Vineri, 27 decembrie 2024, în cea de-a treia zi de Crăciun și sărbătoare a Sfântului Arhidiacon Ștefan, primul martir, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a celebrat Sfânta Liturghie la mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca, Sanctuar Arhiepiscopal Major al Congregației Surorilor Maicii Domnului (CMD). Ierarhul s-a rugat împreună cu surorile CMD, cu Maica Teodorina, superioara generală CMD, cu credincioși laici care au ales ca în această zi să ia parte la programul de rugăciune din mănăstire. Au concelebrat, pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, pr. Cristian David, rector al sanctuarului CMD, și pr. Daniel Avram, preot din Curia episcopală. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala surorilor, dirijată de sora Dominica CMD.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a remarcat de la început aparenta contradicție între bucuria sărbătorii Nașterii Domnului și lectura Apostolului din această a treia zi de Crăciun, care prezintă o moarte: cea a Sfântului arhidiacon Ștefan, primul martir. A explicat cum și în icoana Nașterii Domnului se pot vedea semne ale suferinței. A spus: „Într-adevăr se naște un copil în Betleem, se naște Pruncul lui Dumnezeu, Pruncul Sfânt, dar, imediat ce se naște Irod vrea să îl omoare; Iosif și Maica Sfântă trebuie să fugă în Egipt și de acolo să se întoarcă; Pruncul este înfășat, și, în icoană ne aducem aminte că aceste scutece seamănă foarte mult cu giulgiul în care Isus va fi învelit când va fi luat de pe Cruce; grota, la fel ca cea din icoană este întunecată, și ne aduce aminte de întunericul mormântului.” Astfel, „avem deja, în vestirea bucuriei, semne ale patimilor”. A continuat arătând cum, aceeași împletire a bucuriei cu suferința se regăsește „și în viața Bisericii, și în viața familiilor noastre, și în viața personală”. Dar, „Evanghelia nu ne spune aceasta pentru a ne speria (…), ci ne spune că, așa cum a fost în viața Fiului lui Dumnezeu, așa va fi și în viața noastră, dar că Dumnezeu este prezent inclusiv în momentele de suferință, sau, mai ales în momentele de suferință”.
A oferit, ca exemplu, experiența Bisericii Greco-Catolice în timpul persecuției din perioada comunistă, cu Episcopii, credincioșii, surorile care au suferit. A amintit cum „toți Episcopii vorbesc despre o pace și o liniște venită nu din suferință, ci din faptul că în suferință simțeau prezența lui Cristos mort și Înviat”. A subliniat: „Acesta este un mare mister și un lucru de dorit. Evanghelia ne spune: «Și voi puteți face la fel». (…) Biserica, și Evanghelia ne vorbește despre acest dans dintre bucurie și durere pentru a ne spune că totul face parte din planul lui Dumnezeu și că noi putem fi în pace.” Ierarhul a amintit, apoi, cele „două lumi” despre care vorbește Evanghelia, între care creștinii sunt chemați să aleagă: „O lume a Împărăției Cerurilor, din care suntem invitați să facem parte, și o lume din afara noastră, o lume ca și cea în care trăim, în care vedem încontinuu, ba război, ba crize, ba probleme… Vedem aceste două lumi și în prima lectură. Îl vedem pe Ștefan, și, aparent, totul pledează în favoarea lui. Dincolo de discursul lui, toți îl privesc și văd fața lui ca o față de înger. Ce mai mare mărturie am putea aștepta? Parcă toți ar trebui să cadă în genunchi să se roage lui Dumnezeu. Dar, cu toate acestea, îl iau și îl omoară cu pietre. Cele două lumi sunt în continuu în luptă, și în afara noastră și în interiorul nostru.”
