Ioan Sabó
Episcop de Gherla
(1879-1911)
S-a născut la 16 august 1836 în localitatea Moftinul Mic, comuna Istrău, județul Satu Mare, fiu al preotului Dumitru. Școala elementară și gimnaziul le-a urmat la Oradea. În 1853 a fost trimis la studii teologice, la Roma.
A studiat filosofia și teologia la Universitatea „De Propaganda Fide” din Roma și a locuit la Colegiul „Sfântul Atanasie”. La 26 iulie 1859 a fost promovat doctor în teologie.
Hirotonire, activitate preoțească
În 4 septembrie 1859, a fost hirotonit preot celib în Catedrala din Oradea, prin punerea mâinilor Episcopului Vasile Erdeli. A fost numit vicerector al Seminarului și profesor la Școala Normală din Oradea. În anul 1861 a fost asesor consistorial, îndeplinind și oficiile de examinator și fisc consistorial. La 15 mai 1867 a fost numit canonic în capitlul Eparhiei de Oradea Mare.
Episcopul Iosif Pop Silaghi l-a considerat „cel mai bun sfetnic”, luându-l cu el în călătoriile oficiale la Viena și Roma, în vederea rezolvării unor importante probleme ale Bisericii. În 28 ianuarie 1870, cu ocazia Conciliului Vatican I, canonicul Ioan Szabó a diaconat la prima Sfântă Liturghie în rit bizantin, în limba română, celebrată de Mitropolitul Ioan Vancea, în Biserica „Sfântul Petru” din Roma.
Mai târziu, în perioada 5-14 mai 1872, l-a reprezentat pe Episcopul Iosif Pop Silaghi la cel dintâi Conciliu Provincial de la Blaj.
Consacrare episcopală
A fost numit Episcop de Gherla de către împăratul Francisc Iosif I, prin decretul din 18 februarie 1879.
La 15 mai 1879 a fost confirmat de Papa Leon al XIII-lea și, în 3 august, a fost consacrat Episcop în Catedrala din Oradea, prin punerea mâinilor Episcopului Mihail Pavel. La 18 august 1879 a fost instalat la Gherla „în cadre strict oficiale, bisericești, foarte modeste” (V. Bojor, Episcopii Diecesei Gr. Cat. de Gherla, Cluj-Napoca, 2000, p. 327).
Activitate pastorală
Episcopul Ioan Szabó era o persoană erudită, un bun istoric, cu o vastă cultură, cunoscând limbile clasice și mai multe limbi moderne: vorbea curent limba italiană, franceză, germană și maghiară.
În perioada 30 mai – 6 iunie 1882, a participat la cel de-al doilea Conciliu Provincial și, în perioada, 17-26 septembrie 1900, la cel de-al treilea Conciliu Provincial al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. La 4 noiembrie 1882 a convocat un Sinod eparhial, în care a stabilit drepturile și obligațiile preotului pentru desăvârșirea moral-spirituală a sa și a comunității încredințate în păstorire.
În 1890 a cumpărat clădirea reședinței episcopale, până atunci fiind doar închiriată de către predecesorii săi. A format și hirotonit mulți preoți, a ridicat și consacrat 154 biserici.
În anul 1903 a primit de la Papa Leon al XIII-lea facultatea de a oferi indulgența plenară, cu ocazia Jubileului de 50 de ani de la înființarea Eparhiei de Gherla, celebrat la 24 noiembrie.
În 18 septembrie 1900, la împlinirea celor 200 de ani de la Unirea cu Biserica Romei, Episcopii Provinciei Mitropolitane, au promulgat o scrisoare pastorală comună cu ocazia Jubileului Sfintei Uniri.
În anul 1905 a fost adăugată fațada cu cele două turnuri la noua biserică de zid a mănăstirii de la Nicula, iar în perioada 1905-1907 s-a construit Catedrala din Gherla (după modelul unei biserici din Atena). Binecuvântarea noii Catedrale a avut loc la 24 noiembrie 1907, cu hramul „Intrarea în biserică a Preacuratei Fecioare Maria”.
La aproape șase ani de la instalare, în 1885, Episcopul Ioan Szabó s-a îmbolnăvit grav, boala s-a agravat treptat, astfel încât ultimii cinci ani de viață a fost imobilizat la pat. A avut cel mai îndelungat episcopat, o perioadă de 32 de ani.
Activitate în învățământ
Episcopul Ioan Szabó a cerut tuturor preoților eparhiali o mai mare grijă față de școala confesională și de Biserica vie. A promulgat ordine și circulare pentru ca școlile să fie la nivelul cerut de sistemul de învățământ al vremii. A vegheat la educarea tineretului în spirit național-creștin prin cultivarea limbii române și, la Seminarul teologic, al celei latine.
Activitate națională și culturală
A refuzat introducerea limbii maghiare în Seminarul teologic, păstrând pentru unele studii limba latină și pentru cele mai multe limba română. A susținut caracterul confesional român al Liceului din Năsăud. A susținut catehizarea în limba română, nu numai în „școlile poporale confesionale sătești”, ci și în liceele de stat și școlile primare de stat din Eparhia de Gherla. În anul 1881 a fost distins de către împărat cu „Crucea de mijloc”, iar în anul 1883, cu „Marea Cruce a Ordinului Francisc Iosif I”.
Publicații
S-a continuat editarea șematismelor Eparhiei de Gherla cu Șematismul din 1886 și 1900.
Relații cu Roma
În anul 1886, Episcopul Ioan Szabó a luat parte la vizita ad limina apostolorum la Roma, cu Mitropolitul Ioan Vancea și cu ceilalți episcopi români uniți, a vizitat mormintele Sfinților Apostoli Petru și Pavel și a fost primit în audiență de Papa Leon al XIII-lea.
