A doua întâlnire din cadrul proiectului Conferințele Unirii, a avut loc luni, 22 martie 2018, la Muzeul Cetății și Orașului Oradea, unde gazda evenimentului a fost doamna Angela Lupșea, care a transmis și un cuvânt de salut alături de PS Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea. Evenimentul se înscrie în seria restituirilor documentare ale istoriei contemporane a României, cu privire la o personalitate națională, Ștefan Cicio Pop, și două locale, avocații Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș din Beiuș, care au luptat pentru Unirea românilor din Transilvania și Ungaria cu România.
Domnul profesor universitar dr. Corneliu Pădurean de la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad a conferențiat despre marea personalitate a lui Ștefan Cicio Pop, care s-a născut în satul Șigău de lângă Dej, județul Cluj, la 1 aprilie 1865, într-o familie greco-catolică. Rămas orfan de mic copil a fost adoptat și crescut de către un unchi al său, Vasile Pop din Gherla. Școlile primare le-a făcut la Dej, liceul la Dej și Sibiu. A urmat cursurile universitare la Budapesta și Viena. După ce a obținut diploma de avocat, în anul 1891, s-a stabilit la Arad. Conferința domnului profesor a avut titlul „Ștefan Cicio Pop părinte al patriei”.
Domnișoara dr. Diana Iancu, muzeograf în cadrul Muzeului Cetății Oradea a avut ca și titlu al expunerii „Martirii Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș în slujba neamului românesc”. Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș sunt pilde vii de naționalism. Au animat – cu o exemplară putere de muncă – viața politică, culturală, socială și economică sud-bihoreană. Ioan Ciordaș a acționat conform crezului său național, exprimat în formularea: „Viața mea este a poporului meu”. Nicolae Bolcaș a fost călăuzit de principiul: „Dacă întregirea neamului ne va cere jertfe vom ști cum să le dăm”. Militanți consecvenți pentru apărarea ființei naționale, Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș i-au reprezentat pe românii beiușeni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, unde s-a adoptat rezoluția de unire cu țara.
Viața le-a fost curmată în fatidica noapte de 3 spre 4 aprilie 1919. Nu au apucat să vadă împlinit idealul care i-a animat o viață întreagă, și pentru materializarea căruia au acționat cu dârzenie, încredere și dinamism.
” … Din jertfa lor s-a plămădit eliberarea noastră … Moartea lor n-a fost numai o moarte personală, ci una de substituire … Glorie vouă scumpi martiri și binecuvântată fie amintirea voastră”.
Biroul de presă al Eparhiei de Oradea
Eugen Ivuț
via EGCO.ro
