighet, pe pământ sfințit…’ Suntem cu bucurie în cel de-al 17-lea an al pelerinajului deja tradițional, aici, la Cimitirul Săracilor de lângă Sighet. Pășim și ne rugăm pe pământul binecuvântat pe care ar trebui să umblăm desculți și cu capul descoperit, pentru că este pământ sfânt și sfințitor. Aici nu am avea nevoie de antimis la celebrarea liturgică, așa cum frumos spunea Cardinalul Sandri acum câțiva ani, și nici de altar cu moaște, căci am putea celebra pe pământul gol. Aici pământul însuși este altar sfințit de jertfă, căci altarul la Sfânta Liturghie devine masă a Cinei de Taină, devine însuși Altarul Jertfei și Mormântul Învierii. La fel și aici celebrăm pe un altar de jertfă, celebrăm pe mormintele învierii Episcopilor noștri, și, putem afirma, a învierii Bisericii noastre.”

„Îngerii păzitori ce priveghează aici nevăzuți, la marele altar de jertfă devenit relicvar al moaștelor Episcopilor noștri, ne întreabă și pe noi, astăzi, așa cum odată le întreba pe femeile purtătoare de mir: ‘De ce ați venit aici? De ce căutați pe Cel Viu între cei morți? Nu este aici, a înviat! Iată doar locul unde a fost pus’. ‘De ce ați venit aici la Cimitirul Săracilor? Ce căutați aici, în acest cimitir al morților? Căutați niște morți?’ Ce vom răspunde? Nicidecum! Noi îi căutăm pe cei care știm că au înviat prin credință, căutăm pe aceia care s-au jertfit pentru credința în Cel Înviat, dar acum știm că au înviat și mijlocesc pentru noi ca fericiți martiri pentru credință.”

„Ne-a spus-o chiar Mântuitorul Isus Cristos: ‘Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac’ (Ioan 11,25,27).

Iubiți credincioși, de ce am venit aici, la pământul sfânt al Cimitirului săracilor, dar atât de bogaţi în har și în credință? Pentru a ne sfinți prin credința lor, a ne întări și a-I aduce laudă și preamărire lui Dumnezeu pentru modelul pe care ni-l oferă fericiții Episcopi greco-catolici martiri pentru credință.”

„Ne bucurăm în acest an al Domnului, un an cu adevărat sfânt, pentru că Papa Francisc, urmașul Sfântului Petru în tronul de la Roma, a acceptat ca, în cadrul vizitei în România, să celebreze și o Sfântă Liturghie pe pământul binecuvântat al Blajului, un alt loc sfânt al Bisericii și al neamului nostru, locul de unde ‘a răsărit soarele’, locul binecuvântat al ‘Fântânilor Darurilor’, acolo, la umbra Catedralei mame, biserica ctitorită de Episcopul vizionar Inocențiu Micu, pe Câmpia Libertății străjuită și astăzi de vrednicii reprezentanți ai Școlii Ardelene, de făuritorii Marii Uniri. Acolo va avea loc evenimentul ce va rămâne înscris cu litere de aur în Cartea Bisericii și a Neamului românesc.”

„Însuși Pontiful Roman al Bisericii va promulga public Decretul de ridicare la cinstea altarelor a celor șapte Episcopi greco-catolici martiri pentru credință, uciși din ură față de credință. Este o singură cauză pentru toți cei șapte arhierei, pentru că și persecuția a fost unică, îndreptată asupra Instituției Bisericii Greco-Catolice, pentru suprimarea ei. Cauza se numește, oficial, ‘Beatificarea sau declararea martiriului Episcopului Valeriu Traian Frențiu și a celor șase însoțitori Episcopi, care au fost uciși din ură față de credință, în România, în perioada anilor 1950-1970’. Iată, iubiți credincioși, marea bucurie la care vom participa împreună, acolo, pe Câmpia Libertății, istorică, la Mica Romă, la Blaj.”

