Ioan Vancea de Buteasa
Episcop de Gherla
(1866-1868)
S-a născut la Vășad, județul Bihor, în data de 18 mai 1820. Primele două clase elementare le-a urmat la Vășad. Între anii 1831-1833, a terminat clasele primare la Școala normală greco-catolică din Oradea Mare. Clasele gimnaziale și cursul de filosofie le-a făcut la școlile călugărilor premonstratensi din Oradea Mare, fiind elev în „Seminarul tinerimii greco-catolice române din Oradea”.
Între anii 1841-1845 a fost trimis la Universitatea din Viena ca alumn al Colegiului Stadtconvict (ulterior, Colegiul Sfânta Barbara), pentru a învăța științele teologice. Între 7 decembrie 1845 – 31 iulie 1848, Episcopul Erdeli l-a trimis din nou la Viena, la Colegiul „Sfântul Augustin”, unde a dobândit titlul de doctor în teologie.
Hirotonire, activitate preoțească
A fost hirotonit diacon la 22 iulie, iar apoi preot, la data de 29 iulie 1845, la Vășad, de către Episcopul Vasile Erdeli. A fost numit cancelar și protocolist în cancelaria eparhială, iar la 19 noiembrie 1845 a fost numit capelan la Macău.
În perioada august 1848 – iunie 1849 a ocupat funcțiile de arhivar, protocolist, vice-notar consistorial, profesor de preparandie la Școala Normală de băieți și, mai târziu, secretar episcopal în cadrul cancelariei eparhiale.
La 3 august 1855 a fost numit canonic, păstrând funcțiile de director al cancelariei eparhiale și inspector școlar eparhial, fiind în continuare secretar episcopal.
Consacrare episcopală
În data de 5 iulie 1865, Ioan Vancea a fost numit Episcop de Gherla. A fost confirmat de Sfântul Scaun prin Bula din 25 septembrie 1865 a Papei Pius al IX-lea.
La 3 decembrie 1865 a fost consacrat prin punerea mâinilor Episcopului Iosif Pop Silaghi din Oradea în calitate de împuternicit al Mitropolitului Alexandru Șterca Șuluțiu (prin „rescrisul” său cu data de 28 octombrie 1865, nr. 1083). La consacrare a asistat Episcopul latin de Oradea Mare, dr. Francisc Szaniszlò.
În 28 ianuarie 1866 a fost instalat la Gherla, unde a fost primit triumfal. La 11 august 1868 a fost ales arhiepiscop și mitropolit în Catedrala din Blaj, iar la 21 octombrie 1868, împăratul Francisc Iosif I l-a numit mitropolit la Blaj. A fost confirmat de Sfântul Scaun, la 21 decembrie 1868, și înscăunat la Blaj, în 11 aprilie 1869 de către PS Alexandru Dobra, dată la care a fost numit și consilier intim de stat.
Activitate pastorală
Episcopul Ioan Vancea a făcut vizitații canonice în părțile Năsăudului, Becleanului, Dejului și Gherlei. A obținut o subvenție pentru salarizarea parțială a parohiilor dezmembrate de la Eparhia greco-catolică ruteană a Muncaciului și anexate Eparhiei de Gherla, la înființarea acesteia. A înființat tipografia eparhială, a întocmit și publicat statutele pentru administrarea bunurilor bisericești și a beneficiilor parohiale, statutele pentru împărțirea veniturilor preoțești între predecesori și urmași sau între văduvă și orfanii acesteia și succesor. De asemenea, a stabilit modul în care să se facă vizitațiile canonice de către protopop. A reglementat examenul cural, obligatoriu pentru preoți înainte de hirotonire.
În 1867, conform Șematismului eparhial, Eparhia de Gherla avea 797 comunități bisericești organizate în 44 protopopiate, 525 parohii, 272 filii, cu 418.349 credincioși, cuprinse în comitatele Solnoc-Dăbâca, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Maramureș și Sătmar, ceea ce reprezenta o parte însemnată din nord-vestul Transilvaniei.
Activitate în învățământ
Episcopul Ioan Vancea a înființat o școală centrală la Gherla, cu predare în limba română și a organizat Seminarul Teologic Eparhial. În ședința consistorială din 28 iunie 1868 s-a stabilit transferul Preparandiei eparhiale de la Năsăud la Gherla, care s-a făcut în anul 1869.
S-a preocupat în mod deosebit de buna funcționare a școlilor poporale confesionale sătești greco-catolice, stabilind obligațiile parohilor, credincioșilor și învățătorilor.
A acordat atenție constantă organizării și modernizării învățământului și astfel a răspuns cerințelor Bisericii și societății.
Activitate națională și culturală
Împreună cu întreaga elită de la Blaj, Mitropolitul Ioan Vancea a luptat pentru cauza românilor din Ardeal, pentru apărarea identității lor naționale și culturale.
