Celebrare arhierească la Mănăstirea baziliană din Cluj, la început de an

În ziua de 1 ianuarie 2024 – Anul Nou calendaristic, sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare și a Tăierii împrejur a Domnului nostru Isus Cristos, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a celebrat Sfânta Liturghie arhierească la mănăstirea Sfânta Macrina din Cluj-Napoca, a surorilor baziliene din România, a Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM). Au concelebrat pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, pr. Ioan Pop, capelan OSBM, pr. Alin Cîndea, preot al Misiunii Greco-Catolice din Paris (și preot al Eparhiei de Cluj-Gherla). Au ajutat la altar ipodiaconii Bebe-Romulus Iușan și Ionuț Mihu, studenți ai Facultății de Teologie Greco-Catolică a UBB. Surorile OSBM au oferit răspunsurile la Sfânta Liturghie.

În cuvântul de învățătură Ierarhul a invitat la introspecție, la „a ne întreba ce înseamnă urările pe care ni le facem la început de an”, aceasta în lumina lecturilor evanghelice pe care calendarul liturgic le propune în prima zi din 2024, (Lc 2,20-21.40-52 – ale sărbătorii – și Mc 1,1-8 – ale Duminicii dinaintea Botezului Domnului). Preasfinția Sa Claudiu a evocat modelul de sfințenie al Sfântului Vasile cel Mare, „cel care provine dintr-o familie de sfinți”. A întrebat: „Cum trăim noi ca familie chemarea noastră creștină? Simțim cu adevărat chemarea noastră la sfințenie?” Amintind și exorcismele Sfântului Vasile cel Mare, „atât de cunoscute și de multe ori temute”, a explicat că acestea vorbesc despre „vocația creștinului de a lupta împotriva răului din această lume”, pentru că, „prin acțiunile noastre, trebuie să respectăm promisiunile de la Botez, să spunem «nu» celui rău și lumii acesteia și «da» lui Isus Cristos în viața noastră”.

A continuat: „Una dintre lecturile evanghelice (Mc 1, 1-8), este despre «Începutul Evangheliei lui Isus Cristos» – și evanghelistul vorbește despre un început al Evangheliei „pentru a ne spune că Evanghelia începe cu adevărat doar dacă începe în viața noastră”. Dacă nu lăsăm ca Evanghelia să fie „o veste bună pentru noi, este o carte ca și oricare altă carte”. Dar, dacă Evanghelia „începe” cu adevărat, ea începe în viața noastră, și, de aceea, viața noastră trebuie să fie conformă cu poruncile lui Dumnezeu, cu ceea ce noi am spus la Botez”. Acest lucru „nu este întotdeauna ușor”, iar aceasta se vede în cea de-a doua lectură, a sărbătorii Sfântului Vasile cel Mare, „despre momentul în care Isus este adus în Templu pentru a respecta un ritual al poporului ales, tăierea împrejur. Este momentul în care atât Maica Sfântă, cât și Sfântul Iosif primesc o explicare suplimentară a revelației” cu privire la nașterea lui Isus, numele care înseamnă: «Dumnezeu mântuiește». „Deci”, a arătat, „astăzi avem și noi acces împreună cu Sfânta Familie la revelația lui Dumnezeu. Știm că este un Dumnezeu mare, puternic, dar azi aflăm că este un Dumnezeu care mântuiește, deci, care ne iubește și este aproape de noi”. Iar acesta este un mare semn de speranță pentru viața noastră, fiindcă trăim în lumea umbrită de războaie, crize, provocări și probleme și „este extrem de important să ne aducem aminte de numele lui Dumnezeu: «Dumnezeu mântuiește» – Dumnezeu ne salvează, ne eliberează – de aceea a venit în lume. Și Dumnezeu este același, și atunci, și astăzi.”