„Se cuvine aici, în acest loc sfânt al Cimitirului Săracilor din Sighet, să ne reamintim de acești adevărați apostoli ai lui Cristos care l-au urmat până pe Golgota și să rostim cu venerație numele lor: Preasfințitul Vasile Aftenie, cel dintâi Episcop martir pentru credință, care a respins ispititoarele propuneri de lepădare și trecere la o altă Biserică spunând: ‘Credința noastră nu este o cămașă, pe care să o pui seara și să o scoți dimineața’. A murit, urmare a bestialelor torturi, în 10 mai 1950, la infirmeria închisorii din Văcărești. Înalt Preasfințitul Valeriu Traian Frențiu, seniorul Colegiului episcopal, cel care a condus rezistența Bisericii Greco-Catolice în timpul persecuției și a rămas ferm hotărât să rămână fidel Bisericii Romei și Sfântului Scaun, în viață și în moarte. Domnul l-a chemat la Sine la 11 iulie 1952, de aici, din celula 44 a Penitenciarului Sighet.”

„Preasfințitul Ioan Suciu, cel mai tânăr Episcop al Colegiului episcopal, arestat în repetate rânduri pentru neobosita activitate pastorală și catehetică. Își încheie pelerinajul pământesc tot aici, în Penitenciarul din Sighet, în celula 44, într-un mod magistral, rostind cu voce tare, strigând, rugăciunile Tatăl nostru și Născătoare de Dumnezeu. Era în 27 iunie 1953. Preasfințitul Tit Liviu Chinezu, ridicat la treapta episcopatului în perioada detenției la Mănăstirea Căldărușani. Se alătură cu perseverență în credință Colegiului episcopal, primind cu bucurie martiriul pentru Cristos la Penitenciarul din Sighet, în celula 62, la 15 ianuarie 1955. A murit singur, de frig. Preasfințitul Ioan Bălan, Episcopul Lugojului, care din tinerețile sale aspira la sfințenia martiriului. A rămas perseverent în propria credință cu prețul sănătății și al libertății. A răspuns ultimei chemări la 4 august 1959, fiind în domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Ciorogârla de lângă București.”

Preasfințitul Alexandru Rusu, Episcopul Maramureșului, rămas ferm în credință, în pofida arestărilor și a ispitirilor, a presiunilor și torturilor, a privațiunilor și suferințelor. Este Episcopul cu cel mai lung timp de detenție în penitenciare sau în închisori, care a trecut la Domnul la 9 mai 1963, în infirmeria Penitenciarului din Gherla, oferindu-și viața pentru Biserica Greco-Catolică, primind dezlegarea sacramentală și oferind tuturor celor care se aflau acolo, în aceeași cameră a infirmeriei, pacea lui Cristos. Episcopul Iuliu Hossu, cel dintâi purpurat al neamului românesc, acela care a rămas fidel până la sfârșit motoului său de viață, care a fost și răspunsul pe care l-a dat în repetate rânduri autorităților de stat și Ierarhiei, și anume: ‘Până la moarte, credința noastră este viața noastră!’ S-a înălțat la Casa Tatălui la 28 mai 1970, fiind încă cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea ortodoxă Căldărușani.”

„Iubiți credincioși, de ce am venit aici, în acest pământ sfințit, așa cum am cântat în pelerinajul nostru? Am venit pentru a împlini acel îndemn pe care Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea ni-l adresa, acum 20 de ani: ‘Păstrați, preaiubiților, în inimile voastre, memoria vie a martiriului și transmiteți-o generațiilor viitoare, pentru a continua să inspire o mărturie creștină mereu mai generoasă și mai autentică’. Iată datoria noastră, a celor care astăzi dorim să purtăm mai departe memoria vrednicilor noștri înaintași! Am venit aici să arătăm tuturor că păstrăm scumpă această memorie vie a Episcopilor martiri pentru credință și dorim să o transmitem generațiilor următoare, pentru ca ei să o poată oferi la rândul lor lumii ca mărturie creștină de viață, prin trăirea lor.”

„De ce am venit aici la Sighet? Am venit să îi căutăm pe cei morți? Nu! Am venit pentru a spune tuturor că prorocia primului Cardinal al neamului românesc, Arhiereul Iuliu Hossu s-a împlinit: ‘Biserica noastră va învia din mormântul care i s-a pregătit cu grijă şi piatra, lespedea grea, va fi răsturnată. Învierea va străluci, nelegiuirea nu va rămâne biruitoare, minciuna se va destrăma iar adevărul va străluci biruitor’. Iubiți credincioși, putem afirma astăzi, aici: cu adevărat aducem preamărire și mulțumire Domnului și Preasfintei Fecioare Maria că Biserica Greco-Catolică a înviat, nelegiuirea și minciuna s-au destrămat și adevărul a triumfat. Cristos a înviat!”