În 24 decembrie 1887, împreună cu întregul Cor episcopal, a prezentat Papei Leon al XIII-lea omagiile și urările filiale la jubileul sacerdotal de 50 de ani.
A mers regulat la Roma (o dată la 4 ani), pentru a prezenta Papei și Congregației De Propaganda Fide rapoarte despre starea Eparhiei. Ultima vizită ad limina apostolorum a făcut-o în anul 1900, după care, din cauza bolii, a fost reprezentat de canonicul dr. Octavian Domide.
La 17 aprilie 1888 a fost distins cu titlul de conte roman, prelat domestic al Papei, asistent la tronul pontifical.
Data morții
Episcopul Ioan Szabó s-a stins din viață la Gherla, la 1 mai 1911. Osemintele i-au fost așezate în cripta Catedralei din Gherla.
Gânduri despre Episcopul Ioan Szabó și cuvânt de învățătură
Tit Bud, vicarul Maramureșului, scria despre Episcopul Szabó astfel: „Nu se poate descrie zelul lui pentru promovarea binelui bisericilor din Dieceză. Fiind bolnav, n-a putut vizita Dieceza, însă a cunoscut toate împrejurările din Dieceză și având o memorie admirabilă, își aducea aminte și de actele de 10-20 de ani. Știa pe de rost canoanele Sinoadelor ecumenice, pe care le cita și discuta fără carte, din cuvânt în cuvânt. (…)
Viața pie a Episcopului Szabó și disciplina creștinească ce o ținea în Seminarul Teologic a făcut că în Dieceza Gherlei s-a crescut un cler cu totul conștient de chemarea sa.
Episcopul Szabó, cu toată firea lui închisă, posomorâtă și bolnăvicioasă, putem spune cu tot dreptul că a fost un mare Episcop al Eparhiei de Gherla, precum limpede rezultă din cumpănirea tuturor celor înșirate la biografia lui. Autoritatea episcopală nicicând nu a fost la înălțime mai mare în Dieceza Gherlei, ca pe vremea lui Szabó, și în consecință, disciplina clericală în cursul guvernării sale de 32 de ani a fost la culme. Institutul Teologic și școlile poporale elementare, sub dânsul au luat un avânt tot mai mare… Sentimentele românești ale Episcopului Szabó se evidențiază destul de limpede din toate cele spuse în viața sa… și-a apărat Biserica, școala și drepturile limbii românești în Biserică și școală, cu toată tăria și energia.” (V. Bojor, Episcopii Diecesei Gr. Cat. de Gherla, p. 354).
Extras din Circulara nr. 2281, din martie 1897: „Învățătorii să-și ducă oficiul cu toată exactitatea și acuratețea. Să se năzuiască neîntrerupt a se perfecționa în arta învățării, să lucreze pentru creșterea și luminarea tineretului și stârpirea analfabetismului din poporul nostru” (G. Breharu, Biserica Română Unită, Greco-Catolică, din Gherla și contribuția sa la emanciparea social-culturală și afirmarea națională a poporului român, Cluj-Napoca, 2004, p. 135).
Cu ocazia consacrării bisericii din Dej, a afirmat: „Una este Biserica cea adevărată a lui Hristos și aceasta este Sfânta Maică Biserică Catolică, întemeiată și zidită pe piatra credinței, pe mai-marele Sfinților Apostoli, pe Sfântul Petru, ai cărui următori sunt fericiții Patriarhi ai Romei: «Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea, iar porțile iadului nu o vor birui» (Mt 16, 18) pe dânsa – zice Domnul în Sfânta Evanghelie. Bisericii Catolice i-a dat Domnul toată puterea și pe dânsa o a încredințat, ca până la sfârșitul veacurilor să păstreze întreagă și nestrămutată învățătura Sa cea dumnezeiască, să facă pe credincioși părtași darurilor Sale, și ca să ducă pe toți oamenii la mântuirea și fericirea cea veșnică” (V. Bojor, Episcopii Diecesei Gr. Cat. de Gherla, Târgul Mureș, 1939,.p. 380).
„Cu data de 31 ianuarie 1884, sub nr. 566, [Episcopul Szabó], anunță clerului următoarele: «Conform obligamentului de a vizita liminele apostolice și dorind a depune în persoană omagiului înaintea Sfinției Sale Pontificelui Roman, cu finea anului trecut am călătorit la eterna cetate Roma, unde la 4 Ianuarie a.c. st. n. am fost fericit a fi primit de Preasfințitul Părinte Gloriosul Sumul Pontifice Leon al XIII-lea în audiență, ce mi-a dat mult dorita ocaziune de a interpreta din partea mea și în numele Veneratului Cler și poporul Diecezei noastre, venerațiunea filială, iubirea și adhesiunea nestrămutată cătră Sf. Scaun Apostolic de Roma și cătră Preasf. și Preafericitul Pontifice Capul glorios al Bisericii lui Hristos și Părintele nostru al tuturor, care primind cu clemență și iubire părintească acest omagiu, s-a îndurat a ne încredința: că poartă grijă de Dieceza noastră și că dorește, ca păstrând cu toată tăria credința catolică și alipirea cătră Sfântul Scaun Apostolic, atât Clerul cât și poporul nostru să ajungă la mântuirea sufletului, dând totdeauna cu iubire părintească binecuvântare apostolică asupra întreg Clerului și poporului Diecezei noastre»”. (V. Bojor, Episcopii Diecesei Gr. Cat. de Gherla, Târgul Mureș, 1939, p. 433).
Informaţii preluate din cartea: Crihălmeanu, Florentin (coord.), File din istoria Eparhiei de Cluj-Gherla a românilor. Scurtă istorie, biografiile episcopilor eparhiali şi cronologia 1658-2017, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Cluj-Napoca, 2017.