Preasfinția Sa Claudiu a descris încercări prin care au trecut Maica Sfântă și Sfântul Iosif – amintind că, la fel și în viața noastră există încercări. Iar Maica Sfântă și Iosif după ce îl pierd și îl regăsesc pe Isus, de la Templu, ei se întorc la Nazaret. A spus: „Și acel Nazaret e semnul vieții noastre: trec zeci de ani și aparent nu se întâmplă nimic, nu știm ce se întâmplă până la începutul vieții publice a lui Isus. Și noi suntem în acest Nazaret, un oraș simplu, mic, necunoscut. Primii chemați să îl urmeze pe Isus întreabă: «Din Nazaret poate ieși ceva bun?» Și noi suntem tentați să ne întrebăm același lucru legat de viața noastră: «Oare, din viața noastră banală, simplă, umilă, poate ieși ceva bun?»”. Iar răspunsul este: „Da, tocmai din acel Nazaret poate ieși ceva bun, fiindcă Nazaretul este semnul vieții ascunse în Dumnezeu. Când aparent nimic nu se întâmplă, Evanghelia ne spune: «Pruncul Isus sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor». Aceasta se întâmplă și în Nazaretul nostru: zi după zi, Liturghie după Liturghie, sărbătoare după sărbătoare, ritmul anului liturgic ne poartă, încet, tot mai sus. Ni se pare că nu vedem schimbări în viața noastră, dar e același sens al Nazaretului în care Dumnezeu lucrează în taina inimii noastre, în ascuns. Și noi, la fel ca Maica Sfântă, ca Isus, înțelegem în fiecare zi ceva în plus față de ceea ce știam”. Chiar în fața unei revelații teribile, ca aceea a lui Simion la prezentarea lui Isus în Templu, Maica Sfântă nu este înspăimântată pentru că „este același Dumnezeu care vorbește, este aceeași Iubire care transmite mesajul și apropierea Sa”. Și noi, în fața veștilor de războaie, de crize, suntem chemați să facem la fel ca Maica Sfântă, care „știe că nimic din ceea ce se întâmplă nu o poate separa de iubirea lui Dumnezeu”.

„Maica Sfântă se hrănește din acea comoară a lucrurilor minunate pe care Dumnezeu le-a făcut în viața ei și știe, chiar în fața Crucii, că Dumnezeu nu își calcă niciodată cuvântul, că planul lui Dumnezeu nu poate fi oprit”. Pentru că în această lume „un Prunc s-a născut și acest Prunc cu zâmbetul lui a învins moartea iar moartea nu mai are putere asupra noastră. De aceea, știm că nimic nu ne poate separa de iubirea lui Dumnezeu.” A îndemnat, la încheiere: „Să începem acest an plini de speranță. Nu pentru că lucrurile merg bine, dar noi putem să fim întotdeauna cu speranță, cu încredere, fiindcă Isus este tot timpul în mijlocul nostru, fiindcă Maica Sfântă este prezentă tot timpul lângă noi, fiindcă Sfântul Iosif ne ocrotește așa cum îl ocrotea pe Pruncul Isus.” Ierarhul a amintit, pentru a oferi un exemplu, despre persecuția Bisericii, când „părea că totul s-a sfârșit, părea că o piatră e pusă definitiv pe mormântul Bisericii noastre. Dar, totuși, astăzi suntem aici și celebrăm minunile și iubirea lui Dumnezeu.”

Și la încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa Claudiu s-a adresat credincioșilor, le-a făcut urări la începutul Noului An 2024. A asigurat-o pe Maica Veridiana, superioara provincială OSBM și pe toate surorile acestui ordin, „de apropiere, sprijin și rugăciune, în special în această zi de sărbătoare dedicată Sfântului Vasile cel Mare”. A adresat „La mulți ani!” pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, la onomastică și a spus tuturor: „A trecut un an și de multe ori spunem așa și despre viața și vârsta noastră, dar în Evanghelia din această zi a sărbătorii Sfântului Vasile ni se spune: «când s-au împlinit zilele»… Și atunci, să ne aducem aminte că, de fapt, se împlinește planul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. De aceea, nu are rost să fim triști că a mai trecut un an, ci să intrăm în logica Evangheliei sărbătorii Sfântului Vasile cel Mare și să spunem că s-a mai împlinit un an pentru ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi. În acest spirit să începem noul an, știind că pentru fiecare dintre noi Dumnezeu are un plan și o profeție care se va împlini atunci când El va hotărî.”

Pr. capelan Ioan Pop, în comuniune cu Episcopul eparhial și cu ceilalți preoți, a făcut o rugăciune de început de an, oferind Domnului anul care s-a încheiat și încredințând Lui, Părintelui luminilor, anul nou care a început, pentru a avea „pace și bucurie, încredere și răbdare, iubire și înțelepciune”. A invocat milostivirea lui Dumnezeu pentru ca păcatele să fie iertate. S-a rugat, ca fiecare zi a noului an să poată fi trăită „cu optimism și bucurie, în credință și iubire”, pentru a primi în suflete „tot ceea ce este bun”, pentru a putea răspândi „mireasma Domnului”, prin credința în El, pretutindeni. La final, corul surorilor baziliene a cântat cu bucurie „La mulți ani!” tuturor. Astfel, în liniștea locașului Mănăstirii Surorilor Baziliene, în cântul și rugăciunea lor inspirată de spiritualitatea marelui Vasile – Sfânt Părinte al Bisericii Răsăritene, Arhiepiscop al Cezareei Capadociei, mare teolog și întemeietor al monahismului oriental – s-a pus început bun, prin credință și rugăciune, noului an calendaristic 2024, an aflat în continuare sub inspirația temei anului pastoral în curs: „Rugăciunea, dialog și comuniune în Familia lui Dumnezeu”.

Sursa: eparhiaclujgherla.ro