Episcop Vasile Erdeli
(1843-1862)

A fost o mare personalitate a vremii sale. A fost ultimul episcop de Oradea supus jurisdicţiei Arhiepiscopiei de Strigoniu. Sub păstorirea lui episcopia de Oradea a devenit sufragană a Mitropoliei Române Unite de Alba Iulia şi Făgăraş cu reşedinţa la Blaj, restaurată în anul 1853. Vasile Erdeli s-a născut în oraşul Macău, şi azi în Ungaria, la 1 august 1794. Studiile le-a început la Timişoara şi le-a continuat la Oradea, unde a absolvit Filosofia şi Dreptul. La vârsta de 22 de ani, în 1816, s-a dedicat preoţiei, în care scop a urmat Teologia la Oradea, Pesta şi Viena. Hirotonit preot în 20 noiembrie 1820 a fost numit mai întâi la Beiuş şi apoi paroh la Oradea, parohia Olosig. În 1835 a fost promovat canonic, iar mai târziu i s-a încredinţat şi funcţia de rector al Seminarului greco-catolic din Oradea. La 2 august 1842 a fost numit episcop, confirmat de Sfântul Scaun la 30 ianuarie 1843 şi consacrat în catedrala din Blaj, la 11 iunie 1843, în ziua Sfintelor Rusalii, prin episcopul Ioan Lemeni. După o săptămână, la 18 iunie acelaşi an, a fost instalat în scaun la Oradea.

În calitate de episcop, Vasile Erdeli a desfăşurat o activitate complexă, foarte bogată, conjugând arhipăstorirea diecezei şi consolidarea unirii cu activitatea culturală şi, în mod deosebit, cu cea diplomatică religioasă, bisericească. În 1846 a refăcut Seminarul din Oradea. În 1848 a înfiinţat Preparandia greco-catolică eparhială, în 1853 a ridicat gimnaziul din Beiuş la 8 clase, a obţinut pentru el o subvenţie substanţială şi l-a dotat cu un laborator de ştiinţe fizico-chimice. A obţinut salarizarea preoţilor din cele 72 parohii sătmărene, dezmembrate sub Samuil Vulcan de la Episcopia ruteană a Muncaciului şi anexate episcopiei de Oradea. S-a folosit de relaţiile, autoritatea şi deosebita sa influenţă în cercurile conducătoare politice ale vremii, îndeosebi la guvernul central şi la Curtea imperială, la care intervenind şi stăruind între anii 1850-1853, a obţinut satisfacerea cererii românilor din Transilvania prin restaurarea Mitropoliei de Alba Iulia şi autonomia acesteia cu dependenţă directă de Sfântul Scaun Apostolic al Romei, încetând astfel jurisdicţia Mitropolitului Primat al Strigoniului asupra celor două episcopii româneşti de până atunci, a Făgăraşului şi Oradei.

O dată cu restaurarea mitropoliei, la Blaj, două noi episcopii române unite au luat fiinţă, la Gherla şi la Lugoj. În compania pronunţiului apostolic de la Viena, Michele Viale-Prela, Episcopul Vasile Erdeli a participat la inaugurarea acestor noi eparhii, atât la instalarea noilor episcopi de la Gherla şi Lugoj, cât şi la Blaj la întronarea primului mitropolit român unit, Alexandru Şterca-Şuluţiu. A fost numit consilier intim imperial, decorat cu mai multe ordine şi medalii ale vremii, iar în 1858 i s-a acordat titlul nobiliar de baron. S-a stins din viaţă la 27 martie 1862.

* * *

Informaţii preluate din cartea „Catolicism şi Ortodoxie Românească – scurt istoric al Bisericii Române Unite”, a Ierom. Silvestru Augustin Prunduş şi a Pr. Clemente Plăianu, apărută la Casa de Editură Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1994.