A adăugat: „Aceasta înseamnă convertire pentru noi, să trecem de la lumea din afara noastră, care îl omoară pe Ștefan, care îl omoară pe Isus, care îi omoară pe Episcopii noștri, la lumea din Împărăția Cerurilor. Pentru aceasta trebuie să ducem o luptă în fiecare zi. De aceea Biserica ne invită să venim la Sfânta Liturghie, să ne rugăm, să citim Sfânta Scriptură, fiindcă numai în felul acesta putem să ieșim tot mai mult din lumea rea și să intrăm în Împărăția Cerurilor”. A arătat cum, participând la viața Bisericii, prin rugăciune, creștinii pot primi în suflete lumină din lumina lui Isus și astfel pot dărui, emana lumină, așa cum s-a luminat fața lui Ștefan în timp ce vorbea despre Cristos. A spus: „Fața lui e luminată din cauza acestui Cristos pe care îl vede la dreapta Tatălui. Mai mult decât atât, el (Ștefan) se aseamănă cu Cristos și în momentul morții, el se roagă, la fel ca Isus, pentru cei care îl omoară și își încredințează sufletul în mâinile Tatălui.” A mai spus: „De aceea sărbătoarea de astăzi, din a treia zi de Crăciun – sărbătoarea Sfântului Ștefan – este atât de frumoasă, fiindcă ne învață cum să trăim în această lume fără să ne pierdem speranța, fără să ne pierdem bucuria, fără să lăsăm disperarea și dezamăgirea să intre în sufletele noastre, fiindcă nimic nu ne poate despărți de iubirea Lui Dumnezeu.”
Preasfinția Sa Claudiu s-a oprit apoi la pericopa evanghelică a sărbătorii, „Pilda lucrătorilor nevrednici ai viei” (Mt 21, 33-44), care, de asemenea, prezintă „invitația continuă a lui Dumnezeu la convertire”. Pentru că, „fariseii și cărturarii care au ascultat parabola vierilor ucigași ar fi trebuit să spună: «am păcătuit împotriva Domnului». Dar ei fac parte din lume, și, de aceea, ascultă parabola, își dau seama că e vorba despre ei, și, ne spune Scriptura că s-au adunat și mai abitir s-au hotărât să îl omoare pe Isus. De aceea sunt două lumi, fiindcă fiecare dintre noi este liber să aleagă una sau alta. Dumnezeu nu intră niciodată cu forța în sufletele noastre. Dumnezeu nu ne obligă niciodată. Suntem liberi să ne rugăm, sau nu. Suntem liberi să venim la biserică, sau nu. Suntem liberi să ne hrănim cu Sfânta Scriptură, sau nu. Dumnezeu respectă libertatea noastră până în acel punct extrem în care îi putem închide ușa în nas.” Astfel, paginile Evangheliei relevă faptul că „atât de mult ne iubește Dumnezeu, atât de mult ne respectă Dumnezeu”, încât ne permite să îl refuzăm, să îl alungăm. Și, a îndemnat la alegerea fermă a lui Dumnezeu: „De aceea este importantă rugăciunea noastră și credința noastră, fiindcă îl putem îndepărta pe Dumnezeu sau îl putem aduce aproape de noi prin rugăciune. El stă la ușă și bate. Să alegem să îi deschidem ușa și să intrăm în această logică a lui Ștefan, a lui Pavel, a Episcopilor noștri martiri și să trăim cu bucurie în suflet, indiferent de situația pe care o avem.”
‚Multă lume este disperată. Ce se întâmplă cu România? Care e situația politică? Ce se întâmplă în Europa? De ce să fim disperați dacă Dumnezeu este cu noi? Știm bine că El este stăpânul omenirii și, poate a fost un semn atât de frumos, chiar în ziua alegerilor, chiar în ziua momentului în care lumea mergea la vot, sărbătoarea în Biserica Catolică era Cristos Rege. El este singurul stăpânitor. Iar stăpânitorii acestei lumi sunt stăpânitori în măsura în care intră într-o relație concretă de comuniune cu Dumnezeu și ascultă cuvântul Lui pentru a învăța cum să conducă.” Ierarhul a încheiat exprimându-și bucuria pentru sărbătorirea, în această zi, a onomasticii sr. Ștefania, superioara locală CMD, arătând că „un astfel de nume este un semn și pentru comunitate și pentru Biserică”. A spus: „Prin Sfântul Ștefan, bucurându-ne cu sr. Ștefania, să știm că și noi, în mod tainic, păstrăm acest nume în esența ființei noastre creștine. Și noi trebuie să mărturisim într-un fel sau altul despre Cristos. Și noi va trebui să înfruntăm câteodată critici, acuzații, jigniri. Și noi va trebui să înfruntăm câteodată pietre mai mult sau mai puțin concrete. Dar privirea noastră trebuie să fie întotdeauna înspre Cer, înspre Fiul lui Dumnezeu și atunci fețele noastre vor fi cu adevărat luminate și vom da mărturie despre credința noastră. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu.”
Sursa: eparhiaclujgherla.ro