În anul 1868, când Parlamentul ungar a votat legea naționalităților, a cerut ca românii să fie recunoscuți ca națiune. Mai târziu, în 1869, la adoptarea legii educației, a cerut menținerea limbii române în toate școlile românești primare, confesionale și comunale. Reacția românilor la această lege a fost condusă de mitropoliții Vancea de la Blaj și Miron Romanul de la Sibiu. Ei s-au dus la Viena și au prezentat împăratului Francisc Iosif I un memoriu în numele celor două Biserici românești din Transilvania.
A semnat, împreună cu George Barițiu și Ilie Măcelariu, Memorialul de la Blaj, din 3 iulie 1872, între revendicări fiind conducerea autonomă a școlilor, primirea studenților de naționalitate română la Universitatea din Cluj, limba română să fie introdusă în mod proporțional ca limbă de predare în învățământul universitar.
În anul 1883 a fost prezentat un proiect de lege pentru maghiarizarea școlilor secundare confesionale. Ca urmare a acestui proiect, mitropoliții Vancea și Romanul au protestat din nou la guvern și la împărat. Populația românească a organizat, în semn de protest, adunări populare, solidarizându-se cu acțiunea celor doi ierarhi.
Mitropolitul Ioan Vancea a organizat instituțiile de învățământ greco-catolic din Blaj, contribuind totodată la gospodărirea și înfrumusețarea Blajului. O importanță deosebită pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, au avut Conciliile Provinciale din 1872 și 1882, convocate și prezidate de Mitropolitul Vancea, prin care s-au statornicit principiile fundamentale de organizare și funcționare a BRU.
Publicații
În anul 1861, Ioan Vancea a publicat broșura „Dialogu despre constituțiunea Bisericii și despre Sinóde”, în care demonstrează primatul papal și autonomia conducerii bisericești.
La moartea Episcopului Erdeli, în 1863, a publicat „Biografia sinoptică a Episcopului Vasile baron de Erdélyi”.
Mai târziu, în 1867, Episcopul Ioan Vancea a editat întâiul Șematism eparhial: „Șiematismul veneratului cler a nou-înființatei Dieceze greco-catolice a Gherlei pre anul de la Cristos 1867”.
În ianuarie 1868 a tipărit cartea de rugăciuni „Anghira Mântuirii”, care conținea toate rugăciunile necesare unui suflet creștin. Totodată, între anii 1873-1889, Mitropolitul Ioan Vancea a emis 30 de scrisori pastorale în care a împărtășit cunoștințele sale teologice și dragostea sa de neam clerului și credincioșilor săi.
Relații cu Roma
La 29 iunie 1867, Episcopul Ioan Vancea a adresat un mesaj de solidaritate cu Suveranul Pontif în confruntarea cu mișcările care amenințau Biserica, asigurându-l pe Papa Pius al IX-lea, în numele celor 500.000 de credincioși, că toți „carii Sfântului Scaun Apostolic ne unim și cu aceeași credință și cu legătură de sânge roman până vom trăi cuvintele Tale le vom avea de cinosură a credinței și exemplele Tale le vom ține de normă a lucrării.” (N. Bocșan, M. Andrei, Episcopul Ioan Vancea. Pastorale și Circulare 1865-1869, Cluj-Napoca, 2003, p. 181).
Papa Pius al IX-lea l-a numit, în 1867, conte roman, prelat domestic și asistent la tronul pontifical pentru „alipirea lui neclintită la Biserica cea adevărată, zelul învăpăiat pentru promovarea binelui spiritual al turmei sale cuvântătoare, meritele câștigate pentru organizarea și bunăstarea Diecezei de Gherla” (V. Bojor, Episcopii Diecesei Gr. Cat. de Gherla, Cluj-Napoca, 2000, p. 194).
Între 22 noiembrie1869 – 30 iunie 1870, a făcut prima vizită oficială la Roma pentru a participa la Conciliul Vatican I. În această perioadă, „Mitropolitul Vancea – ne povestește Augustin Bunea – a dezvoltat o activitate și a dezvelit o erudiție teologică care nu mai era obicei a se vedea în Biserica Orientală de când s-a închis șirul Părinților din cele de întâi opt veacuri ale Bisericii.” (C. M. Mureșan, M. Știrban, Din istoria Bisericii Române Unite: biserică, școală, națiune: de la începuturile sale până la 1918, Satu Mare, 2005, p. 274).
La 28 ianuarie 1870, ca invitat din partea prezidiului Conciliului Vatican I, a celebrat prima Sfântă Liturghie în limba română, în „aula ședințelor sinodale” din biserica „Sfântul Petru” din Roma, diaconi fiind, viitorul Episcop de Gherla, Ioan Szabó, și secretarul mitropolitan (viitor mitropolit), Victor Mihali, în prezența Sfântului Părinte și a episcopilor adunați la Conciliu. În timpul Conciliului, a depus în mâinile Papei Pius al IX-lea un memoriu despre Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.
În anul 1886, Mitropolitul Vancea însoțit de toți episcopii sufragani au făcut vizita ad limina apostolorum la Roma, unde au fost primiți, în 29 mai, în audiența particulară, de către Papa Leon al XIII-lea. Cu acest prilej au vizitat mormintele Sfinților Apostoli Petru și Pavel și a prezentat Congregației De Propaganda Fide un raport detaliat despre starea Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. Cardinalul Giovanni Simeoni, Prefectul Congregației De Propaganda Fide, și-a exprimat cu această ocazie admirația pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică: Ecclesia Vestra praecellit inter omnes rituum orientalium Ecclesias – „Biserica voastră se distinge între toate Bisericile de rit oriental” (V. Bojor, Episcopii Diecesei Gr. Cat. de Gherla, Cluj-Napoca, 2000, p. 214).
Data morții
Mitropolitul Ioan Vancea s-a stins din viață în 31 iulie 1892. A fost înmormântat în 3 august 1892, în cripta bisericii din curtea mitropolitană, iar, apoi, dezhumat și așezat în capela Arhiereilor din Blaj.
Cuvânt de învățătură
Episcopul Ioan Vancea transmite, în 1 februarie 1866, o Pastorală către preoți, în care le cere: „Vă rog și vă admonez în Domnul pe toți, ca în viața și purtarea Frățiilor Voastre să nu fie nimica ce ar fi spre micșorarea măririi lui Dumnezeu, ci din contră, toți pașii Frățiilor Voastre să fie așa întocmiți, ca după zisa Sfintei Scripturi: Să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând faptele voastre cele bune, să preamărească pe Tatăl vostru Cel din Ceruri.” (N. Bocșan, M. Andrei, Episcopul Ioan Vancea. Pastorale și Circulare 1865-1869, Cluj-Napoca, 2003, p. 137)
În Circulara nr. 1717 din 2 iunie 1888, Mitropolitul Ioan Vancea afirmă: „Biserica și școala sunt leagănul credinței, a naționalității și luminării poporului nostru. Asupra lor se cuvine să ne fie îndreptate privirile tuturor. Averile Bisericii și ale Cultului nostru greco-catolic, rămase din părinți și moși trebuie să fie conservate cu scumpătate, administrate în mod conștiincios și cu ardoare de inimă.” (V. Bojor, Episcopii Diecesei Gr. Cat. de Gherla, Cluj-Napoca, 2000, p. 241).
„Va trebui să dăm seama de atâtea daruri ale lui Dumnezeu de care ne-am bătut joc! De câte ori n-am voit să auzim glasul de chemare al Domnului? De câte ori cuvântul mântuirii, sămănat în sufletele altora, va fi dat rod, pe când în sufletul nostru s-a ofilit și a pierit? De câte ori nu vom fi răsturnat noi rânduiala lui Dumnezeu? (…) Ce vom face, când vom vedea atâtea suflete întregi și nevinovate cerând dela Dreptul Judecător răzbunare pentru sminteala și primejdia, în care i-am adus, cu felul nostru de viață destrăbălată? (…) Ce vom putea îngâna, când va fi ciuruită râvna noastră, care toată ar fi trebuit să fie pentru casa Domnului? Când pe Domnul îl urmăm numai cu numele, iar cu fapta lumea și pe diavolul, fiindcă nu facem voia Lui, ci pofta acestora? Când nu numai noi, personal, ne închinăm sacrileg lui anti-Crist, ci-i ducem totodată pradă și turma Domnului (…). Să știm că, la această înfățișare, din urmă nu vom fi judecați după deșertele noastre păreri ale acestei lumi, ci după poruncile Evangheliei și după datoriile slujbei noastre! (…) Drept aceea, să ne tragem bine seama! Acum e vremea bine venită, acum e ziua mântuirii! Să facem bine, până ce avem răgaz, căci vine noaptea, când nu mai putem lucra, când se va arăta Domnul și va cere socoteala chivernisirii noastre, chemându-ne pe toți la judecata Sa. De la noi atârnă, să fim de-a dreapta ori de-a stânga. Înainte! Harul lui Dumnezeu nu ne va lipsi! Amin”. (Ioan Georgescu, Mitropolitul Ioan Vancea: la 50 de ani de la moartea lui, Nagyvárad, 1942, p. 14).
Informaţii preluate din cartea: Crihălmeanu, Florentin (coord.), File din istoria Eparhiei de Cluj-Gherla a românilor. Scurtă istorie, biografiile episcopilor eparhiali şi cronologia 1658-2017, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Cluj-Napoca, 2017.